Gândul meu, șoldan albastru…

L-am pierdut prin astă lume,

Supărat, retras, sihastru

Tot  îl caut…

Mă doare lipsa ta şi nu mi-e bine,

Dar nu te strig, iar paşii-i las pe drum

Să rătăcească încă. Fără tine

Mi-e dat să trec vâltorile de-acum.

Pe câmpuri cu lumină-ntâmplătoare

Nu cresc lăstari de cântec. Nici iubiri.

Nu se-nfiripă vise fără soare

Şi n-ai să vezi vreodată trandafiri

Smulgând vreun zâmbet zării istovite

Când prea devreme-i pentru întremări.

Încă mă doare lipsa ta, iubite,

Iar…

Îşi aminti

panica întipărită pe chip

refuzând să accepte realitatea...

după un moment de linişte stânjenitoare,

întunericul...

                      de culoare

fu cuprins de un vechi sentiment de satisfacţie

                                         a întrebărilor

care nu se mai terminau

faţa i se lumină într-un zâmbet

trăgând aer în piept.

Alergând ,

aduna

picături de ploaie

pe limbă

cu greu să-i scape

vorbele

clătinate din cap...

dacă aș fi mai indiferentă

n-aș observa realismul norilor

acoperind zilelor

ochii

și nici câtă realitate încape în aer

aș aluneca printre firele de iarbă

îndrăgostită numai de ochii mei

a căror vedere-mi pipăie timpul

pulsându-mi sângele cu bătăile lui de…

înstrăinată din iubire

cine sunt eu

în amiaza împletită de suspine…

În cosiţe – flori de tei

şi privirea de cicoare,

la urechi cu dulci cercei,

vara vine cu mult soare.

Apa-i bună să te scalzi,

râd în lanuri spice pline,

vântu-adie printre brazi,

mângâind vara ce vine...

Sar copiii bucuroşi,

aşteptând cu nerăbdare,

plini de viaţă, sănătoşi,

să vină vacanţa mare!

Sus, pe boltă – nici un nor,

crângu-i plin de ciripit,

luncile şoptesc de zor:

vară, bine ai…

Flacăra iubirii

Incendiat de cuvintele dulci ale iubirii

Îmi gasesc mereu odihna

În grădina înflăcărată de trandafiri...

Unde numai glasul tău mă poate ghida

Înspre căldura inimii tale.

Rămas în mijlocul florilor,

Am cules focul iubirii...

Şi l-am aşternut peste noi;

Iar cuvintele noastre

Au rămas incendiate în iubire.

Trăieşte-mă cât este noapte

şi dăruieşte-mi dacă poţi,

parfumul fructelor necoapte

când stelele se trag la sorţi.

Sărută-mi spaima din privire

cum tărmu-i sărutat de val

şi schimbă-ţi numele-n iubire

cu nuferi galbeni lângă mal.

Apropie-mi cerul de frunte

şi dă-mi o stea din carul mic,

dintre minunile mărunte

doar prin ce eşti să mă ridic.

Dă-mi tot ce poate să mai fie

util şi…

ți-am vândut ochelarii

erau mascota unei magii

pe sunetele vântului

lasă…

Înnobilat mi-e blazonul

ce-l las în paragină!

 …

Cu mâinile

sprijinite pe umeri

şi ochii

adânciţi în fundul capului,

părea cuprins

de o nemişcare stranie.

Cuvintele

se întorceau asemenea

ecoului într-o peşteră...

Legănându-se cu gândul,

planta sămânţa îndoielii

lăsând emoţiile

să-i întunece mintea.

Vinovat ca păcatul,

trebuia să vadă

dincolo de ce se afla în faţa sa.

Cu o expresie încruntată,

nu ştia ce să simtă,

îşi alegea cuvintele...

te-ai îmbătat cu lacrima 

unei păsări oarbe 

ai vrut să fiu tu 

într-o oglindă fantastică…

Iubirea mea, să nu te miri

Că te-am vândut pe-un val de ceaţă,

Dar n-am fi fost nicicând zidiri

Ci zbor închis în fortăreaţă.…

Dă-mi Doamne pacea câmpului

Când fericit este de rod

Şi liniştea pământului

Să fac din ele vieţii pod!

Să urc când sunt prea abătut

De nesfârşitele corvoade,

Să pun lumina aşternut

Şi curcubeie în cascade!

Dă-mi tihna răsăritului,

Aşterne-o-n mine ca pe mare,

Culoarea asfinţitului

Picteaz-o-n suflet ca-n altare.

Fă ca iubirea mea să fie

Precum o ploaie mult dorită,

Când seceta din cei…

m-am îngropat în singurătatea unui fluture 
am săpat în zboru-i imaginar o liniște 
de la un capăt la altul 
polenizez neantul cu sufletul ghemuit într-un cocon de nepăsare 
ascult roiul de fluturi 
albi 
negri 
în zborul lor spre nicăieri 

Există un miez fierbinte în cuvânt, un cuptor 

în care tăcerea

se coace ca cireaşa,

de unde putem

să o extragem, reinventăm, reînvăţăm,

cum reînvăţăm înotul,

mersul,

văzul, auzul, tactilul, gustul, mirosul

Căci

Dacă uităm  să mergem, la ce bun drumul, drumurile

cu toată splendoarea lor, cu aventura, cu castanietele

care trezesc furtuni

daca uităm să mergem,…

dacă cerul ne-ar despărți în două

 în oglinda lui albastră

 tot o singură pasăre am fi

 reflexia iubirii 

 dincolo de imaginea matematică a lui 2

 aripa mea și cu aripa ta

 adunate 

 rezultă întotdeauna zborul

 cerul rămâne doar spațiul unde

 aripile noastre se întind

 să cuprindă între ele…