grea de broboane

înserarea cade

pe fruntea bunicului



      ****



vântul nebun

leagănă

aerul în crengi



     ****



seara

teiul…

despre femeia cu unghiile lungi

până la cer

care mi-a atins zborul

și Soarele a asfințit roșu

despre femeia care m-a sărutat

în somn

lăsându-mi pe chip

zâmbetul celui care visează frumos

despre femeia care mi-a tulburat gândurile

așa cum fecioarele tulbură apa lacului

în care s-au scăldat

                   Mi-a fost dat să văd

                   un alt chip al iubirii

                   cea mută...

                   unde cuvâtul Adio

                   nu există

                   a rămas nerostit

                   încleștat pe buze

                    dar  privirea pierdută

                    inundată de lacrimile pure

                    izvorâte din sufletul

             …

crinii înfloriți -

pe gard rufele mamei

mirosind curat

   ***  56  ***

cireșe de mai -

pâlcuri de maci împânzind

tot lanul de…

        *** încercari  ***

aș vrea să-mi aflu mintea desuetă

și s-o descos…

găteală de mai -

cireşe atârnate

cercei la urechi

   ** 53  **



beznă…

De un albastru nesfârșit

Sunt ochii ce-mi zâmbesc din ramă.

De-atâtea ori m-a copleșit

Priverea ta senină, mamă!

Sunt ochii, ce-mi zâmbesc din ramă,

Cei mai frumoși de pe pământ.

Priverea ta senină, mamă,

O port în inimă și-o cânt.

Cei mai frumoși de pe pământ.

Se-aprind în noapte două stele.

Îi port în inimă și-i cânt

În toate păsurile mele.

Se-aprind în noapte două…

Trec fugitiv sălbatice vedenii

prin colțul ochiului zvâcnind ritmat;

Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul...

dimineața

îmi scutură

lumina în ochi

     ***



vântul răcorește

palmele bunicului

uitate pe plug

     ***



sub…

ce iarnă târzie s-a așezat aici

frigul ăsta are palton de cerneală

și nu se va șterge curând

pot dispărea o literă-două dar le caligrafiez ca și cum

viața îmi predă prima lecție din spatele frontului

stai aici liniștea mea…

Căpitanul orb

Soldaţii îşi urmează căpitanul orb,

Au multe piedici de trecut spre casă,

Dar căpitanul încă nu e mort,

Păşeşte şovăind şi nu se lasă

Ei merg de parcă sunt stafii,

Mărşăluind tăcuti către osândă,

Bolnavi, flămânzi, ca nişte zombii vii,

Ce  mai visează încă la  izbândă

Pe căpitanu-acesta il urmează ei

El nu mai vede drumul, ci doar vise,

Şi trage-n soartă numai cu idei,

Rătăcitor…

maturitate -

buchetul de ghiocei

pus la ureche

  ** 50  **

verzi şi uscate -

în toate cabinele

nimeni la prob…