Învăluit

în întuneric

îşi ascundea timiditatea

sub sfidare.

Revenise, parţial, la viaţă.

Într-o expresie nouă

interpreta vorbe vagi

să reconstituie trecutul.

Cu simţurile

acutizate,

trupul lui nu ţipa,

doar...

arunca câte o ocheadă

printre gene

în tăcerea impusă

de tic-tacul ceasului.

Răguşit şi strangulat

îşi căuta…

întâi s-a produs implozia

zguduind și cei mai îndepărtați pereți

de liniște

n-am luat cu mine nicio imagine din acea clipă

vântul a-mprăștiat în neant

realismul vederii

câteva frunze

prinse cu-n pețiol firav

de inima unei amintiri

adie vremea…

poarta  la care

băteam  amândoi 

azi s-a închis

cerul  negru

ne spune

că fapta

deja s-a prescris

sorții…

lumea suferă
de cancer moare lumea
noi ascuţim cuvinte de
îndepărtat
căutăm doctori
căutăm remedii
ne căutăm
nicăieri
cerul nostru de tumori
s-a întins
dintr-atâta injectare cu oameni
îi vine să verse
potop

decoloraţi de-un oarecare soare
ne pierdem
aspectul nu mai ştim
decât
ne muşcăm limba să ne doară
mai mult
afecţiuni unii
celorlalţi

nu mai am loc ȋn cercul ăsta albastru

tăcerea ta urlă şi cuvintele

 nespuse doar eu le aud

timpul meu absent s-a speriat

şi s-a ascuns acolo unde ai lăsat

copilăria neterminată

visul şi-a rupt aripa

ȋncercȃnd o salvare de urgenţă

zile cu nopţi şi ploi

s-au scurs ȋncet din clepsidra ciobită

ce a lăsat loc unei poveşti nebune

senzuala dorinţă sufocată şi ucisă

 ȋn zori ce inundă un gȃnd

spaţiu…

e clar

ai venit să mă risipești

prin ceruri străine

probabil ai câteva avantaje în stânga pieptului…

am sugrumat silaba cu bolta palatină

ca să nu se audă cuvȃntul

verb greu cu rezonanţă şi durere

ce nu-l poţi contesta

ȋntorc privirea şi mă fixez

ȋn alt gȃnd

altă culoare alţi eroi

altă Ileană acelaşi şcenariu

nici un sunet nici o vibraţie renunţare

poteca nu se mai  vede

mă sfȃşie rugii plăcerii obosite

şi abandonate ȋn alt timp

am mult de urcat acolo

ȋn colţul din dreapta

chiar am zărit…

Cânt iar. Cu urma soarelui în minte

Pe-un colţ de sete gândul mi-l desfac.

N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte.

Iau haina hotărârii şi o-îmbrac

Întâi pe dos, apoi cum se cuvine.

Mut nasturii pe partea mea de cer

Şi mă dezleg de umbrele aldine.

Am alte continente să-ţi ofer

Şi alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme

Se pot citi şi alt fel încercări.

Când zarea ta ’napoi o să mă cheme

Voi despărţi…

desenez cu raze de inimă

scena în care mă ghicești în ochii timpului nostru

împachetezi și despachetezi legăminte

uneori prea limpezi în fața unui crez…

Există îngropări,

există frică

și creșterea enormă

și ridicolă,

dar azi vom boteza

realului realul,

legenda despre sine

înmiresmată și împodobită.

*

Azi sine însuși

ros spre chintesență

își încordează arcul către vânătoare,

treceau materii prime ancestrale

verificate, fără asemănare,

luând ce-i trebuie

doar pentru o mirare.

*

Cu milioane de ani înainte

au murit toți frații noștri,

întâii…

privesc adânc în ochii tăi 
și nu lumina pe care a pus-o dumnezeu în ei mă miră 
ci cum se risipește întunericul din ochii mei 
crăpându-se de ziuă... 
astăzi. 

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Speranţă întoarce-te-n mine

cât soarele nu-i încă-n apus

şi cerul de-o pleoapă se ţine

cu-albastrul în care m-a dus.

Iubire-noieşte-ţi vesmântul

şi pune-ţi coroană pe frunte,

când părul ţi-l mângâie vântul

şi crezul e piatră din munte.

Mai pot să-ţi rămân un supus

de-mi laşi libertatea s-alerg,

spre gândul ce nu ţi l-am spus

şi clipele-n taină mi-l şterg.

Aş vrea să mai stăm împreună

şi-n piept să te-ascund…

Tristețile se scurg pârâu

pe l…

îmi vei rămâne repetent…

ningea frumos

în dimineața-ceea

cu petale de ghiocei

ningea



în văzduh

îngerii șchiopătau

în ritm de salsa

iar doi…

chiar dacă astăzi

drumul pare străin

mă recunosc mângâierile

rătăcirile din gand

și-mi pare totul

mai ușor acum

chiar daca

sunt pentru trecatori

doar

un bătrân

plângând

în flăcări de ghețar

picură

puțin câte puțin

zâmbetul

celui ce-am fost

și nu mai pot sa fiu...

nectarul nopții

în care te-am reîntâlnit

mi-a pictat

pe…

   MAIEUTICĂ ASTRALĂ

dureroase absențe cojesc icoane și ceruri

din visul rănit

planeta geme înfundat din abis

ura se-agăţa nemilos

de diafragma lumii cu gheare de uliu

deşertul

urcă pe trunchi pân’ la șolduri

pân’ la buze

prizonier în finit

blestemul vrea să joace barbut pe vertebrele mele

refugiat din stele…

Cu o sprânceană

ridicată de o şoaptă,

gânduri leneşe

l-au năpădit

dincolo de poarta ferecată

a minţii

în liniştea străbătută

de un fel de zgomot surd -

lacrimi se adunaseră în ochi.

 …

Cerul…