într-o zi te-am pus capră

 și-am tăiat lemne toată noaptea

 dimineața râdeai că te dor genunchii

 și pielea de pe coate

 pe mine

 pe mine mă dureau  toate femeile la un loc

 cu genunchii și pielea lor de pe coate

 și toate lemnele rămase…

M-a primit la pieptul ei, pădurea

Şi pe umeri, păsări mii mi-a pus.

Luminiş mi-a strecurat în…

o să-mi înmoi degetele în carnea ta moale

și niciun os din oasele tale nu se va pune de-a curmezișul

să-mi răstoarne carul cu fantezii în drum

NU n-am să mă împiedic tocmai acum

când tot ce zboară se mănâncă pe timp de criză

foamea-i mare răbdările s-au ars și uite așa îmi vine

să-mi înmoi degetele în carnea ta moale apoi

să-mi tai…

Decor de toamnă,
cu aromă de frunze ruginii,
cu șoapte și doruri trezite
din agonia latentă
a viselor rătăcite fără voie
intr-un imposibil posibil interzis.
Balans în suspans,
coarda inimii
pulsează sălbatic
DOR!

 Împrumută-mi te rog

 două cuvinte

 de ieri de la prânz

 am rămas fără litere…

 mi-am răscumpărat Adevărul

 ipotecat

 înainte de naşterea mea….

 eu ştiu că tu nu împrumuţi

 cuvinte niciodată

 dar măcar azi de ziua mea

 fă o excepţie….

 îmi doream adevărul

 aşa cum te doresc pe tine

 doar  două cuvinte îţi cer

 acelea pe…

creionul viselor

mi-a schiţat zâmbet

şi linişte fără riduri

păream o vară melancolică

ce-şi aştepta cireşii

să se pârguiască

la o - nsemnată cotitură de gând

păsări măiestre

ţâşneau din ochii mei

nerăbdători să te ştie

vânam răsărituri

între două tăceri

te-mbrăcam în cuvinte-nflorite

mi-erai şi târziu

şi etern

şi aproape

dar şi prea…

singura cale spre lună trecea prin dreptul eclipsei

îmi trebuiau o trăsură un hotar și o balanță

de restul se ocupau zile din calendar

când își puneau o dorință



și pentru a…

M-am descălţat

Şi am păşit prin rouă;

Mi-a sărutat dimineaţa gleznele,

Greierii începuseră o partitură nouă,

Acompaniaţi de graurii

Ce se jucau legănând crengile.

Era răcoare în iarbă

Şi trifoiul dăduse în roşu-liliachiu;

Cosaşii săreau - să se afle în treabă,

Pe fire de iarbă crude, crescute târziu.

Paşii mei purtaţi fără  grabă,

Se pierdeau prin fâneaţă

Precum urmele-n nisipul…

Nu azi!

niciodată.

nu o să mai jelesc de ieri

și nici de mâine

nu-mi mai trimit

anotimpurile

spre țările calde

nu mai număr

degetele pe zile

voi lăsa viața să curgă

fluid și frumos

lumină de diamant

să trec dincolo

în hohote de zâmbet.

Nu…

Prin piaţa lumii tumultoasă,

În costum de floare-aleasă

Zâmbesc oricui, fără de teamă

Jubilând, de bună seamă!



E-un carnaval, cu flori şi îngeri,

Cu măşti hidoase, desuete,

În care, suflete, tu sângeri

De se aruncă-n flori cu pietre!



Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,

Când după inima-i trăieşte:

O floare, va rămâne-n piaţă,

Femeia mândră ce…

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

a picurat o lacrimă de gând

are strălucirea curcubeului

se prelinge uşor prin spinii destinului,

ştie să ajungă la inima ta

ştii că pot fi  lacrima

ce-ţi atinge palma c-un sărut

şi rupe lanţuri călite de timp

arucându-le-n peşteri

ce nu văd răsăritul de umbra munţilor

aşa voi trezi ispite…

de lutu-i modelat elegant scapă doar câteva nopţi

care aveau mâinile la piept în formă de cruce

ştiu

acele nopţi care erau prea mici

dar destul de încăpătoare încât să cuprindă un doi

acele nopţi

mai pot să-mi intre sub pielea ridată

de sub ochi

cum putea să fie o noapte aşa albă

sinele ei ştia cel mai bine să respire

deşi purta stigmatul negrului

avea ochii verzi

ciorapii roşii

şi…

dă-mi o secundă parola ta

să trec prin mine

am de cules câteva păduri cu fragi

se întorc izvoarele la culcare…

sub teiul din inimă astăzi bate mai puțin vântul

acolo și-a adus merindele femeia de sâmbătă - 

poduri întoarse din zori

și creioane de safir



sângerase ușor la glezna…

                             Petale de flori au căzut peste lume,

                             când lacrima ta s-a topit în oftat...

                             eu nu te ştiam nici măcar după nume…

Ce tristă e lumea în care trăieşti

Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,

Când soarele arde şi ultima frunză

Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!



Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere

De nici nu mai ştii cum e gustul de miere!

Şi-albina tot cată nectarul în floare

Cum cată lumina frumosul în zare!…

Lui Fănuş Neagu


Când ,, te citesc,, îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.

Când ,, te citesc,, îţi văd privirea!

tu mă răsfeţi

iubire

când, îmbrăcată

în rochia rândunicii

îmi dărueşti primăvara

umedă

de roua dimineţi

cu razele de soare

ce apar  evantai

printre nori

alintând florile

ce zâmbesc colorându-se

timide de emoţie

în toate nuanţele curcubeului

ce strigă albina

că masa e…