în jurul nopţilor nedormite

unde se adapã liniştea

şi se adãpostesc reveriile

cu crotalii de argint

calc curioasã pragul emoţiilor

sfidând înadins letargia 

întinsã ca o iederã

pe întregul agregat al conştiinţei



aud cum sunã trâmbiţele

cele şapte

din tot atâtea…

sărutul tău a împietrit pe buze

să-l mut în palmă mi-e frică

dacă alunecă și devine pământ?

dacă citește povestea primilor muguri?

mai bine îl împărțim la doi

păstrez

partea de sus

pentru tine

mi se pare mai dulce

si cu mult mai coaptă

partea de jos

o rescriu

Dumnezeu

țintește pupila

de pe obrajii în care ne-am pierdut

cuvintele curg

în verbul a iubi

redefinim crudul din noi …

vin ploi atemporale peste deal,

ape împletite vin șuvoi,

ochiul ierbii verde dă-napoi

spre căpriul rece, boreal.

toamna se apropie-n zigzag,

o aversă-i scrie horoscopul,

voi pansa de-acuma biotopul

cu esențe vagi de…

Imaginaţie

 Unii care mă mai citesc încă,

îmi sapă,  cu grijă, piatra cuvintelor,

sperând că poate am să cad,

eu  însă aplic efectul fluturelui

şi îmi schimb zilnic direcţia…

mi-a fost scris

da

mi-a fost scris

să cobor din înaltul

în care-mi odihneam trupul de păpuşă vie

şi-am lunecat pe un mugur de cer prelins

până la vama ţărânei

El era deja acolo

în dreapta mea

cu o pensetă de magnet într-o mână

aşteptându-mă

iar înaintea-mi

înfipte-n neatins

gratii de lumină blândă

cu ochii mei răniţi

de aşchiile unor corpuri străine

pe care vântul le…

n-ai simțit cum calcă sfera

dragostele tale toate

printre ele

doarme teama

de rugină stau mâncate

numai mie din…

Și dacă n-am putut                                                  Bolnav

Ion Apostu                                                            Ionel Moni Constantin

Și dacă n-am putut veni,                                        Aseară am sunat la tine,

Să știi c-am vrut, că mi-a fost dor.…

timpul macină piatra dintre cuvinte
cu efectul fluture
îmi schimb direcția
în fiecare zi aștept minunea
imaginației mele
ca un zbor fără aripi
în albul hârtiei
mă-ngrop

indiferent de pericol
încă visez


 

mi te-ai făcut

în altarul ochiului

să-mi adulmeci nefericirile

cu aura ta violet

și să surâzi complice zeflemea

heruvimilor căzuți la împărtășanie

Într-o minte bolnavă

orice vis este otravă

Costel Zăgan,  Distihuri rebele

Iubitule, mi-s ochii doi bulgări de cometă,

Părtaşă la un Cosmos cu porţile de jad!

Privirea suspendată în vârf de baionetă

Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.

Iubitule, prin roua cosită de pe gene

Aş vrea câteodată să-mi împleteşti poteci!

În mine-aleargă ciute pe-un câmp de sânziene;

Prin golul din ferestre te pregăteşti să pleci.

Tacit îmi înfloreşte izvorul de sub pleoape

Şi-mi murmură în irişi…

nu se tratează

e o boală autoimună

cu rădăcini în suflet

ele cuvintele

cresc din mine

cu frunze albastre

pe ramuri violet

am devenit indefinit

nu mai știu unde încep

sau unde se termină încrengătura

nici oamenii nu mă mai văd

trec nepăsători dinspre nimic

către alt nimic

câte unul doar

mai puțin grăbit

mai sărac în duh

rupe…

E-un veșnic ciripit în zori,
Răsună-ntregul necuprins,
Iar liliacul și-a întins
Frenetic brațele spre nori.

Cum nu ai vreme nici să mori,
Bujorii-n taină s-au aprins;
E-un veșnic ciripit în zori,
Răsună-ntregul necuprins!

Cu dorul strâns la subsiori,
Cireșul pare că a nins
Covor de stele, înadins,
În care nopțile-nfășori.

E-un veșnic ciripit în zori.

În natură multe lucruri vezi,

Minunăţii găsesti,

Ciripitul naturii

În candelabru se reflectă,

Lumea vie morţii trezeşte

Şi viaţa iubeşte,

Fereşte...

De ura ce vine spre tine

Nu fi rău, şi vei devenii,

Pe veci ca sfinţii.

Pe umărul argintat

al razei de lună criptate

își rezemă capul

spiritul îngerului dezolat

de blazare și anxietate

pe scara umbrelor coborau

în subsolul viselor

tăcerile nopții tulburate

de trilul cucuvelei prevestind

rău

în turnul bisericii muzeu

vizavi de mizera-mi mansardă

iluzoriu un dram de mister și frisoane

își picură adrenalina pe stradă

înghețul și focul

au provocat șocul

s-a aprins pe…

Nu mai cer de la nimeni nimic

Costel Zăgan, Universuri paralele