În astă săptămână de patimi și cazne

Ne-am adunat la altare

Să cerem iertare, să implorăm îndurare

Pentru lumea pierdută, scufundată

În mocirla de păcate și pierzare.

Ne rugăm îngenuncheați la icoane

Pentru un licăr de pace și alinare

În timpul nostru cel nebun de legare

cufundat în ochiul furtunilor milenare.

Din găurile viermilor

Se metamorfozează spiritele damnate:

slugile lui ISIS- zeiței moarte

sclavii lui Irod, demonii…

zi-mi câte tainice gânduri ai ucis

câte dorinţe carnea ta a decis

încă te mai străbate focul trupul ți-a întinerit

fluturii îţi împăienjenesc ochiul smerit

ce zbor te înalță privirea îți licărește ciudată

fiorul îți cuprinde stomacul deodată



atâtea zăpezi au nins s-a deschis în cer o poartă

astăzi e joi şi câinele latră a soartă

tu eşti departe şi dormi nimicuri ană

de multe ori reuşeşti și-mi faci rană

înfigi fierul în carne

și-l…

Haiku (LXV)

Vrăbii vesele

Se scaldă-n praful verii –

Mâţa stă-n poală

Haiku (LXIV)

Lună rotundă –

În adierea toamnei

Fulgi de…

Toamnă târzie –

În ograda bunicii

Traista prinsă-n cui

Haiku (IV)

Vânt prin mesteceni –

Vis de toamnă târzie

La înnoptare

Haiku (V)

Zvon peste câmpuri –

Corbii poartă pe aripi

Raza fierbinte

Haiku (VI)

Floare de lotus –

Zborul licuricilor

Umple poiana

a soare crud
copt în uşa bisericii

dintotdeuna m-ai vrăjit
cu ia ta albă
lungă până la cer
cu privirea de Voroneţ
şi liniştea
liniştea de sub tălpile tale goale

 

din când în când e bună o rătăcire

declar dizidență perpetuă în buclă atemporală

să extragă megabiții îmbrățișării sălbatic galopează mâinile

nu-mi pune pe umeraș emoțiile extrase din foșnetul pielii

vor zvârli din copite nu vor îngădui

să li se netezească strigătele nu li se potrivește ținuta protocolară

sub dungă coastele n-ar putea să absoarbă în…

E goală casa dintre ape, mamă,

Bătrânii pruni, năluci, de-o vreme, par,

Se-adună ani, de-a valma,-n calendar,

Tu nu mai vrei nimic să iei în seamă.

Ograda părăsită azi  recheamă

S-o rânduiești  în vechiul ei tipar.

E goală casa dintre ape, mamă,

Bătrânii pruni, năluci, de-o vreme,…

 era o clădire
 cât un vis de copil
 cu vârful ei
 atingea speranța
 învelită
 în petale de trandafir
 și cu ferestre
 de îndoială
 acolo veneau
 uneori
 poeții
 să asculte poeziile
 sclavilor îmbrăcați
 în stofe de lux
 torna torna împărate
 strigau păpădiile
 sub copitele fine trecute

 pe la un salon

 cu blazon

steaua mării domnea

peste valuri și stânci

înnodam dimineți

câte trei, câte cinci

focuri mari nisipeam

în mojare adânci

şi cu ele pictam

macii tineri din lunci

cât de sus avântam

pescăruşi de coral

dintr-un cer spre alt cer

fără punct cardinal

dintr-o lacrimă beam

zborul viu vertical

iar din alta-nălțam

o estradă de bal

steaua mării visa

rătăcită-ntre stânci

risipim dimineți

câte trei,…

(Var. 2.0)



cum scormonim înfrigurați măruntaiele timpului

ori ridicăm în spatele ochilor ziduri înalte

atât de înalte încât

să nu iasă din noi pic de lumină

apoi amuțim

privirea se sfarmă brusc de fereastră



uliul cu pene pătate ce zbor

și cum năvălește peste noi

până în ficați

explodau tot felul de lucruri ciudate

plăpânde amintiri  firave renașteri

înainte de a ști de a fi de a cerși

uf, câți ani am murit…

ai intrat pe ușa librăriei 

fără să știi că intri în viața mea

pantofii tăi aveau un șiret verde unul roz

și suna diferit când călcai tu și când călcam eu

și suna diferit când respirai tu și când respiram eu



ți-ai descoperit capul

și-ai așezat casca de biciclist pe brațul fotoliului

în cască ai deșertat 

un pachet de biscuiți cu nucă de…

Debutanţii-mi dau târcoale

c-o invidie ascunsă

pana lor e tot neunsă

scriu poezii de…

somnul meu seamănă

cu o moarte

sau ceea ce cred eu

despre moarte

poate vii suntem morți

și morți suntem vii

cine știe să facă diferența

când totul e în mintea mea

chiar și Dumnezeu

rătăcit prin pineală?

în moartea nopții trecute

de pildă

mamă

erai vie

mă strigai din grădină

o floarea-soarelui îți crescuse

în piept

din surâsul tău trist

mă nășteai prin cezariană

eu îmi mușcam sufletul

să…

dintele deșertului

dezleg graiul munților

scheletul meu încheagă duhul

din apele începutului

epiderma ţipă

pe tăişul conştiinţei

roșul pe care l-am pulsat doar în tăișuri

îşi desface blândețea nuanțelor

în miezul static al lutului pulverizează

stele…

ți-am înflorit de multe ori în suflet

știu precis

când eram mugur vorbeam în culori

am simțit că refrenul tău e jocul

dansul meu e întregul

siguranța e frânghia deasupra oceanului

și un leagăn care ne alintă chemările



de câte ori am plimbat surâsul pe dealuri

aveam impresia că cineva ne imită curajul

veneau negustorii-vraci să împrumute

un gram din rotația inimilor noastre

dar cum să-mi citească…

 Mulțumesc, Doamne! 

 Ochii mei încă pot mângâia

 darul primăvăratic  

 în crepetul zilei  plesnesc mugurii cruzi

 sub bolți azurii păsările se-nvoltă  

 când noaptea amorțită 

 se stinge-n hățișul luminii.

 

 Drumețule 

 auzi suspinul brazdei sub plug

 cum geme firul ierbii

 murmur de gâze îngânând

 și-acel bătrân gârbovit 

 ce își întinde trup ostenit

 sub primele raze?

 

 Poți înțelege …

Măsoară-mi ploile ce vin

În pragul toamnelor uscate

C-o dumitriţă şi un spin

Din bruma vechilor palate.

Tot bântuit de carstic splin,

Înfăşurată-n vii…