iubitule
sunt cea mai frumoasă poezie 
port rochie din vise dantelate 
metaforele le-am așezat în părul desprins 
ca pe-o coroniță din flori de primăvară
mărgelele din epitete cromatice 
strălucesc când le citești
catrenele albe le-am machiat cu zâmbete

iubitule
sunt cea mai frumoasă poezie 
de când m-ai sărutat 

azi mi-au înflorit copacii

fără petale sepale stamine şi pistil

amănuntele acestea le-am dat pentru a vă înduioşa

pentru că eu nu vă cred în stare de tragedii

de-a aşeza venele cu sânge de cireş pe lângă trup

o seară mai puţin reuşită îţi introduce în cap ideea de moarte

o alta îi spune colega ai vise urâte

te bate pe umăr îngerul strălucirii

şi tu încă nu l-ai întâmpinat

l-ai lăsat să stea la uşa ta

ca pe orice…

orice altceva e mai bun decât mi se întâmplă

ar trebui definit cuvântul „bun”, nu-i aşa?

aproximările pot fi un exerciţiu al învierii

ai crede că vreau să rămân aici

personaj în istoria asta a gesturilor mărunte

să trec prin mine fiecare linie a trupului tău

în lumea aceea zeppelinul era singurul lucru adevărat

se plimba prin cerul palmelor tale

dragostea urcase multe octave

literele scrise cu markerul

creşteau…

nu

nu te-am luat poezie ca destin

ci ca o părere ce mi-o pot asuma

la cel mai critic semn al întâmplării

să-ți port chipul de sânge cu tot dinadinsul

și-apoi îmi…

aud cântecul corbilor

tot mai aproape 

nu îi pot deosebi 

de întunericul ce mă înconjoară 

vor ciuguli din visele mele

până nu vor mai putea zbura 

vor rămâne aici

mă vor proteja 

până îmi va înmuguri lumina

pe degete 

să descifrez harta din palmă

m-am rătăcit în drumul către tine 

iar…

Despre iubire,

pământeana primăvară

când vine să te-ntâmpine,

poate vorbi cu mult mai bine

decât a strunelor cădire

spre zurgălău,

sau de oftat, din când în când,

mocnind

tristeți adânci din tâmpine.

Numele tău,

(cum ai putea să nu te bucuri?)

când l-am rostit aseară către muguri,

lemnul bătrân întinerea cântând,

ca-mbujorări de curcubeu

prin…

Sub pecetea destinului 



Prins în lanţuri ce par veşnice, 

mă priveşti printre valuri, …

nodul despre care n-am vorbit niciodată

ajunsese la inima nopții

mă prinsese din urmă îl vedeam cum desface cleștii și plânge

cum naiba vine asta

cine i-o fi sucit mintea

ori poate nu e decât o piază rea pe trotuarul desuet…

n-am părăsit pe nimeni 

au fost (poate) momente în care singurătatea m-a chemat deoparte 

să mi se șoptească la ureche 

m-am dezbrăcat de mine și am plecat în exil 

departe de locuri propice vieții 

o forțare a limitelor într-un mediu ostil 

am însetat pe culmile tăcerii sau m-am trezit sub o grindină de litere 

(cineva îmi scria numele în cartea vieții)

uneori auzeam pereții de lemn ai casei cum respiră târziul din…

Te-am aflat

în tăcerea crinilor

din adâncul unde-mi arunc măştile

dincolo de gânduri

încovoiate de cuvinte

creşte luminarea acceptării

sau poate o altă ipoteză

a  iluziilor

Te-am căutat

pustiită de mine…

Când hotărăști să zici tot ce-ai în minte,

Ești înfierat pe veci, făr` de recurs.

Înfrânt în diplomaticul discurs,

Rămâi, de vrei, cu vagi învățăminte.

Confuz în teoria separării

Dintre ce spui și ce ai vrea să spui,

Alegi, sub puful galben de gutui,

Aroma seacă a capitulării.

Hrănită ți-e neostoita foame

De-a fi-nțeles, cu valuri de tăceri.

Te răcorește briza, nu disperi,

Continui mersul pe tocite…

O iepuroaică foarte supărată

Îşi critica bărbatul încruntată:

Eu ştiu că m-ai trădat  adeseori…

al luminii timp

libertatea mișcării în văz

iadul și raiul genunii

din umbra pădurii

la marginea lumii

mai trag un fum de…

Punct de confluență

între mugur și floare,

am fost dorință și zbor

cupolă deschisă la soare,

când toate anotimpurile erau primăvară,

 timpul fără vârstă,

nisip încremenit pe plaja dorului

pe un țărm desenat de soartă.

Am rămas bob de aur

neirosit în zâmbet și început de…

Făcusem legământ

că nu voi mai strânge

octave strivite sub pași de gorilă,

dar parcă poți pârdalnică inimă!



Fiecare privire iți smulge un fulg

din aripa ce altădată plutea în înalt.

Că viața-i nedreaptă

că strâmb  este mersul cu vârf de bocanc

o știe oricine a-ntins în cerneală de foc.

Poți să înghiți hapuri de ceară 

la nesfârșit 

dar cum să nu doară gestul nevrednic

privirile goale înfipte în gândul acelui ce…

În curu' gol, în Parlament,

Venit-au ei cu maţe fripte,

Acum li-i vaietul ardent,

Că ţepe-n cur le stau înfipte.

S-au masturbat pe bani „munciţi”,

I-au adunat ca psihopaţii,

De euro îndrăgostiţi,

Au tot făcut băşici, rataţii.

Un Parlament de onanişti,

Cu creiere de bibilică,

Adunătură de blatişti,

„Europeni”... cu puţa mică.

Dar vine-o zi când dumnealor

Vor trebui ca să…

E prima zi când mă simt vie

Și cred că moartea mi-a murit,

Mă întrupez dintr-o stafie

Cu iz de lemn mucegăit.

E prima scenă-ntr-un spectacol

Cu deziluzii la pachet,

Când indolentul meu oracol

Mi-a prevestit, scurt, un blanchet.

Flămândă sunt, azi, de iubire,

Avid mi-e sufletul cel gol.

Planând intens în amăgire,

Des mi-am servit autogol.

Pierdut în noua sa…

Zorii au sporit seninul în intimitatea ceţii -

Ca pe-o mare  de lumină în oglinda dimineţii;

Vântul a stârnit rumoare, roua a plecat în pripă,

Farmecul şi inocenţa de prezenţă fac risipă.

În pofida unor zbateri, gândul s-a mulat pe fire

Pitulând sub pleoapă dorul unor clipe de iubire; 

Şoapta s-a-nvoit s-amâne unduioasă a ei undă

Cum privirea mi-e tăcută, anonimă şi profundă.

Dintre câte raze cerul a trimis spre…

                         ''Somn care curge peste omenire l-a cuprins.''

                           (Epopeea lui Ghilgameș, tăblița a IV-a)

De guști lumina,

are gustul sării,

ca lacrima.…

mă întreb pentru ce există cuvântul acela

care mă oprește

și până unde ploile mele

se destăinuie

când o zi de miercuri a fost aruncată

în fluviul tulbure?!

îmi spui că în plămada cuvintelor

nu se află hrana pe care o caut

că pot simți în carne fiecare faptă -

deși-s departe

și orașul se scutură a lene

străzile își taie tegumentele

o lamă fină de uitare mângâie caldarâmul

pietrele simt blândețea…