în albă contopire

când asfințesc și tac sub gene tremurânde

pe ochiu-închipuirii sub ploi de cântec…

stau în mijlocul unei lumânări aprinse

şi tremur

în tot acest timp întunericul

iese din mine ca dintr-un chip

fără umbră

simt greutatea cerului cum

se prelinge în oameni

liniştea scrijeleşte…

Nu-mi cere să trăim în doi acelaşi gând

eu vreau să fim din nou iubire şi trecut,

am ascultat destul tăcerile pe rând

şi-n câteva din ele aievea ne-am pierdut.

Primeşte dacă vrei ce sufletu-ţi oferă

fiorii tăi îi simt dar stinse fi-vor toate,

când vei găsi iubirea o umbră efemeră

cerând de la destin ce astăzi nu se poate.

Rugină e speranţa, când sute de poteci

rămân nestrăbătute în ani fără lumină

şi toate ca-ntr-o iarnă…

În pielea ta am întâlnit cerbii
se adunaseră acolo
la izvorul tuturor dorinţelor
împerecheaţi cu lumina
tu ieşisei de acolo
stăteai deoparte
şi priveai
cum în pielea ta am întâlnit cerbii
întrebându-te
ce caut eu acolo
cu cerbii

uneori ochiul joacă baba-oarba
cu simţurile noastre
de aceea
nu mai sunt sigur acum
că eram şi eu
pe acolo…cu cerbii

• DNA CREATOR SUMAR VIAŢĂ DE TREI PARALE

  O noapte furtunoasă d-l Goe vizită lanţul slăbi-

  ciunilor bacalaureat trumful talentului petiţiune

  căldură mare art.214 infamie bubico five o`clock

  mici economii la Peleş dascăl prost…

Azi macii mei răniţi de ploi

Simţind aproape asfinţitul,

Îngenunchiaţi, străini şi goi,

Aşteaptă resemnaţi sfârşitul.

Însângeraţi, fără speranţă,

Şi aplecaţi de…

Pasărea nu avea nici un cântec,

doar triluri

și le cuibărea prin inimi

și suflete,

ea nu avea nici un copac,

doar cerul.

Muta mereu trilul

prin mansarde

și pe la vecini,

bunăoară vecinul

i-a dat o colivie.

Acum

nu mai are ce muta

se gândește doar

ce putea să fie,

nici timpul nu mai pleacă.

Cineva i-a atins penele

și a scris o poezie

cu mâna…

seara păşeam pe dinţii tăi

pierzându-mă de buzele tale

oasele-ţi timide vibrau în carnea

moale a cuvintelor mele

duşumeaua părea albastră

becul sărea pe fereastră şi devenea o lună fierbinte

printre norii care potoleau chinul

unui înger răstignit de fuselajul avionului



eu păşesc dincolo de dinţii tăi chemat irevocabil

de sufletul tău pe care îl strâng în tentacule de sepie



împroşc cu cerneală nişte versuri

ascunzându-ne

preţioasa mea…

nu ştiu  niarne*

de unde mă alimentez

să trăiesc viața cu atâta forță

când din pocalul ei

sorb uneori

fiere

tot caut explicații

însă răspunsul doarme-n morminte

înşirate ca la paradă

ca niște omoplaţi de soldaţi care au biruit în…

Cineva a murit, clopotele bat a durere

preoţi bolnavi îi slujesc la sicriu,

lumea se-nchină, lumânări şi mistere

pun tristeţe în lacrimi până seara târziu.

Prin oraş încă plouă şi tăcerea-i în doliu

vântul scutură frunze peste dricul murdar,

mă frământă ceva şi tresar în fotoliu

întrebând dacă viaţa este-un rău necesar.

Rămân trist la fereastră ca un rege supus

şi privesc cimitirul unde încă mai plouă,

peste viaţa…

îți scriu despre nelocuirea pe o muchie previzibilă

despre distanța de la memoria mea până la refluxul unui sărut răzvrătit

dacă aș avea taina aripilor

rostuirea nisipului s-ar amesteca cu aerul și fluturii

prin poarta de ceară cu miros nedefinit



am rămas femeia ta iubite

flămânda încăpățânată dincolo de umbră

sunt drumuri în care nu te văd

sunt dimineți când aerul mă rostește în plămânii tăi



sunt liberă în țipat



am rămas să…

Acum, chiar cred că drag îţi e doar drumul

Şi pietrele, ce-n ploi s-au rotunjit.

Am numărat popasuri, cu duiumul.

Doar în lumina mea, când te-ai oprit

Ca un nomad, cu visele-n spinare

Ai lăsat urme-n lutul unui gând?

Mi-ai amăgit amurgul cu-o schimbare.

Nu s-a produs. Când ai plecat râzând

Spre alte zări avare de-nţelesuri

Fără să-ntorci privirea înapoi

Am priceput, să ştii, că nu sunt sensuri

Spre…

e iunie prin toate oglinzile inimilor,

le-ai vrăjit,

una câte una îți scriu numele

cu tonuri de lumină.…

Mai știu că răsucești clepsidre-n șoapte

Și că un fulger nezidit în zori

Îți împrumută simfonii de noapte

Să le trimiți degrabă-n…

Până la Nil și dincolo,

până la potop,

în conuri mari de umbre

piramide solare,

mușuroaie incandescente,

vezuviene revelații

fără timp,

fără un timp,

fără un timpan

orchestra falsează

ritmuri clasice.

Pe străzi

duioasă trecere,

zbierete calme,

proximități anunțate,

simțurile ațâțate

și apoi domesticite

normal și nomad

în gregaritatea turmelor,

îmblănite

și pipăind prin viu…

Îmi imaginez clipele călătorind fără mine,

lăsându-mă tânăr undeva în anii din urmă,

rugându-mă doar să le privesc

cum trag în jugul timpului, să le număr

din când în când, să le încalţ cu păcatele mele,

multe la număr,

aşa trec mai uşor prin nopţile veşniciei

fără să lase riduri prin cuvinte

îmi imaginez o poartă fără prag între două ziduri fără

vârstă, fără tinereţe

mai am cheia tăcerilor, se potriveşte

la orice încuietoare, doar că…