Fratelui meu geam…

Picioarele, croite special

pentru galop

scot scântei

din scântei, incendii

părul, o coamă-n care noaptea

agaţă stele bete

de dans şi cântec,

vârtejuri,

roiuri

de universuri noi,

naştere continuă

într-o mână, centaurul închide

soarele şi luna

în cealaltă,

o clepsidră

în piept, străfulgeră

stoluri de păsări

cu aripi largi, cât…

pe care stau, alcătuit din aceiaşi atomi care compun pădurea

şi privesc, până când privirea

încrâncenată reuşeşte

să taie încă o fereastră în perete,

două, pentru aviditatea nepotolită a

ochilor

să pătrundă lumina, chiar confuză

ca aurul neseparat încă de filon, lumina pe care

o lacrimă,

o singură lacrimă

omenească

o va spala dumnezeieşte,

va face transparentă,

îi va da gustul acela numai al…

Zi muntoasă

Când am fost capră

Sărind

Am ajuns la…

Îşi simţea

pleoapele din ce în ce mai grele

şi faţa golită de expresie.

Cu un zâmbet ghiduş

încerca să injecteze o doză de realism

când respiraţia era egală şi liniştită.

Pe faţa pământului

încă

mai vremuia.

Chipul

neliniştit şi încordat

asculta

cu ochii închişi

cuvintele rostogolindu-se

deasupra lui

se spărgeau

se scurgeau

printre degete.

e-atât de noapte...

timpul în halat cu bisturiu

îmi separă

endocardul stâng de cel albăstriu

cuvintele asistente s-au ghemuit  în colţul gurii

şi privesc părul plin cu cireşe amare

o gheară îmi taie tubul de oxigen

şi în loc îmi pune un ciob de oglindă

privesc în el

falduri de umbre

îmi râd până mă molipsesc

închid ochii..

apare la hotar

lumina lină

ca să o poţi vedea

trebuie să mă săruţi

e singurul…

De nu ţi-am spus, îţi spune vântul

Căci am vorbit cu el aseară,

Dacă te vede trist cu gândul

Să îţi şoptească fluierând

Că-mi este dor şi în curând,

La tine voi veni nălucă

Cutreierând păduri şi văi

Prin ochii tăi!  

Ti-am spus şi azi că te iubesc?

De nu ţi-am spus priveşte luna

Când mângâind cerul cu…

Afară-i soare primitor, doar lumea-i diferită

de cea prin care am trecut cu clipele-mpreună,

când te-ai ascuns în vraja ei lăsând nelămurită

trăirea unui sentiment cu-o strângere de mână.

Mărturisesc că-mi este teamă de ploile ce vin

să-mi biciuie pervazul vieţii sălbatic şi bizar,

de-aceea soarele îl vreau când gândurile-mi ţin

să treacă-n anotimpul tău din ce în ce mai rar.

Ţi-am dăruit iubiri şi veşnicii, poate mai mult…

În drumul spre stele 



Simţi că ţi s-a mai întâmplat asta, 

ţi-e dificil să alegi. …

Mă feresc de sufletul tău femeie

Nu există vaccin pentru curgerea dinspre

şi peste vertebre

Alunecată lumină

muşcătură albastră de strigoi

Hei

Un râu roşu de sânge despletind morţi şi durere

Pe mal o familie ce aşteaptă

Picnic funerar iar grătarele sfârâie

Mă feresc de sufletul tău

De fapt nici nu ştiu dacă ai ...prezumţia funcţionează

Portocale albastre împinse obscen de crosa de golf

Găuri latente aşteaptă visătoare

Sub…

Îmblânzitorul ploilor a dispărut
Rămas fără loc
Într-un tren care tot pleacă
s-a hotărât să se amestece cu mulţimea
de ochi înlăcrimaţi

flutură batista
de undeva
de acolo
nu mai contează
de unde…

ploaie rămasă fără iubit
singură peste piatra
ce se încăpăţânează în mineralitatea ei

trenul a plecat iar
cu ploile mele divorţate
la difuzorul gării se anunţă
un nou curcubeu

eu voi lipsi din el

anotimpuri



trec clipele

una câte una cad frunzele

veşminte îmbracă umbra copacilor

la căpătâiul soarelui se aprinde luna



trec clipele

în inimi se strâng ninsorile

sub flori de gheaţă suspină ferestrele

aripi de înger se aud la răsărit



trec clipele

din seminţe de iarbă încolţesc zilele

cireşii îşi rotunjesc visurile

iubiri se revarsă peste poduri de…

CA  O  INTEROGAŢIE  RESPIRĂ  CLIPA

din turla trupului zumzet uşor

înfioară pielea gândului

zbaterea efemeridelor nu mai aprinde focul

în vatra surpată

 pâinea de-mpărtăşanie coace doar împietrire

în inimi de ghiaţă…

e cel care

învaţă să înoate de unul singur

în apele tăcerii, mişcându-şi alene

braţele - vrejuri de viţă uscate -

către un ţărm

rămas în spate, un spate greu

ca o galeată goală

-golul atârnă cel mai greu-

Bătrân

e cel care

bea un strop de vin

să-şi încalzească sângele,

sperând

să-l audă cum curge, să-şi amintească

de vărsarea

fluviilor în…

Prin minte

trec peisaje, chipuri

-vechi picturi, straturi

de praf peste culori –

omul stă cuminte

în celulă

la adăpost, căci astăzi

a vorbi

este deja un fel de moarte

anticipată

a gândi, o rană supurând

zăpezi murdare i s-au strâns

în păr şi praf, munţi de praf

pe tălpi şi cărţi

în cadrul uşii, Eccleziastul, însoţit de un ciopor

de umbre vinete

cu zâmbet rău

îi aduc…

Mintea

trecea pe pilot automat.

Umbrele

deveneau

din ce în ce mai lungi.

Gândurile negre îl bâzâiau

ca şi cum

l-ar fi măturat

într-un colţ obscur

al existenţei.

Întunericul

încerca

să-l străpungă

cu ochii

minţii.

Trecea pe drum de care, avea un fel de-a fi

Că ai fi vrut să-l afli în fiecare zi;

Privi către cerdacul în care-mi petreceam

O parte dintr-o sferă-nflorită pe un…