Zâne pe cărare, iele de lumină

Mi-au întins cătuşe, sufletul să-mi prindă

Că în noaptea asta, bântuit de vină,

Mistuit de doruri, prin păduri colindă.

Eu le fac cunună, flori de sânziene

Le momesc cu fluturi, ochii să nu-mi vadă

Căci de-mi port iubirea şiroind prin vene

Se vor strânge-n horă, harpii mari de pradă.

Vor călca în dansuri mire şi mireasă

Şi vor rupe-n ceruri porţi de amintire

De n-oi şti să-mi apăr taina…

                          ochii noștri sunt gări

                          am așteptat în picioare privirea

                          mă visam sub pleoapa ta

                          în continuarea lacrimii

                          când te-am văzut

                          mi-am împodobit

                          inima cu o săgeată

                          auzeam surâsul- clipocea…

Ca șarpele din flăcări – topitul fier în clește,

Din jar îşi scoate viața, bir smuls cu nicovala.

Metafora Iubirii de Tine agrăiește,

Când ochiul, precum iarba, -Ți răsfrânge…

luminile se sting candelabre

sub tălpile noastre fragile

semne ale frunzelor

prematur îngheţate

ce vrei?

prefer copacii

ca în prima zi de război a lumii

cu lăncile scurte ale aerului

vopsit în albastru de îngeri

totul e alb-străveziu

dureros se revarsă…

îmi muşcă din trup

la fiecare oră

cu venin de moarte

înfruntă-l cu privirea

găseşte forţă  

în mormintele din tine

şi ruga de departe

strivesc lupul

cu ochii fără vlagă

aştept să se retragă...

22 iunie 2016

Tu când Te urci în munte, pescarilor Tăi nu li-i

Prin minte a le trece măcar un gând, ca-n undă,

De ce-n adânc, fântânii, Ţi-i drag să-mi numeri ulii,

Dar ochiul Tău de mine vrea roua să-și…

Haiku (XXVI)

Pe un ram uscat

Sus, sub arșița verii -

Câteva fructe

Haiku (XXVII)

Cicoare și maci

Vară caniculară –

În lanul de grâu

Se prind în joc fecioare despletite

Iar ceru-ntreg se scaldă în lumină,

Pe fruntea lunii saltă-nlănţuite

Umbre de foc – pământului se-nchină.

Poartă cununi din flori de sânzâiene

Şi-n dans străvechi cu soarele conspiră

Să stea ascuns cât “apa de la stele”

Va stinge arsuri ce trupuri mistuiră.

Merg în alai, se-opresc pe la răscruci,

Imploră-n cânt – rod bun fertilităţii,

E vremea când în amuţit de cuci

Mirese cer…

motto: „am gusturi simple

mă mulțumesc

cu ce-i mai bun”

– Oscar Wilde

e atât de aproape cerul

cu porii deschiși

sfâșiind jucăuș

fuioare de fum

şi zdrențe de sfere de ceaţă

devine insensibil timpul

ochiul, dimineața asta…

Departele e umbra târziului aproape,

Ce-amar e până-n sâmbur, cioplit ca o lădiță.

De n-ar fi răsuflarea din mersul Tău pe ape,

Mi s-ar usca și iarba crescută din peniță. 

Mereu, și zi, și noapte... Eu Te iubesc cu frică

Și sunt…

în noaptea asta,

Dumnezeu îmi ține luna lămpaș

vrea să vadă ce văd

vrea să vadă că văd

sub prozaice tălpi

mă pune să mătur imperii

demult apuse

vrea să înțeleg cântec de greier

pe cărare de furnică

să pun la masa verde unicornul

și creierele înfierbântate

de politici monetare

să iert călăi contemporani

în vreme ce îmi șlefuiesc tupeul

să dojenesc infam, mame ce propagă prunci

în noua iterație a existenței…

Apocalipsa

conștiința putrezește 

aidoma bolnavilor de ciumă 

sufletul domesticit în carne renunță să se zbată

dorința de evadare se stinge ca o lampă cu fitil 

în pântecul lumii embrionul infamiei crește 

ne construim edenul în urbe 

ne hrănim din grădini artificiale ce n-au nevoie de fotosinteză 

răul își înfige adânc rădăcinile în inimi 

ne războim pentru supremație 

sclavi ai inteligenței…

Azi nu ne spunem nimic

ne privim inimile

ne dor întrebările.

Tu într-un colţ al lumii…

cine ştie

câte păsări au trecut

lovind zidul

scufundate

în umbra unei idei strămutate

din ambele părţi

se vor naşte lumi diferite

bărbaţii zeloşi

şi merele dulci

nubile

zemoase

gustoase...

brusc o pasăre este lovită

şi strigă într-o limbă uitată

cuvinte ciudate

peste pajişte

s-au aşezat umbrele

sărutându-se incomod

fără…

te vreau aici lângă mine

să-mi citești gândurile

cărțile

oceanul de vise

să-mi dai o bucată de aer în respir

noaptea toată

devine prea cald

iar eu sunt legat

de același cordon ombilical

călcând pe tăcute

fiecare stol de rândunele

fiecare ochi de păstrăv-curcubeu

fiecare pană de cuget

mai știi?

mai am dreptul

la o ultimă insomnie

chiar…

vorbim despre visătorul izgonit de acasă

într-o vacanță pe marte

despre foșnetul unei rochii care traversează strada pe muzică

despre cum s-a întors bunicul din război

îndrăgostit de o scrisoare

despre un bețiv adormit în cheia sol

vorbim într-o sală de teatru

într-o librărie de licurici

într-un domino al necunoscutului

până să ne dăm seama de ce vântul mătură

trotuarul cu idoli

timpul ne urcă pe un…

Feţe neştiute mi se altoiesc pe suflet,
În oglinda răsturnată a chemării tale.
Nu mai ştiu cine sunt azi
Şi către cine îmi îndrept mugurii
Pulsând violent a verde crud.
Neroadă de iubire şi de dor,
Căutând să mai înţeleg ceva din eu cea de ieri,
Mă transform dureros în propria-mi Fata Morgana.