La noi în sat bătrânii mai vorbesc

de-a doua Înviere.

Uluitoare-i prima, vorba nu-i cunoaște

lumina toată spre-ai cuprinde zborul,

când cu făclii în noapte

se face înconjorul

prin taina ne-nțelesului de Paște.

înfigi unghiile în carne

și rupi din tine

să dai mâncare câinilor

care te citim

carnea ta

are gustul nopților nedormite

are gustul uitării de toate

curând nu ne vor mai sătura cuvintele

și vom veni după tine

Pătrunde aprilie-n casă,

Fantasme brodează la geam

(La ultima ploaie-grimasă,

Orchestra de nori e-n bairam).

Pășește în suflet lumina,

Pe crengi a tivit borangic,

Surâde la soare scumpina,

Gătită-n petalele-i șic.

La geamuri vuiește natura,

În cer se-mpletesc simfonii,

La granița sorții stă ura,

Și-arogă secundele vii.

Mi-e dor să respir primăvară,

Din seva-i de foc mă…

Tăcerea îmi calcă visul

în picioare,

se scutură de somn 

ia lumea în spate…

 a venit vremea

Nu știu dacă veșnicia e cea care te-a furat

Nici dacă vântul e cel care răspândea floarea castanilor în oraș.

Nu-mi explic nicicum

gestul unor oameni de zăpadă

ce trag și-acum, ca drăcușorii, de corăbii

și răsucesc cheia nerostitelor cuvinte.

Acum în fața mestecenilor unde te-a prins ploaia

doar iarba crește până la cer.   

De fapt,

Nici nu știu dacă ziua aceasta există

Dacă…

amintirea – algebră planetară

nu te-ai mai împărtășit de mult părinte

din motive obiective nici n-ai prea avea cui răspund ușor amuzată

unui eu ce-mi fluieră meditațiile subversive



ți-aș putea ține loc de duhovnic chiar eu de ai putea

să-ți uiți pentru o clipă atributele

(ba la necesitate chiar să-ți dau canon de vindecare)

controlul maladiv al văzutelor…

cineva mi-a stricat soneria

de la poarta lucrurilor permise

verdele mişcat pe geam

îmbracă haina întoarsă

pe dosul întâmplărilor

ce stăruie în misterul lor

dintre toate gesturile

profund înmiresmate

aleg intenţia cu strigătul alb

de înger văzut la geamul fiinţei

violoniştii gândului însoţitor

compun o melodie de extremă senzaţie

care se lăcomeşte la trăirea mea

felul retoric de-a mă…

Iubito, iar intrăm în sărbători

Iubito, iar intrăm în sărbători

Cu vraja…

Vin' lumină peste mine şi mă cruţă de păcat,

Mă-nfăşoară cu velinţa mielului sacrificat,

Să mi-te cuprindă mintea, care mă înnegură,

Sau mă frige-n întuneric, ş-alteori mă-nfrigură!



Că mi-e trupul numai vină, de plăceri adulmecat,

Doar în raza ta divină, văd cât sunt de sfârtecat!

Vin' scânteie şi-mi adastă-n sufletul de negură,

Dinaintea ta, lumină, eu mă simt o ştergură!



Și de vrei să fiu ca tine - luceafăr de-ncredere

Fă să-mi…

CINĂ DE PAŞTE

Dedicat dr. master chef Petrică Angheluţă

(prietenii ştiu de ce)

Precum în alte vremi strămoşii,…

de ce stai acolo

pe Cruce

de ce sângele Tău

adapă țărâna

și nu mai știu de ce

oamenii par fericiți

așteptând să cobori Golgota

în fiecare an

duminica

Tu

cuminte

te crucifici de fiecare Paște

Eli

Eli

Lama Sabactani

strigi îndurerat

în agonie

noi ne facem

că suntem buni

vopsim ouă

coacem cozonaci

facem copii

golul din suflet

îl umplem cu vin

Tu

singur rămâi…

Rondel trist                                      Rondel pentru ochii lui Dobrin

Valeria Merca                                                       Ionel Mony Constantin

E goală casa dintre ape, mamă,                                                           E gol clondirul de pe masă, muică!

Bătrânii pruni, năluci, de-o vreme, par,                                  …

Cât te-am hulit…

Cât te-am hulit, o Doamne, ce tristeţe!

Am spus de atâtea ori că nu exişti.

Smintit, cu vorbe grele, îndrăzneţe

Am răstignit prin ele mii de Chrişti.

Le-am dat să bea oţet şi i-am scuipat,

Cu…

Într-o zi, m-am supărat şi m-am certat

cu umbra mea!

Prea mă urmăreşte şi mă plictiseşte, că stă,

în urma mea!…

câte zile în minut?

câte stele într-o noapte!

câte visuri pe-un sărut?

câte porţi la o cetate!

Alei vânt                                  De of şi de plagiat

Agafia Drăgan                                   Ionel Mony Constantin

Alei, vânt pustiu ce…

Sunt aceiași față neagră, ștearsa

Cu glaspapir, nu cu burete ud,

Formulele pe ea nu se conclud;

Sunt post perfect tabula rasa.

De pe afiș circarii mă exclud,

Mimica mi-e fadă, clamoroasa,

Până-n râs m-a hăcuit vitroasa

Hârtie să m-arate nud...  

În jacuzzi de-antracit, funebru,

Scufundat ca pasărea de…