motto: "de fapt ce sunt poemele noastre altceva decât dialoguri inefabile cu toate imperiile celeste ori terestre" - Nache Mamier Angela

ieşirea din vortex

crede-mă

nu poți sta sprijinit de pervazul ferestrei

agățat de un zâmbet

şi nici de străzile pustii de provincie

orice firimitură din soarele răstignit pe o frunză

e o binefacere a unui timp răscolit

de tăcerea muşchilor de…

Continuare

Şi când se uită pe ascuns cu ochii ca două

panglici nu înţelegi dacă e fermecătoare

sau te zdrobeşte între pleoape

e doar cum se spune o patimă



S-ar umple de pete şi boli

tot adevărul dinaintea marii judecăţi

la fel ca frunzele pomilor suferind

de-o boală a plumbului

sau ca un înger ţinut in borcanul

cel mare cu formol pentru disecție

dacă lumea ar fi întrebată de

fericire



Dar eu zâmbesc şi mă bucur de mine

căci am… Continuare

ţi s-au liniştit cocorii sub piele

îţi spun mângâindu-ţi bătăile inimii

surâsul tău face să zăngăne portocalii în Corfu

a venit vara şi toate călătoriile încetează în apropierea soarelui

pereţii sunt aripi legate cu ceară

şi odăile care ne ţin prizonieri s-au prăbuşit

un lan cu flori şi o tăcere între ape ne sunt aproape

şi ne sunt departe

cireşi zdrenţuiţi sperietori de răsărituri

vin întrebându-ne dacă nu avem să le dăm ceva

fie şi o privire… Continuare

Continuare

Ca să-ţi spun ce nu s-a mai spus vreodată,

ar trebui să merg la geneza iubirii

să o despic în cuvinte

unde fiecare literă…

Continuare

Omul-lunii își adoarme,

Sub o umbră, turmele,

Caii gândului nechează,

Blestemându-și gurmele



Peste noaptea răstignită,

Luna, chihlimbaru-și vinde

Nibelungi, cu barbă-albastră,

Pe sub falii mi-l întinde,



Curge somnul conștiinței,

Ca floarea peste bractee,

Toată lumea se înfruptă

Din țâța Căii-Lactee...



Visele se-nchid în cripta

Unui smoc de ciumăfaie,

Ochiul minții-arar tresare

Ca un spic atins de…

Continuare

veneam spre tine

hacana

ca un tractor peste tarla

târ târ târ târ 

târ târ

hurduc

veneam cu prăjituri

cu suc

cu nescafe

şi cu sugiuc

şi lipa lipa

şi hăi hăi

ne luam la pupături

şi dăi

şi…

Continuare

spune un orb: "încă văd lucruri, cuvinte rătăcite în păduri de făclii

țipătul moderat al tăcerii frunzelor de nufăr înainte de moarte

liniştea relațională a turnurilor de fildeş

scăldate de un țărm interzis

şi de proxima lor... realitate

oamenii nu mai știu să se bucure de cerul promis

de frumos, de ludic, de spiritul culorilor vii

stranii şi…

Continuare

Seceta a ucis orice boare de vânt



poetul s-a topit și-a intrat în pământ



cuvintele-au albit ca părul din barbă



și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă









Desculți aleargă copiii prin cer



cu gura uscată nimic nu mai cer



și mamele au pieptul uscat și bătut



de parcă nicicând vai n-au…

Continuare

Continuare

Mă trezesc cu ochii – izvoare

şi mi-e ciudă că lacrimile

şterg, nevolnice,

amprentele lăsate pe obraji

de privirea-ţi de ieri.

Cu o mână dau clipa la o parte

şi te caut.

Gândul îmi aleargă prin noapte

confuz, ca un tarpan speriat de căpăstru

aşteptând să se întâmple, salvator,

o nouă dimineaţă.

Apoi te regăsesc:

iubirea ta se ascunde în torţele de maci

ce încă incendiază câmpia,

gândul tău mă…

Continuare