sau provocare să fie, nu ştiu nici eu, dar

te rog să-mi aduni cioburile din inimă

rămase pe străzile întortocheate ale minţii,

să le lipeşti

într-un întreg,

ca pe un bibelou

să-l aşezi în biblioteca ta

şi

(din când în când)

să-l ştergi de praf.

Sufletul.     

e ofranda-mi (ne)stimată…

dar vara e abia la început şi fluturi sunt cu miile

mai albi mai fãrã ţel mai mai sã moarã pe un bec

tocmai când dintr-o scoicã sidefie cântã marea

iar el împleteşte rãsãritul cu o jumãtate de lunã

şi cântã şi descântã de lacrimã cu zâmbet

pentru cã înainte de orice minune

contemplaţia firescului e unica plãcere



umil precum o stea cãzutã pe o frunzã

înaripeazã petale de margarete…

Întâmplător sau nu se duce vara

mai repede decât am fi crezut,

lăsând în urmă spartă călimara

în care fiecare şoaptă am ţesut.

Se coc agale fructele în ramuri

de teama nopţilor stinghere,

prin care inorogii fără hamuri

aduc tristeţi din visuri efemere.

Mirosul crud de rouă se-ofileşte

se duce vara-n sufletul pustiu,

când stele cad şi clipa se grăbeşte

la nestatornicia gestului…

Haideți să tocim câteva cuvinte…

pe o idee de drum

viitorul

împinge fiecare secundă să nu cadă în prăpastia numită

eu

până când devine praf cu ceafa groasă

de trecut

iar…

s-aude trenul cum rupe liniștea și soarele cum își face loc

printre jaluzele sticla își spală întunericul

parfumați de visare reproducem silențios cealaltă față a lumii

răsare doar atunci când pleoapa trece peste floarea rotundă

anonimi ai timpului ne-am numi dacă n-ar exista atâta birocrație

cui îi pasă de numele meu de numele tău când tăcerea împletește vraja

în formă de scară până când ajungem cu buza înaltul 

îmi tot…

sufletul meu e norul

spart de vântul

amăgirii

interioare

și

exterioare

în valuri de cioburi

mânjit de sângele

inimii fracturate…

mintea unui copil necopt, ascunsă-ntr-un rest

de lut, un ciot neterminat de modelat. Ai lăsat

în mine doar dorul şi ai plecat. Acum alerg,

te caut

mai departe

de capriciile răsfăţului nealintat   

să mă umplu cu tine.

Să termin.

Să am (şi) suflet.

Să fiu eu.    

accidental așa cum se întâmplă toate întâlnirile 

când defilezi cu sufletul impar(țial)

eliberat de emoții prăfuite

în tușe clasice îl decorezi fără să înțelegi unde e forma aceea care te îmbracă

precum o haină de duminică

fără întrebări lumea pare o cometă cu traiectorie precisă

altfel aluneci într-un hău de unde

iese o femeie care nu seamănă cu tine

ai vrea să-i desenezi buzele într-un final neașteptat

culmea, se încăpățânează…

  Eu sunt aceea care voi nu ştiţi !

  Sunt foc şi pară,

  Cascadă învolburată,

  Pământ clisos şi vânt înverşunat !

  Sunt Om în Lumea mea

  Crezând în alte Lumi.

  Sunt doar un Eu cuprins de aşteptări

  Şi,

  Răscolit de multe frământări !

  Sunt doar un suflet chinuit...

  Ce-i plin de întrebări !!!

pentru cine nu ştie

vara aceasta-i un fluture pribeag

o altă poveste îi începe lecţia de citire

aşezând palma

peste clipa sortită să păstreze rubinul

seninul clipei ţine lumânarea dreaptă

pentru a-l recunoaşte pe cel îndrăgostit

în mine în tine în celălalt

în noianul de întâmplări

ce va strivi castelul de nisip

sub coaste

firul catifelării albastre

măsoară într-un doi de aur…

E greu... Ți-e tot mai greu să urci viața pieptiș

Sleit de fortă gâfâi și-i sânge pe pietriș

Și-n suflet îți apune și bruma de curaj

Speranța-ți se topește în zări ca un miraj...



Cazi și rămâi așa, privind cu ochii goi,

-De ce să lupt atâta? Ce rost mai avem noi?

Încet, te fură somnul, cu lacrimi pe obraz,

Și parcă vezi lumină.. prin tot ce-a fost necaz



O dulce adiere și-o muzică divină,

Alungă norii triști și-o mângâiere…

Eu îţi ador amurgul cu mândria

de-a fi în el aproape de perfect,

de-a pune între gesturi armonia

şi-a-ţi polei tăcerea cu respect.

Meditativ îţi spun cu-nfrigurare

câte culori disting într-un sărut,

când lăcrimează sufletul şi doare

la margine de timp necunoscut.

Amurg cu ploi ce-n vise se rotesc

de parcă-şi udă îngerii grădina,

mă poartă-ntre firesc şi nefiresc

ca un copac ce-şi pierde rădăcina.

Aşa…

nici de autoritate nici de publicitate

de pe aceastã platformã pot sã-mi strig durerea

cu desãvârşire fãrã strop de îndoialã

ca pe o imensã bucurie nimãnui

ecoul ecoului va rãsuci fiecare geamãt

ca pe o renunţare la moarte prin acceptarea ei

apoi îmi voi desena iubirea dintr-un curcubeu

iar tu nu poţi sã-mi iei viaţa

pentru cã eu nu am aşa ceva la purtãtor

sunt un suflet nemãrginit…

mi-ar trebui un colaj cu tine

de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri

încheiai nasturii piscurilor gemene

ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne

nu știu dacă ai certificat întregul

poate ai încrustat singurele gânduri exacte

sau ai trișat pentru o femeie-supernovă

un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade

poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate)

și câteva…

Am să-ţi aşez cuvintele sub pernă

Şi-am să adorm cu ele vara-ntreagă;

În vis voi desluşi vraja eternă,

Uimită de refrenul: " Îmi eşti dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,

Iar prin unghere, pete de culoare

Răsfăţ pe al meu chip se vor prelinge:

Şoptit alint: "A mea rază de soare!"

Ţi-am aşezat cuvintele sub pernă

Să le aud în somn, să stea cu mine;

S-alung din preabăt al meu gând-tavernă,

Când…

În zarea ce-mbracă o lacrimă-n ceară,

Când bolta priveşte încet înapoi,

Mesteacănul ninge în ploaia de seară

Fărâma din noi.

Iar timpul se-ascunde, se pierde în stele

Când luna m-atinge cu sufletu-i dalb;

Aşterne-te, piatră, în negre castele

Şi strigă-mă-n alb!

Şi piatra se stinge - ecou în tăcere,

Când noaptea se-ntinde, şopteşte nuntiri;

Străbate-mă-n taină... doar lumi efemere,

Pictate-n…