Pustiul iernii

ţintuieşte secunda -

lacrimă oarbă.

nu voi mai pipăi timid

așternutul insomniilor mele am rătăcit sub răni cicatrizate stângăcia florii de cireș

dimensiunea trupului arde atemporal vise precum sămânța își udă setea de ogor liniștea ridică troiță

copacul așteptării înmugurește înțelept când Cronos răsuflă transparent o clipă

foneme sidefate evadează din pupă 

cu marsupiul plin de curcubeie pornesc în expediţii de cercetare pe arterele timpului…

mi-am spălat trupul printre aluviunile

ce năvăleau din albia lăsată vie prin digul

fisurat de vreme. Azi, l-am curăţat  

prin înlăuntru de crengile de dinainte

de vremea lor şi înfipte-n mâlul meu. Mâine,  

îmi aştept

sufletul

să merg

cu el

la curăţire. I-am dat libertate să zboare. Nu

l-am întrebat nimic, dar mi-a promis că-mi va fi,

că se va întoarce

(la mine).

Aştept.…

cuvântul e o pecete 

uneori mă doare alteori se strecoară din mine ca o nălucă

la marginea zilei se vede precum un chist adâncindu-și rana în pântecele vieții

plânsetul lui se hrănește cu diminețile putrede în care

tăcerea e balsamul unde abandonul și viața sunt egale 

nu contează unghiul din care privești 

definițiile se afundă absurd în dicționare 

iar tu 

cel care nu încapi în vreo etichetă

lărgești orizontul până se pierde în…

Cuvintele s-au speriat şi-au rămas ghemuite-ntre frunze

greierii ţipă cu lumina de stele

păcat orbital

pe planete pustii

ne privim ca doi îngeri orfani căutăndu-şi un drum

aproape ne atingem sărutul cu gura

aproape clipim împreună cu pleoape de flori

crezi oare că există dragoste sau ceva să-i semene

o pasăre-şi strigă prin noapte uitarea

vântul singura minune târzie păstrează melancolia

o cânta iubito o pierde în praful de stele

o…

 torențial

 culori vuiesc

 în căldura palmelor 

 spectacolul adâncului

 sufocant 

 leagănă pulsul 

 în răsăritul inundat de cuvinte 

 la moara din gând 

 depărtarea

 macină labirinturi de ceață 

 între limitele aceleiași vieți

 sângele murmură 

 între puncte

 tunete muribunde

 planează perfect în lacrimi făcute nod

 sufletul

 dăruiește păsări ce-și cresc aripi în zâmbete 

 surprinse …

ea vine numai

joia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabete

de vineri

sub îndrăzneala brațului stâng întâmplat

la asfințitul sub bluză al…

să văd semaforul unde am așteptat cândva
preț de câteva minute
amintirile rămân niște timbre
le rânduim în clasoare și le deschidem arar
colecționari de iubiri sub lupa unui timp care nu iartă

aș fi vrut să-nchidem mansarda
și să hoinărim crezând că prințul lui Wilde ne-a învățat ce înseamnă
să fim fericiți

drumurile tăbăcite de suflet cu mintea

împiedicată la o răscruce

de gânduri când striga

bătăii din piept

să usuce apele

rămase-n ochii

scoşi de degetele orbului

flămând  

(de gura)

de apă.

Împietrit. Bat vântul.    

S-a auzit finalul, se-nchid în catocombe

frumoasele mirese neduse la altar,

începe un război cu glasul lui de bombe

căzute la-ntâmplare în noul calendar.

Se năruiesc destine prin centre militare

cu recrutări bolnave în zile fără soţ,

se-anunţă tragedii când sufletul dispare

şi viaţa-i o monedă supusă la negoţ.

Murim în aşteptare şi nu mai e speranţa

căsătorii funebre la cruci fără mormânt,

o lume-n care…

Din crengile în care zburdă vântul,

Mireasmă cerne azi în a ta cale,

Iar verdele rămas freamătă-agale,

Înveşmântând în alb din zbor pământul.



Salcâmilor cuprinşi de dor şi jale,

Le mângâie-n văzduhul dulce cântul,

Te-aştept să vii să-mi spui din nou descântul,

„Tu mă iubeşti sau nu…”, rupând petale.



Desculţ, cu mersul unei balerine,

Păşeşti prin iarba caldă-n unduiri,

Te văd, las coasa jos, alerg spre tine,



Cu teama să…

De-am s-ajung la steaua stelelor plăpânde,

Fără să te caut, te-oi privi oriunde,

Printr-un ochi de suflet, sau printr-o silabă,

Fără a răspunde celor care-ntreabă

De ce curge ploaia, de ce tace vântul,

De ce, când nu spune, e strident cuvântul.



Nu-s mereu prezență, telefonul sună

Ca o toacă seacă sub un clar de Lună…

Nu-ți promit nimica, poate altădată,

Am să-ți fiu aproape, cu ciocan și daltă,

Să săpăm prezentul în ființa noastră…

tu ai un ochi albastru

și unul verde

(sau poate invers)

lumea nu știe asta

(deși culori ar mai fi fost)

lumea te iubește și gata

tare tare o face

îți trimite inimoare

fluturași

buzițe

pupici

mulți pupici

nici inima

tu nu o ai roșie

nici măcar nu e pe stânga

singurătatea ți-a făcut-o maro

dar nici asta nu se vede

(uneori se oprește

să se uite…

Privindu-te cu ochiul circumspect

E lângă uşă cerberul de pază

Ea nu întreabă, ea interoghează

Ea e…

Gânduri

Poate-ntr-o zi o să plecați
Luând cu voi și dor, și lacrimi
Și fără milă-o să secați
Izvorul de oftat și patimi!

Împrăștiate-n Univers
Și adunate de-o-ntâmplare,
Mă-ntreb de- aveți sau nu vreun sens,
Ori poate nouă ni se pare

Că sunteți grele, dar nu știm,
Să vă-nțelegem, nu putem
Și de aceea cu venin
Voi ne cuprindeți făr’ să vrem.

Eşti împlinirea visurilor mele de părinte

de tine-mi leg destinu-n orice anotimp,

îţi mângâi depărtarea cu grija celor sfinte

cum mângâie o floare fecioara în Olimp.

Îţi preţuiesc cuvântul şi sufletu-ţi curat

mă-nchin privirii tale asemeni unui zeu,

pentru că-mi eşti oglindă şi dor adevărat

şi-alături de iubire prin tine trăiesc eu.

Aplec în zare cerul să-ţi pot culege stele

şi-n zori de zi cu roua în dar să ţi…

ochiul tău aruncat neglijent în ceafa timpului

pierdut în labirinturi stelare

striveşte din înălţimea simţurilor nătânge

idei corozive contopind în cifre universul

adulmecă-n vibraţii de nări fumegânde

cioburi alungite-n diamante sterile

frământă dansul clepsidrei

apoi obosit adoarme-n visul din visul din vis

şi dispare târându-şi cocoaşa pătrată

în timp ce ploi ştrangulate de karma inundă frenetic

destine…

Scoică pe nisip -

regăsirea apelor

în taina pietrei.

 *   *   *

Stele în noapte -

ciocârlii întristate

cântă-n lumină.

genunchi îmi scriam cuvintele

braţelor depărtate de suflet

plecat şi rodea

stomacul cu şmirghelul

aspru coborât

adânc

în

mintea

sfredelită  

de şoapte. Mă rog.