lăcuiesc lexemele,

câte una câte două;

ori degarotându-le,

ori prea expunându-le,

ca ghigar la cușca zoo...

n-am în Terra Dixie cum

stabili prin psalmodie,

cum se zumbai-zumba-zum,

dar făcând sunetlocvie

mă pot sparge-n figuri: bum!

ca o pungă de hârtie

și lipit cu-albuș de ou,

între Rona și Jibou…

 *alb te ucide poema*

- dedicată lui C.A. -

seminţele dorurilor nenumite nu se flamboiază

decât  în vatră de atriu

n-o să culegi fructe exotice plantându-ți arborele identității

în aisberg

și nici carpeta clipei n-o să-ți fie velă statornică

oceanului cosmic  

când…

și eu copac

fac umbră ilegală

gândurilor tale

tu le-ai bronza

le-ai sublima

din bici ai face

binecuvântare

iar lumea devenită zen

te-ar săruta umilă

pe picioare

dar umbră-ți sunt

călău de visuri

un ucigaș de merkaba

deșertăciune

peste mituri

aduc doar întuneric

draga mea

e soare-n mintea ta

eu biet copac

fac umbră

dumnezeului…

ROMANŢĂ

"In memoriam Mihai Eminescu"

Aseară iar te-am aşteptat

În vechiul parc însingurat

Când pe…

Era ceasul când Dumnezeu

Sătul să facă lucrurile perfect

Strângea plictisit în pumn

Ultimele raze de soare

Atunci m-am desprins de crisalidă

Urlând că vreau înapoi

În braţele fără de început şi fără de sfârşit

Ale neantului

Întrebând mereu

De ce? De ce?

Dar El, Dumnezeu, mi-a spus

Trebuie!

Mai întâi mi-au crescut ochi

Şi-n ei mi s-au rostogolit de-a valma

Ziua şi noaptea

Făcându-mi…

mă bucur de clipa care ne-mbrățișează până la unu n-ai crede cât de greu se numără poate în nici o mie de ani n-aș recunoaște de n-ai fi tu la sânul meu toți copiii învață alfabetul din lapte ca primii dinți să muște viața fruct care răspândește iubirea mi-am zis și am început să cresc alte mii de ani o zi de vară doar o zi de vară în inima asta albă pot pune orice culoare deschid drumul spre niciunde și mă simt pretutindeni

Se mai aud viori din când în când!

Pe brațul tău le regăsesc arzând,

Și au arcuș din razele de lună,

Ca niște ani-lumină-ntr-o cunună.

Atunci cu inima îmi dai de veste,

Că îmi ești casă fără de ferestre,

În care fulgerele vin și pleacă,

Înfășurate-n ploaia cea mai seacă.

Ieri mi-ai lăsat pe masă niște note,

Mi-ai spus că-s adunate de prin grote;

Le-am șters de praf cu un diez pe care,

Cândva l-am încuiat într-o…

În așteamăt crește iarbă,

A-nceput deja să fiarbă

Cerul, cel cu păsări roșii...

În amurg se pierd cocoșii. 

Norii aspri se dilată,

Zarea-și pune ciocolată

Peste ochiul gol, hilar...

Cade-n seară, așadar,

Minimul de existență,

Purpuria mea esență,

Modul static de-a lărgi

Orizontul roz cu…

Oh machiavelic regizor

ce distribui roluri

în Pantheon

te-ai deghizat în mag

și creator de măști

ai pus-o Cibelle în rol de muză

cu trupul său rănit de bombe și abuzuri

și ochi orbiți de furiile corbilor

trimiți în infern porumbei mesageri

și prin răvașe deghizezi roze iluzii

păsărilor ce dormitează

învăluite-n pânze de păianjeni

pe aripile Crucii de Piatră

copiilor le scrii

roluri de Gavroche

m-ai desemnat pe…

un cântec limba destinului

sunt un om ocupat masa de lucru a zilei mele

este molohul ce mestecă nervuri și artere

certa aplicație spre grandoare poate s-ajute înălțării mi se spune

nu mă-ncred în profeții de conjunctură pasărea îmi trece

razant printre sinapse și este uitată

poate că așa cer văzduhurile…

Amurg de mai  înmiresmat,

Cu gene lungi și mâini subțiri,

Tablou diamantin  răsfiri

Pe chipul zilei fărâmat.

De  pleoapa nopții rezemat

Deschizi seiful cu-amintiri.

Amurg de mai  înmiresmat,

Cu gene lungi  și mâini subțiri.

Nesomnul, boală cu păcat,

Se mistuie-n adânci priviri,

Pictând pe boltă trandafiri

– Al  mirilor chip înrămat –

Amurg de mai,…

Și-as fi putut să-ți fiu uitare

de n-aș fi fost

iertare de blestem

și sâmbure de vânt

sau chiar cunună

din mărăcini și umbre

ori început de ghem 

oooh

ce mă  dor

regretele

din stelele

ce ți le număram în păr

azi este viitorul

ce nimeni nu l-a vrut

coșmarul

ce te-arunca

atunci

la pieptu-mi să te strâng

trecutul

se ascunde-n muguri

și-un…

S-a risipit tăcerea, doar umbra-i mă pătrunde,

Săpând, câteodată, avene-n epidermă,

Zăpada-și programează căderile în runde,

Am răni evanescente peste simțirea-mi fermă.

Îmi cresc, în piramidă, cuvinte din viscere,

Le mângâi, delicată, ca un efeb mustața,

Iluzii vesperale se-mpart în emisfere;

Cu astrul rupt în două, la vise scriu prefața.

Din patimi irosite pe stele migratoare,

Culeg o rămășiță blocată în…

să scriu poeme de dragoste

dar nu triste

nu în culori nevindecătoare

acele poeme care nu ridică perdeaua de pe geam

şi nu sărută soarele pe botişorul cald

mă văd silită să-mi împuşc pasărea de pe umăr

sau măcar s-o înlătur

pentru a privi în urmă

la cifra care a fumat toată noaptea

iar acum pompează aerul senin

al câtorva stele

în plămân

mă văd silită să mă ascund sub coviltir

în veşminte…

Am incercat o noua varianta tinand cont de sfaturile si exemplele doamnei Sofy si ale domnului Cicu Tudor.

 La masa tăcerii ascult 

 Simfonia din adâncul firii

 Privesc cu ochi de copil

 Cum Dumnezeu îmi întinde

 Coloana Infinitului

 Ca dar-iubirea.

 Plâng pe portativul veșniciei    

 amintirea din ancestral  

 în  prima zbatere a timpului   

 lacrimile se hârjonesc   

 pe hăul obrajilor ridați   …

te voi privi în ochi până la orbire

nu-ți fie teamă

am păstrat seninul în care am devenit păsări și valuri deodată

și loja din care am văzut sărutându-se două întâmplări

și dragostea noastră coaptă-n cireșe

iar minunile nu s-au oprit aici

doar știi că nu rabd când urcă siberii pe soare

ba mai mult

te rătăcesc și te caut în inimă

în vrajă te înalț precum o balerină între ape

mi-e bine când respir în pieptul tău…

                  Cheia de aur

Aşteptând să fluture din nou pânzele corăbiei

și să-i aducă lui cheia acestei poveşti încâlcite

acolo, pe ţărm, copilul adormise

și-n somn auzea o suavă cântare…

Furat era el de ai  balenei albastre ochi violeţi,

misterioşi. Minunea din mare.

Sau, mai curând, de imaginea ei printre vise.

Alături, la chip şi asemănare cu zeii,

cu fire din plantă textilă,

bunicul lui…

Și-apoi na! De-atâta viceversa,

De împărțit amurgul sprâncenat,

De-atâta jumulit la controversa

Ce ne-a adus acest matriarhat,

Mi se-apleacă mie, procopsitul,

Cel venit pe apa  sâmbetei,

Când fluturii cu unghii pun chibritul

Și se uită-n burta foametei...

Apoi, deschid fereastra la azil

Și-aruncă pacienții câte unul,

La…