Fost-am doi, ca-ntr-o poveste

Încâlciţi în aşteptări,

Tu n-ai prevăzut finalul,

Eu am ocolit cărări,

Dragostea – ca frunza-n toamnă

S-a uscat plesnind de ciudă

Şi-nspre bruma de pe urmă

N-ai întins măcar o mână.

Singuratică făptură 

N-am ştiut să fac un pas…

Între noi vârtej şi spume

Şi banalul – bun-ramas.

 Am cedat nefericirii

Strânşi în colţii ei câinoşi,

Dezgolindu-ne de…

Firul ierbii prinde viață

Ca un prunc, la sân crescut,

Luna nouă-i este scut,

Roua mi-l spală pe față.

Soarele îi dă povață,

Vântu’-l mângâie tăcut,

Firul ierbii prinde viață

Ca un prunc, la sân crescut.

Vine coasa îndrăzneață

Și pe loc – ca un făcut…

Când te-am zărit

Rătăceai damnat

Prin bazarul nopţii

Amanetaseşi luna demult

Pe cioburi de oglinzi

Prieten bun îţi era asul de pică

Aveam în lacrimă stele cuminţi

Şi-n fiecare zâmbet

O candelă

Ai întins mâna

Căuş am făcut palmele

Şi însetat ai sorbit

Ajunge!

Am strigat.

Mă doare!

Atunci furios

Mi-ai sărutat

Buzele, gâtul, tâmplele

Şi-ai sorbit din nou

Ajunge...

Spuneam tot mai stins

Spre…

n-am întrebat pasărea ce-i zborul

n-am întrebat peştele ce e înotul

n-am întrebat lupul ce-i fuga

şi nici pe melc ce este-ncetineala

n-am întrebat vântul ce-s frunzele sau crestele

hărtănite ale…

despre femeia care s-a aruncat

în fața morții tatălui meu

cu riscul de a mă naște

despre femeia care și-a însemnat numele

în inima mea cu fier roșu

apoi m-a  rugat să o uit

despre femeia care își prinde zilele de răsărit

așa cum ai prinde lemnul de un capăt

și-mi bate cu ele în poartă

încă bate

despre femeia care mai poate doar să se roage

pentru mine

și Dumnezeu o…

visam fluturi…

o, nu, eu niciodată

n-am visat în culori

fluturii mei

erau mai degrabă

molii transparente

zbătând solzi de lumină

iată, ziceam,

plutirea perfectă

cu vedere egală spre umbră

și spre soare

diminețile

așezam în vârtelniță

coconi de mătase

și depănam

și depănam…

aruncând ghem după ghem

pe fereastră

hei!

se zborșește…

  Pașii miracolului 

  cauta  perfecțiunea.

  Nu există obstacole 

  numai tăcerea veșniciei.

  Cu gândul de copil …

 fără tine

cutreier cercul gol

de prejudecăți

 aștept un pi altfel

ridicat din pătratul

 minții supreme

ceva neinventat

care să amestece lumile

vibrațiile

frecvențele

ceva care ar putea

 să mă facă tangențial

cu elipsa ecliptică

și nemărginita ta dragoste

mereu asincronă

cu orbita în care bezmeticesc

printre vieți

pierdute…

LECȚIA DESPRE INIMĂ

Voi cei mari nu înțelegeți,

să fii Copil, cât poate fi de greu!

Azi le-am predat la școală:

”Fericiți

cei curați cu inima,

că aceia

vor vedea pe Dumnezeu!”

”Dar inima oare ce-o fi?

Ai putea să ne explici și nouă?”

m-au întrebat copiii de rouă

ce-abia îi treziseră crinii.

Și m-am gândit la tine,

cea făr’ de-asemănare

decât serafimii,

cum îngerii…

Știu, vei veni și vii de prea departe

Din țări uitate, scoase din decor,

Eu am să-mi pun eșarfe-nfiorate

Și-am să îmbrac cămașa ta de dor.

Când vei veni, adu-mi în palme marea

Nu ți-e ușor, dar cât de mult aș vrea

Pe undeva să-i lași în urmă sarea

Și s-o reverși aici, în lumea mea.

Adu-mi un val cu gust intens de algă,

Mirosul greu de-ocean încercănat,

Să nu-ți mai simt plecarea ca pe-o plagă

Sau…

mi-e nouă fără un sfert sufletul 

mi-a rămas iar în urma pașilor tăi

cu amortizor de suferință

Cine știe...

Cine știe în ce colț uitat al sufletului

zilele care vor urma

au să atârne de un lung șir de întâmplări?

Dar să știi să lupți

ca acei fluturi înfricoșători

izbind cu aripile în geamuri

sunt numai tresăriri compuse din multă detașare,

ori ceva dezinteres al copilului care nu știe

cum se va sfârși ziua.

Când bunicul a intrat în pământ

și toți au privit mirați,

le păsa

că…

 Efemer e visul

 în care ne-am născut

  tristă-i poezia

 în care tu şi eu

chiar am crezut.

 Chiar am…

După cutremur

În poala crem a gheişei

Stropi de ceai negru

Când de soaţ-am cerut-o

La fel vărsat-a ceaşca

Tanka (tan=poem, ka=scurt) s.m: Poem de origine japoneză, mai vechi ca haiku-ul, din cinci versuri, cu…