Prin venele mele curg neîncetat respirațiile dragonilor ce au populat, odată, Gaia.

Respirații de foc ce au strămutat munții, frământând apele, împărțind spire ADN și pregătind schimbarea totală.

Un dragon îmi spune povestea prințesei salvate dar adevărul este dincolo de mit, dincolo de ape și de dimensiuni.

Mă aflu într-o continuă căutare a adevărului meu, căci altfel cum aș putea trece în cealaltă parte cu mâinile goale ?

Nimic nu mă poate defini…

Din vise mi-am născut cărarea

Și prin povești răsuflu iar,

Știu că-mi semnez înfiorarea 

Când mă încrunt atât de rar.

De la fereastră la icoană

Măsor un gând în pas mărunt

Și număr toamnă după toamnă

Oglinda-mi vede chip cărunt.

Un veac am așteptat plecarea

Un veac aștept să mă întorc,

Dar când voi auzi chemarea…

Îngenunchez

sub umbra fumului unei lumânări.

Cuvintele-mi curg

între malurile de carne

ale existenței efemere.

Sunt

o întrebare tatuată pe trupul clipei

ecoul unei incertitudini.

Mă îmbrățișează o friguroasă tăcere

la fiecare incertitudine.

Pe sub urmele șterse ale timpului

cine mai strânge esențele risipite ale ființei?

Sunt

un gând cu pleoapele închise

în orbitele nemiloase ale sfârșitului

într-un…

În a doua decadă a lunii iulie a acestui an, în incinta Muzeului Național al Literaturii Române, revista „Eminesciana”, în colaborare cu …

Patul lui Procust

- unitate de măsură-

e tot mai îngust

de la natură

Costel Zăgan

Îmi împlânt palmele în făină

lăsând-o să-mi acopere

degetele.

Din pulberea timpului împletesc gândurile

din fibrele ei moi

ascultând-o cum

crește sub mâinile mele tăcută

bătând ritmul încet al așteptării.

Întotdeauna am crezut că eu

frământ pâinea

dar pâinea mă frământă

pe mine

cu fiecare întindere

cu fiecare pliere

m-a învațat răbdarea

bucuria…

răscolește-mi adâncul, 

aruncă-mă ca un văl,

                                     în iarbă s-adorm,

cu picioarele-n cer să mă nasc -- poate, poate 

               …

O boare îmbată tot cerul senin

Un freamăt suav cuprinde pădurea,

O geană de soare se zbate aiurea

Un fulger aprinde pe câmp un suspin.

Trec păsări grăbite, mânate de fum

Și-n aer plutește mireasmă de pin

O hoardă de colburi dau iureș pe…

Să vrei să-ți rupi trecutul, să-l arunci,

În patima puternic-a secundei,

Să uiți să-ntrebi, ce vei mai face-atunci

Când și lumina ochilor i-am dat oglindei,

Dar tot încep deschidere de drum

Și-atunci voi ști esența…

Se lasă-nserarea, iar focul din vatră

pictează cu umbre povești pe tavan,

rafale de vânt rătăcesc prin polatră

cu caii-nhămați la un mitic rădvan.

I-aud cum nechează la ușa-ncuiată,

bătând din copite în pragul de lemn,

dar vântul, rotindu-se-n loc, deodată,

le taie elanul c-un aspru…

trezirea

începe,

în altă parte,

cândva,

altundeva,

alt vis -

o întâlnire 

calmă

în stele…

În locul meu din Calea Lactee

Cioburi de vise din vis!

Un soare se năruie în ceruri oglindite...

Ani de lumină zăbovesc să renască din hău

Vechi forme greu de uitat

Din care lipsește orice urmă de viață!

Se spune că trecutul se risipește

Ca fumul măturat de timp

Ochii odată ce priveau depărtarea

Acum pierduți în schimbare

Văd fumul care se…

Sunt la cârma corabiei mele

Și mă bucur de drumul ce-am ales,

Chiar de-i cer cu furtună sau nopți cu stele,

Înfrunt cu bucurie al sorții neînțeles.

Călătoria-mi este misterioasă

Fiindcă întâlnesc ale lumii neguri din adânc,

Inima-mi tresaltă  bucuroasă

La vederea unei pete de pământ,

Când ancora-mi arunc!

Sunt mereu la cârma vieții mele

Și călătoresc pe orice drum ce aș alege,

Nu mă…

Umflat în piept și suplu ca un fante,

Viespoiul umblă-n haine elegante.

Ajunsa șef pe tot orașul

Acum că l-a-nfundat pe Nașul.

Viespuței Vivi-i dete un restaurant

Căci ajutorul ei fusese important:

Ea a intrat la nașu-n pijama

De l-a văzut o lume-ntreagă, na!

                                       Și-acuma Nașu nu mai poate candida,

Asigurându-i lui calea cea lină

Către conducerea-n stupină.

Apoi pe nașa…

Lumea parcă mă pândește

lumea parcă o pândesc

cuvântul o strânge-n clește

dar sunt liber preafiresc

Lumea parcă o pândesc

lumea parcă mă răsfață

mă ignor prea omenesc

să mă schimb și eu…

În cărările palmelor

curg râurile trecutului

și drumuri nevăzute

pe care pașii prezentului

calcă în tăcere.

Degetele caută conturul vieții

mângâind marginile lumii

în fiecare dimineață

căutându-și zborul.

În căușul ascuns

se adună simfoniile altor vieți

trăirile și-au desenat orbitele

iar viitorul este scris în spiralele sângelui.

Zăresc praf de trecut prins între cute

urmele…

Unii ne folosesc paşii

Ca să poată ajunge acolo unde ei

N-au mers decât târâş de teama

Umbrelor ce-i învăţau să se lepede de aripi

Căci cerul e doar o tipsie

Pe care sunt aduse stelele decapitate

Că ne-au învăţat zodiile păcatului

Unii se uită cu ochii noştri

Căci au orbit de nesomnul  chatgbt-ului

Unii încearcă să înveţe

Cum ne îmbrăţişăm,

Cum ne spunem pe…