Brațele mele se ridică spre cămașa albă a cerului,

sub care se conturează zâmbetul mamei

învăluită în năframa cu îngeri.

Îmi pune un sărut pe linia vieții.

Din el învăț să leg sunete de foc la schimbul dintre ore.

Îmi așez gânduri în palmă.

Degetele bat în ritmul furtunilor din suflet.

Ce straniu se simte viața în roz!

Învăț că ploile nu sunt mereu albastre,

că verdele se naște din buricul degetelor harnice

și că…

Ascult Albinoni

Ascult Albinoni și repet un refren idiot,

O zi fără de tine este o noapte destul de grea,

Dar cine este iubitul, cine este iubita?

Umbre, actori din vremea lui Shakespeare,

Noi ne jucăm cu viețile noastre,

Ele se joacă între ele,

Ne trezim în afara jocului,

Ce facem? Ne sărutăm, ce să facem?

Copii? I-am făcut. Opere complete?

Le-am făcut. O ruletă rusească ne-ar prinde bine,

Eu ți-aș pune o coajă de pâine, poc,

Ai să…

disperările mele

se zbat ca nişte lilieci prinși într-o fantă de lumină

se cuibăresc sub coaste

şi aşteaptă să fie avortate cu urlete strangulate

prinse într-un ghem de sârmă ghimpată

trec prin mine cu nonşalanţa unei morţi anunţate

nici sângele nu mai îndrăzneşte să fie viteaz şi roşu

doar limfă albă şi rece

îmi inundă ochii desfăcuţi din…

Abrupt

Drum abrupt, nedrept de abrupt,
înțeleptul îl ocolește,
poetul nu este un înțelept,
smârcuri pustii exprimă plictisul,
astfel se rup prietenii,
legături de rudenie,
numai iubirea preferă înălțimile.
Gloria este doar la buza prăpastiei,
Eu prefer buzele tale, iubito.

între noi

nici aer măcar

fiindcă gravitaţia gravidităţii

acestei iubiri

instantaneu fuzionabilă

şi fisionabilă simultan

n-a fost niciodată probabilă

nici acceptată conceptual

de vreun filozof

sau de altcineva

cât de cât cerebral

dar s-a întâmplat

chiar dacă şi întâmplarea

e exclusă definitoriu

din legile universale

să ne intersectăm nemuririle

între cele două…

cuvintele de lemn ale peştilor plutesc

deasupra apelor aprinse de săruturi îmbratişate

un suflet schingiuit pe roata inimii

priveşte de sub chipuri adâncite în nisip

ochii deschişi în tabloul

unde  femeile poartă acelaşi trup

creionat de vânt

caută frenetic o oglindă a întrupării

avânt braţele cuprinse de noapte

în vâltoarea de visuri

ostoindu-mi setea de lumină

cerul devine un ceas…

eşti liber

să  rătăceşti prin nopţile mele

să îţi picuri argintul viu al cuvintelor

printre crevasele acestui suflet răvăşit

de melancolii

eşti liber

să mă aduni fir cu fir

din palmele celor care au încercat

să îmi răsfire cenuşa phoenix

peste neputinţele lor

eşti un om liber

închisorile propriilor tale sentimente

nu te-au transformat în prizonier

dar

ca oricare alt om

desprins…

Poate că la capătul rugii,

pe unde se-nnastură

izvodul stelelor,

s-ar cuveni ochiului

să vadă,

urechii să audă,

degetul

de rănile Lui să se frigă.

Ale…

Sărut valul tău albastru

marea mea din totdeauna,

în genunchi mă îmbrățișează

spuma albă îngrijorată

că se sparge în amintiri,

zbuciumul talazului

și se vaită pescărușii obosiți de atâta zbor,

martori ai catargelor pribegite în decor.

Pescadoare în derivă, cimitire plutitoare

cu…

M-am învoit cu fagul - magic  frate -

Să ne aştearnă pat din ramuri-pui

Şi făr' a duce grija nimănui,

Vom cuceri un colţ de libertate.

Mărunte griji sunt date la o parte;

Învesmântaţi în verde-albăstrui,

M-am învoit cu fagul - magic frate -

Să ne aştearnă pat din ramuri-pui.

 Tihnite clipe, veşnic numărate,

Să nu ne daţi pe mâna orişicui!

Prin vise trecem dulce-amărui,

Cu inima şi…

pe câmpia aridă

a sufletului

nori negri desenează

păsări schimonosite

de ură

stau spânzurate

ferestre închise

uneori te zăresc

pictând lacrimi abstracte

alteori culorile tale

se preling

ca din nişte răni

pe braţele mele sculptate

în rugă

te regăsesc din ce în ce mai rar

troiţele au fost secerate

necoapte

nesfinţite

nesfârşite

îmi sunt încă…

Şi dimineaţa va avea gust de buze topite

Iar pielea mea va deveni un tablou în tonuri violete

Prin care herghelii de îngeri vor alerga pe cărbuni încinşi

Oceanele-s triste şi marea-i pustie,
când munţii vuesc durerea învie.
Iar minţile stinse jelesc în etern,
se zbat se agită uitate-n infern.
E beznă profundă în sfera pustie,
nici timp nu există,nici bezna nu-i vie.
Aici soare nu-i,nici luna nici stele,
aici e aici,sunt spirite rele.
Dar când se va stinge oroarea sinistră,
să-mi simt iarăşi viaţă ştiind că există.

Preferă să-şi ţină umbra în poală

Şi miopiile geamurilor închise sub draperii verzi

în noaptea asta

a murit alt vis

eram vecini de galaxie

iar uneori

între infern şi paradis

ne trimiteam bezele

pe hârtie

în mintea mea

e cam pustiu

şi merg cam des

la parastase

adorm din când în când

pe vreun cavou

alături de fantome

mult prea cuvioase

pe-aici la graniţa neîntâmplării

maternitatea viselor

a fost demult închisă

dar s-a deschis un…

Când greierii cântă, ascult un poem

Țesut din clipirea șăgalnică-a lunii,

Se pierde în negură orice blestem

Și orice crâmpei din zidirea furtunii.

Secunda zvâcnește, himerele dor,

Dar nici nu mai simt ascuțișul din rană,

Căci greierii cântă, sub astrul dator

Să mângâie suflete făr´ de prihană.

Se scurge în valuri o liniște-n jur,

Resimt adierea candorii pierdute,

E-o horă de stele pe-al…

era o vreme

când dumnezeu locuia în mine

şi la fiecare capăt de gând

cuvintele înfloreau

ca nufărul

ce se deschidea în inima mea

apoi

ca şi cum dumnezeu

nu ar fi fost

decât o născocire de-a mea

cu mâinile tremurânde

în sferturi egale

am împărţit singurătatea

am jupuit-o de piele

ca pe un măr

care se leapăda de propria coajă

şi în zilele în care

răstignirea seminţelor

era interzisă…

Limba zideşte şi dinţii sfărâmă.

Dinţii sunt ghearele omului pe sub limbă.

O, cum învăţat-am trăitul pe dos!

Dinţii ar trebui să ne crească la picioare

şi să-i tăiem ori de câte ori cerul e senin,

oare nu aşa facem şi cu…