Cu privirea nedumerită

se ridica cu zgomot

să privească mai departe

aducând o undă de mister

din primele timpuri.

Cu ultimul surâs

trecea-n cuvânt

o taină

să cutreiere nopţi întregi

cu un fel

de nepăsare amuzantă

în fiecare privire

îndelungă şi străină.

 DORINŢĂ  RENEGATĂ

doream

ecuaţie absurdă

prinsă de-un grind de urzică

să nu mai fiu cotropită sălbatic de cavalcadele

dorurilor pestriţe

să mă…

și totuși devreme

că mă-nfioară crucile tăcerii…

nu am cerut nimic

şi nu mi-ai dat nimic…

Lucru bun din temelie

Cunună-şi ţine Biruinţa

Când sădeşti cu Bucurie

Statornicia şi Credinţa.

Când vrei să duci războiul orb,

Să treci prăpăstii de-ncercare;

Când ţi-a crescut în piept un corb,

Liniştea este-n Răbdare.

Să spui furtunii: „rabdă tot!”

Şi stăpânirea din mândrie

Va luneca într-u’ „nu pot!”,

Smerenia urcuş să-ţi fie!

Când îndelung vei defrişa

Ciulini uscaţi din…

Mă opresc cu gândul aici

te las să treci nestingherită

spre amintiri

în ochiul stâng un fulger trece prin

norii dintr-o lacrimă albă

doar tâmpla dreaptă păstrează

pădurea cu ninsorile-albastre

ne regăsim într-un punct terminus

deasupra noastră echilibrul

e din ce în ce mai fragil

o pasăre l-a lovit cu aripa şi zborul

i-a rămas agăţat de fereastra

mereu întredeschisă

ca tu să intri sau să pleci

după bunul…

Hai, vino…
Plouă-mi cu tăceri furate din cuvintele
Magului
În braţele mele sub ploaia asta de vară
Plouă-mi cu stropi de tine
Poate aşa
Vei reuşi să îmi potoleşti setea

Hai,vino…
Tace-mi geamătul de plăcere
Şi fă-i semn vântului să nu mai miste liniştea
Dintr-un loc în altul
Taci-îmi spui- şi mă înveleşti
În tine

La naiba cu nopţile astea care
Se albesc atât de repede
Iubito…

“CEL CE E FĂRĂ PĂCAT SĂ RIDICE PRIMUL PIATRA”

mă mişc în spaţiul vâscos al lumii muşcată tot timpul

de mâna stângă a inimii nisipează pleoapa rănită de umbre

balauri irump prin strungăreaţa soarelui

zigurează ritualul comun al respiraţiei

degetele învaţă greu să descleşteze de pietre judecăţile strâmbe

liniile din palmă se dezleagă de…

Deşi în şoaptă,

vorbea cu aprindere în treacăt

după o zi întreagă pierdută

cu figura ştearsă.

Buimăcit de soare,

doar fruntea ridicată

îi aducea

puţină inconştienţă

atât de absentă,

temându-se

de tăcerea lui.

Îl ajuta să regăsească,

deşi pierduse întreg interesul,

un obiect

fără nume.

Ascuţită suferinţă.

Din primele timpuri,

indiferent şi pierdut

se căznea

să reconstituie

fiecare detaliu

din depărtata zi

ce revenea

serios în privire

cu imagini

din aceeaşi

dezordine copilăroasă.

Rămase o clipă pe gânduri...

ţi-am spus niarne*

că aș vrea să o iau de la capăt

să mă mai scurg odată în necunoscut

amestecată-n şiruri de  păsări

cu sentimentul de zbor

cuib să-mi zidesc

într-o nouă primăvară

iar încercarea  aceasta

să-mi rămână lipită de suflet…

prin incheietura
piciorului drept
neputinţa se târăşte
căutând alinare

o arde seva
transformată în otravă
clocoteşte
ceaţa metamorfozată
printre bătăile nedumeririi

în punctul de rouă
erupe
smoala păcatelor
implorând mântuirea
cufundată în ape

scutur petale scrum

mi-eşti dragă de un dor

sărut un cer şi buze devin albastre

serbează-mă mândră 

limpede oval

sufletul meu nor

umbrind pălăvrăgeala

unei tihne ostoite sub marmura acestei

tristeţi de mâine zbucium neprefăcut

altar spre asfinţit nesfinţit

pleoapă gene greblă frunze uscate

scutur…

rămâne-vom definitiv

celui ce mă ocrotește



realitatea deșertăciunii

în…

de atâtea ori plutesc și împart iasomie

în miezul auriu al înaltului

încât în unele zile

oamenii pe care îi ating

mă așează desfrunzită

la poalele crucii

și mă prefac fântână



nimic nu clintește asediul



în curând nu o să mai știm

cum se coc verile



e momentul unui salt

peste grădinile astea în care a înoptat tăcerea

ne e sângele în cântec într-un hambar plin



se limpezesc umbrele



să…

OSTROV DE VISURI

pe falanga efemerului voluptatea zilei

şchioapă

umblă în cârjă de apă

un abis desenează elipse în ornic

setea smochinului

răscumpără

lovitura de puck ratată…

Să poată retrăi

momentul exact,

se pierdea

în mulţimea

acelor figuri

nesigure.

Cu întâiul

cuvânt schimbat,

se oprea intimidat

de bătaia regulată

a gândului

ce-nfiora.

Nu se mai auzea decât

tăcerea acelei nopţi

suprimată

în memoria lui.

Erau

distanţe de netrecut

cu figuri indiferente

ce se refugiau

aruncând

un cerc alb de lumină

din cuvinte fără întoarcere

simple şi irevocabile

în singurul gând care speria

şi trezea din senin

lacrimi retrase grăbit

într-un ritm cât mai nesigur

al unor lucruri

ce n-au fost spuse.

Şi dacă ar exista un calendar al apelor

Fluviul meu ce ar fi ?

Secundă, secol, veşnicie ?

Curg împreună cu el

Deci sunt secundă, secol ?

Veşnicie,nu !

Veşnicia s-a născut la sat

Iar eu sunt omul străzii…

Florile mele miros a gunoiul lăsat

Lângă tomberon

În lunile de vară

Păsările mele nu cântă-ţipă doar !

Vino,iubito să asculţi

Ţipătul pescăruşilor îmbătaţi de pâinea

Îmbibată cu vodcă…

Îl întrece doar sirena…