astăzi nu scriu un vers fără tine

se răzvrătesc viorile

care au cântat pe umerii mărilor



n-am adunat nimic din pribegie…

Toate cuvintele tale s-au strâns în jurul meu

nu pot pleca, nu pot rămâne

nu am nicio direcţie trasată

miros frumos gândurile ascunse în ele

dovadă că sentimentul are miros de floare

am păşit cu atenţie să nu calc pe litere

deveneau tăceri şi e dureros când vorbesc între ele

produc atâta zgomot

acum fac legătura de ce frazele lăcrimează

tristeţea cuvintelor şi biciuitul tăcerilor

le rup, le lasă neterminate, uneori nerostite, ucise

nu au…

Arunc stele pe zăpada…

                       …

singurătatea

oh dar de te cuprinde…

Împărţit între două dimineţi
Ochiul încearcă privitul
Invers
Ochean întors către tine
Euridice…
Poate ăsta e rostul cuvântului
Precuvântându-te
Să te aduc eu
Franciscanul
Între celelalte păsări

Dimineţile mele nu au nicio punte
Între azi şi azi
Pot sta doar într-un echilibru
Aproximativ
Dar ce mă fac cu ochiul ?

credeai că ești un punct în univers 

când universul este o virgulă în tine my cherry 

ai observat 

super-eroii poartă haine largi 

parcă le-ar fi frig tot timpul 

păstrează-ți sângele rece 

în afara trupului 

așa poți să-mi citești pe buze poezia 

sunt mort de dorul tău 

totuși mă izolez 

mă înghesui în micul meu…

Avusese

impresia că se desface

în bucăţi.

Colţurile gurii

începură să se ridice încet

când vocea îi era înecată

de imaginile

care se derulau

prin minte.

Se trezea

simţindu-se golit

Sângele îi inunda obrajii

şi-n gura ca o linie subţire,

gâlgâiala se transforma

într-un suspin stins

Era îngrozit de durerea

de a-şi începe ziua...

nicio bogăţie nu am

ȋn afara acestui trup trecǎtor

nu pot să-i zidesc nicio margine

sau să-i înlocuiesc o ulucă distrusă de ploi

chiar dacă ȋnlăuntru-i o risipǎ de luminǎ

prin care înoată propriu-mi har

mi-ar trebui mai mult aer

să-mi cotrobăie prin existență până la…

Mă Gheorghe,

Ia mătăluţă bulzul ăla în mâini

Şi frământă-l

Aşa cum făceai când erai  tânăr cu cheptu' meu

Că acum te-ai cam pleoştit.

Hai grăbeşte-te naibii

Că ăştia mici parcă au turbat de foame

Fă Lino, ad-o şi pe bunică-ta la masă. Ramolita

Acuş bate…

mă privești abia acum

după ce am fugit din oglindă

am scos cearcănele din nopți

și am dat ultima petrecere

în care stelele au rămas fără ochelari



cadru după cadru mişcă inima

dansul

unde oamenii au uitat evantaiele

iar pielea mea a devenit prea mică

pentru tălpile cele noi



când mă ating de tine

văd un ecran imens

în care primăvara lipește flori pe fiece respirație



e gândul acela cum că venele sunt prea subțiri…

Nu trebuie să-mi spui de două ori

o inimă nu minte niciodată,

pe vetre-ncinse stinsele culori

au devenit prin amintiri o pată.

Nu-mi reproşa că-ţi dăruiesc iubire

în mine-s dimineţi cu soare

şi clipa e-mpietrită de uimire

că ţi-am găsit un rost prin fiecare.

Vreau să-ntelegi de ce visez întruna

şi leg de noapte zilele de vară,

am împărţit în două săptămâna

cu dimineţi prin fiecare seară.

Nu cred în…

Te-ntreabă furtuna de poate să vină.

Se-adună-n buchete nori negri şi vânt,

Se zbuciumă gânduri cărarea s-aţină

Înspre pâlpâirea acelui cuvânt                   

Ce-aprinde seninul c-o împotrivire

Şi scrie tot cerul cu albe păreri.

Dar tun-a desprinderi şi a nerostire

Şi fulgeră-n raiul iubirii de ieri.

Din marea de temeri se-adapă lividul

Acelei secunde în care mi-ai spus

Că sfera de sensuri se umple de…

OBÂRŞII

sparge în mine urlet mut

întrebarea că sunt

nasturii abisului lasă să treacă

spaime

şi dragoni de ape

dintre năvoade ilegale…

Oare

cum am încheiat eu acest pact cu tine

și cum de-am semnat un certificat

de înrobire pe viață?

Nu-mi mai amintesc

decât teiul în floare

la umbra căruia

copilaria mea se juca potrivindu-și

cuvintele

și nu-mi mai amintesc decât

niște anotimpuri

peste ruinele cărora am pășit de fiecare dată

cu sufletul învelit în petale de maci

sau cu inima zdrobită

din care sângele se prelingea ca rugina

în inima…

Măi, Doamne,

Ia matale globul pământesc în mâini

Și mai rotunjește-l…

În plesnitura timpului,

Minutarul (minutul)

se elibera ca o grenadă

spărgând tăcerea.

Înfăşurat

în indiferenţă

cu faţa brăzdată

de riduri şi de umbre,

tâmplele

începură să-i pulseze

şi cu o durere furioasă

în piept, ochii

se umpleau

de picături mari,

fierbinţi

veneau

de parcă cineva

le-ar fi scos din inimă.

știre de ultimă oră

(ceartă între două entități)…