când m-am trezit Dumnezeu

dormea cu mine în pat

pe jumătatea lui

din rădăcini de lumină

creştea ca un Făt Frumos

o dimineaţă ce se hrănea cu

ultimele respiraţii ale nopţii

încercam să evadez din mine şi

prin fiecare rază să…

Rostesc în aste zile creştinii cu mândrie

şi pare drept sa fie aşa;

dar eu  mă-ntreb retoric, cu îngrijorare:

câţi dintre noi urmăm în aste vremuri grele,

calea pe care Hristos ne-a îndemnat?

s-abandonăm pofta de-navuţire,

dorindu-ne cu ardoare,

sufletul să-l facem mai bogat;

să spunem adevărul în orice împrejurare,

chiar dacă aceasta  ne-ar duce la legat

şi pacea s-o iubim cu adorare,

sămânţa ei sublimă s-o sădim…

știi că luna se-animă doar prin falduri

de creste,

luna noastră -

vestala pictată-n parfum de poveste?!…

Pietre rănite de lumină şi ploi ce-ntruna au căzut

rostogolindu-se pe stânca fără să strige ajutor,

loveau culorile din frunze ce-n calea lor au apărut

asemeni fulgerelor care, trezesc tăcerea unui nor.

Rămân pierdute în prăpastii ca visele fără destin

atâtea pietre căzătoare pe stânci lovite de furtuni

şi depărtările-ntre umbre sunt amintiri de cer senin

când florile-de-colţ purtau uscate lacrimi de…

JOCURILE MEMORIEI

poate n-o să vină nicicând clipa

să cânt pe o singură coardă melodia vieţii

balena

înainte de-a juca şotron cu Iona

poate să-şi pună poante

să pirueteze pătratele efemerului

în buclă…

Sălăşuind în închisoarea vieţii

O carte-i aruncată, e nescrisă,

Un tonomat nu mai înghite fisă,

Iar sinele-i pierdut în vălul ceţii.

Pandora însăşi e pe veci închisă,

Cutia-i stă ca bază în nămeţii

Năucitori pe clarul dimineţii,

Uitând mereu cromatica promisă.

Adverbele de timp împrăştiate

În patru zări cu praful din nisip.

Solfegii cresc din ploi încrucişate

Şi-amestecuri de umbre fără…

iubirea și cugetul

stăpânesc deopotrivă niarne*

sfâșiind existența

generând în semințele liniștii

germinarea unui sentiment hibrid

dintr-un amestec

de iubire  necondiționată de oameni

și teama

că nu putem ridica  privirile atât de sus

 …

Au înflorit salcâmi prin lizieră

ninsori de flori în ramuri strălucesc,

iar stelele pe-a nopţii etajeră

din razele-aurii îşi rătăcesc.

parfumul lor e dus de vânt în zare

când pelerinii trec spre nicăieri,

fără a şti răspunsul la-ntrebare

de ce-nfloresc salcâmii-n primăveri.

Au înflorit salcâmii ca-n trecut

eternizând parfumul prin ninsori,

când florile pe ram s-au cunoscut

şi s-au uitat de tot atâtea…

Întoarceri subite de privire

răsăreau deodată în vorbire

ca nişte gesturi obişnuite.

Se jena de repeziciunea

cu care îşi pierduse

cu totul intimitatea

şi aştepta o impresie

să schimbe câteva cuvinte

cu puţină nepăsare în succes.

I se păreau neliniştitoare

ecourile dintr-o viaţă

pe care n-o cunoştea.

Cu privirea nedumerită

se ridica cu zgomot

să privească mai departe

aducând o undă de mister

din primele timpuri.

Cu ultimul surâs

trecea-n cuvânt

o taină

să cutreiere nopţi întregi

cu un fel

de nepăsare amuzantă

în fiecare privire

îndelungă şi străină.

 DORINŢĂ  RENEGATĂ

doream

ecuaţie absurdă

prinsă de-un grind de urzică

să nu mai fiu cotropită sălbatic de cavalcadele

dorurilor pestriţe

să mă…

și totuși devreme

că mă-nfioară crucile tăcerii…

nu am cerut nimic

şi nu mi-ai dat nimic…

Lucru bun din temelie

Cunună-şi ţine Biruinţa

Când sădeşti cu Bucurie

Statornicia şi Credinţa.

Când vrei să duci războiul orb,

Să treci prăpăstii de-ncercare;

Când ţi-a crescut în piept un corb,

Liniştea este-n Răbdare.

Să spui furtunii: „rabdă tot!”

Şi stăpânirea din mândrie

Va luneca într-u’ „nu pot!”,

Smerenia urcuş să-ţi fie!

Când îndelung vei defrişa

Ciulini uscaţi din…

Mă opresc cu gândul aici

te las să treci nestingherită

spre amintiri

în ochiul stâng un fulger trece prin

norii dintr-o lacrimă albă

doar tâmpla dreaptă păstrează

pădurea cu ninsorile-albastre

ne regăsim într-un punct terminus

deasupra noastră echilibrul

e din ce în ce mai fragil

o pasăre l-a lovit cu aripa şi zborul

i-a rămas agăţat de fereastra

mereu întredeschisă

ca tu să intri sau să pleci

după bunul…

Hai, vino…
Plouă-mi cu tăceri furate din cuvintele
Magului
În braţele mele sub ploaia asta de vară
Plouă-mi cu stropi de tine
Poate aşa
Vei reuşi să îmi potoleşti setea

Hai,vino…
Tace-mi geamătul de plăcere
Şi fă-i semn vântului să nu mai miste liniştea
Dintr-un loc în altul
Taci-îmi spui- şi mă înveleşti
În tine

La naiba cu nopţile astea care
Se albesc atât de repede
Iubito…

“CEL CE E FĂRĂ PĂCAT SĂ RIDICE PRIMUL PIATRA”

mă mişc în spaţiul vâscos al lumii muşcată tot timpul

de mâna stângă a inimii nisipează pleoapa rănită de umbre

balauri irump prin strungăreaţa soarelui

zigurează ritualul comun al respiraţiei

degetele învaţă greu să descleşteze de pietre judecăţile strâmbe

liniile din palmă se dezleagă de…

Deşi în şoaptă,

vorbea cu aprindere în treacăt

după o zi întreagă pierdută

cu figura ştearsă.

Buimăcit de soare,

doar fruntea ridicată

îi aducea

puţină inconştienţă

atât de absentă,

temându-se

de tăcerea lui.

Îl ajuta să regăsească,

deşi pierduse întreg interesul,

un obiect

fără nume.