Mi-e dor de oamenii buni,

Mi-e dor de zile cu soare,

Mi-e dor de-ai noştri străbuni,

Mi-e dor de-adevăr şi răbdare.

Mi-e dor de liniştea ţării,                  

Mi-e dor de acei ce munceau,

Mi-e dor de stârpirea trădării,

Mi-e dor de iubirea de neam.

Mi-e dor şi de codrii cei verzi,

Mi-e dor de câmpuri lucrate,

Mie- dor şi de vii şi…

Nu o lăsa să plece

Ea nu crede în a doua şansă

Nu se va întoarce

Ştie să zboare

E un fluture cu aripi de cristal

Pentru ea nu există încă o floare

Noaptea adoarme pe o lacrimă

Dimineaţa dispare

Rămâne o picătură de nectar

Ia-o în braţe

Azi eşti petală

De piatră din apă curată

E ultimul ei avatar…

Numai Drumul

ne naște vederii.

Nu cerul, nu marea

la ora de zbucium.

El nu e cărarea

pe care chiar orbul

cu bățul lui alb

o…

       La  pescuit

Încetişor, mergea tiptil

Pe-o frunzuliţă melcul Mil

Zărit-a în depărtare          

Pe broscuţa Tec la o plimbare.

Dorind să grăbească pasul

Melcul s-a lovit cu nasul,

               De un copac

               Şi a urlat.

Broscuţa ţestoasă Tec

Întorcând capul încet,

L-a zărit pe melcul Mil

Supărat, venind tiptil.

Când de ea s-a apropiat

Salutându-l,…

urcăm într-un car deformat

trosnesc roțile sub toată noaptea mea

o țin de mână ca pe un fugar de pe margine se aud voci

să fie spânzurată să fie spânzurată

oprește-i degetele  pentru făclii

atunci mi-am privit palmele…

colț de rai (din pasul ei)

pământul nu fu niciodată mai mirat

precum atunci, de salutul vreunei apăsări mai misterioase…

cunoscu o emoție nouă și își ridică întrebător lumina

frunții plate înspre muchia tălpii gingașe de ființă sensibilă care isi lăsa tandru

pasul îngust, cu o stranie greutate de pana,

dându-i o semnificație eternă acestui pântec fierbinte de pământ…

între liniile ochilor lui, se ridicară noi contururi…

Păstrez zilnic

gustul împlinirii

după ce mă înfrupt

din sânii voluptoşi

ai doamnei…

Să nu vorbim în dimineaţa asta,

miros amintirile şi se-aud şoapte,

deschide mai bine fereastra

să intre parfumul copilăriei noastre

Timpul să-l simt fără măsură

speranţele întregi nu pe bucăţi,

mirosul de fân din poiana străbună,

strigătul mamei, să îl aud întreg

Albastrul lacului din copilărie,

gustul cireşelor luate pe ascuns,

fluturii pe care-i alergam fără griji

sub soarele şi printre florile de pe…

Drumurile

ca oamenii răsar,

din foc și iubire,

precum luceafărul

din propriul lui hău.

Nici unul dintre ele

nu s-a născut să fie rău,

pentru…

dragostea aceasta

străine

poate dragostea aceasta

pe care mi-o răsfiri zâmbind

pe umerii goi

nu este decât

euforia

drogului consumat pe ascuns

extazul

sfâşierilor îndelungi

chemarea sălbatică a sângelui

care şi-a reamintit înflorirea

poate nu este decât carnea

care a început să crească

pe scheletele fostelor tale iubiri

Voi, cei tari în cerbice,

și cu pârloagă

în loc de ureche,

n-ați auzit din scriptura cea veche,

nici măcar

o simplă suflare de codru

cum tristețea i-o fâșâie

cu verde…

Singuri și totuși împreună.

Separați și totuși uniți.

Certați și totuși împăcați.

Mereu în contratimp,…

spumoasă este liniștea amiezii

o bei când ai legat stelele nopții

iar din carul-mare împarți vise în sandale

diminețile călărești cu zăbala înfiptă

în dinții de armăsar

nu-ți este foame de răsărit

nu-ți este sete de un apus

îți arde umbra aceea de inimă

seara te întorci cu fața spre un nor

și înghiți bob cu bob singurătățile de piatră

cal liber soarele nechează în ostrovul unde

crește liniștea pe…

        Elogiul prafului

Lângă ecran

Praful se distrează

          Cam de-un an.

Pe dulap

S-a-ntins și visează

          Cam posac.

În biblioteca mea

Răsfoiește zilnic o carte

          Mai bună, mai rea.

Pe birou

Îmi umblă prin acte

          Din nou.

L-aș alunga

Din bibliotecă, de pe birou

          Din casa mea,

Dar…

Aş fi vrut să-ţi scriu mai multe

Dar acum nu mai doresc,

Gându-mi fuge, îmi joacă feste,

Te-aş uita, dar nu poftesc.

Ai fost parte din trecutu-mi,

Stau pe gânduri, socotesc,

Vai ce timpuri petrecut-am,

Dar au fost, nu mai vorbesc.

Şi ce nopţi şi ce mai zile

A trăit tandemul nost",

De iubire şi-mplinire

Fost-am tare…

Când bate vântul prin casă

Și ploaia plânge la geamuri,

Uităm ori nu ne mai pasă

De pomii rămași fără ramuri!

Când prin odăi doar pustiul

Își toarce tăcerea-n surghiun,

Gândul și dorul nebunul

Trec pragul în zbor de taifun.

Când te trezesti dimineața

Te…

Când scriu,

n-am nevoie de radieră,…

te îndepărtai prin ceața de moloz a clădirilor năruite 

silențioasă ca un zeppelin de război 

după cutremurul de vorbe de azi-noapte în liniștea pestilențială își făcuseră cuib păsări negre 

într-un târziu (abia) croncănitul lor m-a trezit de-a binelea 

o dimineață întreagă m-am zbătut sufocat de coșmaruri 

respirând izul de putrefacție al semenilor 

mucegaiul se așternea peste lume ca…

Taina cea din veac,

melcule, o ştii? Pe drum

ce-asculţi gândind?

*

L-au dus la groapă

şi mama… Lacrimile –

sat fără de Paşti!…