Să-şi adune

părul la tâmple

fără o tresărire,

poate absent,

cu aceeaşi mişcare

de surpriză,

se desprindea

într-un cerc luminos

de intimitate,

singurătatea

din care coborâse.

Tăcerile

încă vibrau,

le purta pe toate

fără zâmbet,

mărunt,

copleşit,

cu ceva întrebător

în glas...

Vorbesc suspinele-ntre ele 

când morţii trec spre cimitir 

cu lumânări în loc de stele 

ce ard pe vetre ca-n delir. 



S-a sinucis pentru-o iubire, 

când viaţa nu i-a fost de-ajuns 

s-o lege-n mii şi mii de fire 

punând tăcerea prin răspuns. 



Se-aud…

secretul nemuriri stă în laboratorul minții tale 

conectează-te la timp

prezent 

nu viitor nu trecut 

și adoră firele de iarbă nu le fuma 

nu le rupe 

misterul vieții creează dependență 

sevrajul se numește moarte 

atotcunoașterea te stinge 

pe propriul cer 

în întuneric mirosul e la fel de puternic …

RĂSUCIRI DE ALB ÎN MATCĂ

se usucă

respiraţia lumii periculos

să torn pe linia vieţii

doar mirul am

dosul palmei podeşte irişi

deasupra

muntelui Venus

şi trece…

Când seara

grăbea pe urmele lui,

cu părul răsfirat

pe tâmple

trecea buimăcit, surd

să privească în ochi

legături desfăcute

din memorie.

Se simţea fără trecut.

Îndrăznea

să închidă ochii

fără schimbări subite

de direcţie,

într-o bruscă

senzaţie de eliberare.

e ziua lunii 

în orașul de sub ape doar tu poți intra 

femeie în roșu 

vei duce paharul cu vin …

Când am trecut prin dreptul inimii tale

am simţit cum a mea se frânge

explicaţia o ştiam de mult

îmi lipsea durerea cu gustul ei plăcut

să mă pot defini

am mers cu ea frântă fără să-mi dau seama,

mă roteam într-un cerc alb

căruia nu-i voi cunoaşte diametrul,

medicii mi-au spus că iubesc

nu le-am cerut părerea şi m-au scos

de pe lista gratuităţilor

am vrut să le vorbesc de noi

m-am abţinut, oricum eu eram

pacientul, omul cu…

sunt confuză

e-atâta nonsens niarne*

nu-l mai pot respira

mă rupe în pro şi contra argument

nu înţeleg de ce

semnificaţia unei vorbe se divide în direcţii contrare

tu

mi-ai spus odată că avem un sens

iar eu îţi spun

că-i simt…

 în unele dimineţi se aud aripi nevăzute

 în alte nopţi stelele plâng

în unii oameni foşnesc inimi

în alte dimineţi  se…

am plecat din el strigându-mă

poate străinul de la marginea prăpastiei

o să mă vindece



în pădurea cu ulmi

pământul galben e acoperit de rădăcini

totul se învârte

cu roșeața frunzelor pe care alunecă soarele



de departe se aud haitele



aștept să pot plânge



vine un miros reavăn

ca apa botezului neîncălzită

iar eu am o haină elegantă

acoperită de ceață



fie că merg

fie că stau

dedesubt cămașa albă…

ISCĂLESC VĂZDUHURI

cel mai bine

păsările

mi-au desenat

văzduhul şi respiraţia pietrei

vocala transfugă

m-a înghesuit în program

între erupţii

cu dragoni de…

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi

Când ploile de stele ne spală de tristeţi,

De cântecul viorii, de dans tăcut în doi…

Am să-mi fracturez lumina

Fără milă, în două oase verzi,

Unul iute și foarte ascuțit

Altul tăcut, atârnat cuminte.

 …

Peste un ocean de gânduri

arăta lucruri pierdute

cu privirea aţintită

într-o tăcere încordată.

În senzaţia de neant

din care ieşea,

era un tumult

din care se ridica

doar să-şi recapete

răsuflarea.

Părea că măsoară distanţele.

Aştepta cu respiraţia tăiată

într-o fracţiune de secundă,

întoarcerea din necunoscut.

Fusese la marginile…

Trecea fără urmă.

Într-o grabă isterică,

era ceva serios şi împăcat

în toate mişcările lui

cu o privire adâncă,

întors înspre gânduri.

Revenea

la tăcerea lui de piatră

cu mişcări rare

într-o răbufnire surdă

de strigăte şi chemări.

Era într-un fel de predare.

În tăcerea

ce părea că merge

până la marginea lumii,

era un…

eu eram frunza

umbra

nu copacul…

iată, un buchet de raze poposesc în oglinzile

colorate de mai,

atât de semețe

încât numai o dinastie diamantină…