Prin ochii mei privesc străbunii,

gândul obosit mi-l pun în poziția

de a deveni faptă.

Mă încarc de anotimpuri

când las amprenta prin grădina

cândva virgină, dăruită de Înaltul.

Pe aceleași cărări ostenesc și ei prin mine

doar dorul de întoarcere revine.

 Lacrimile vorbelor

îmi…

Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,

Aşteaptă primăvara peţitori;

Dorinţi fierbinţi mustesc de după nori

În infinit de pace şi candoare.

Timid se-mbie-o rază dinspre soare

Când fulgi de nea zurlii mai dau fiori;

Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,

Aşteaptă primăvara peţitori.

Ici-colo stropi de verde, pui de floare,

Surâde cerul, adunând comori;

Lumină se revarsă peste zori

Şi viaţă veşnică,…

- repostare -

O calpă tăcere apasă poveri;

Amarnice clipe vecernii alungă,

O toacă se-aude cum bate pe dungă

Şi sună un bucium a sfinte dureri.

O calpă tăcere apăsă poveri;

În rosturi de ceară mai plânge un clopot...

Un frate de cruce, cu glasu-i de şopot,

L-anină pe astăzi la ziua de ieri.

Proslavnică noapte coboară din bolţi;

Eresuri se-adapă strivite-n unghere,

Poem în altare…

Copii eram noi amândoi
Dumnezeu şi cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i mai convine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Să crezi c-aleargă funigeii să-l mângâie

Atunci ș-acolo unde plânge vântul,

Tristețea lui cutremura pământul

Voind să îl despice falie cu falie.

Întunecimea, jinduind de lună nouă

Din ciob de stea, lumină va primi...

Vreodată-o floare, cât de mică, va-nflori

Acolo unde cade un bob de rouă.

Fachir culcat în propriu-i jar să ardă

De-o răzvrătită disperare cotropită,

Se perpelește gândul ca să…

Iubito, iar intrăm în sărbători

Cu vraja lor patetic de duioasă

De Paşte devenim risipitori

Şi ne înnoim…

Când suntem hăituiți și de cuvinte,

Tranșați în adevăr sau ficțiune,

Lipsiți de-un firicel de rațiune,

Ciocnim paharul plin cu jurăminte.

Purtăm la gât doar talismanul vorbei,

Atingerea-i de gheață, ca oțelul.

Ea se strecoară-n jur, precum prâsnelul,

Și chiar imită-nțepătura cobrei.

Dar așezând noi fraze pe tocilă –

Țepușe vii, un armament – dezastru,

Nu ne-nălțăm spre un benefic…

Tu n-ai ştiut să-mi strângi tăcerile în palmă

să duci neliniştită amurgurile-n gânduri,

să laşi privirea-ncet pe tâmpla mea să doarmă

desţelenind pe buze suspinele în rânduri.

Mărturiseai că-ţi pasă de tot ce mă-nconjoară

şi-ai presărat atunci tristeţea-n curcubeie,

fără să-mi spui de păsări ce doar în vise zboară

pentru a prinde clipa şi moartea ta, femeie.

Mi-ai revărsat oceane pe-obrajii ninşi de riduri

şi-ai învelit cu…

Vestesc în noapte clopote ce bat

Cel veşnic viu, nu are cum să moară

Sub cerul înstelat de primăvară…

      - repostare -

E Noaptea-Nvierii ce-aduce Lumină,

Îmi arde păcatul - agonică vreme,

O umbră se roagă, striveşte blesteme,

Se năruie cerul...

Pământu-i ruină.

O ceată de îngeri coboară-n atele,

Învăluie lutul în şoapta-i plăpândă,

Stigmat de cenuşă înlănţuie-n pândă,

Pe tălpile lunii, un vifor de stele.

E Noaptea-Nvierii! Se-nchină o rugă!

Pe rănile crucii sunt lacrimi,…

caligrafie nouă în tâmplă

știu bine

precum în scoică tot oceanul cântă

nemurirea

s-a comprimat în clipă

smerit ai îmbrăcat tortura

drept cămașa zilei



eşti pe cruce



ghilotină de spaimă şi durere

verdictul fiecărei clipe

grea lespede pe noi apasă și ceruri

zăbrelite

țipă-n talpă



pironul

sfârtecă-ntruparea…

Inima privighetorii

nu e toarsă cu fusul

de mână omenească,

precum nici cerul

nu cunoaște

degetelor spusul.

Ca flacăra,…

      Eli, Eli, Lama Sabactani

Doamne, pentru ce ne-ai părăsit?

Azi aflat în clipă de răscruce

Neamul meu atât de oropsit…

ierburile duc dealuri în spate acoperă turle

miezul pământului ia foc sâmburii și-au pierdut rădăcinile la loteria soarelui

plâng faguri în cupe golgota se răsucește infinit de simplu

ce joc e acesta

de ce toate carele sunt trase de furnici

iar prizonierii își schimbă cămășile de forță

peste câțiva zori voi afla

abia am deschis fereastra îmi tremurau mâinile

era oarbă și străină

la colțul orașului niște cosași se ceartă…

Te arunc mereu în umbre

fugărindu-te din gânduri,

sufletul îmi face tumbe

și-n papirus rânduri, rânduri.



Printre cioburi și crâmpeie

torc clipe de altădată,

timpu-n nori rupe fușteie

pentru scară neumblată.



Inima în sihăstrie

sparge piatră în doline,

ochii văd ce nu-i să fie

când renasc pe mine-n mine.



Cu minciuni de primăvară

îngeri năpârlesc pe boltă,

luna cântă-n zori de seară

dans de rouă prin…

Între a fi sau a nu fi

de ce mereu

ne-oprim la-ntrebare

și nu-ncercăm să îi sărim

și peste?

Doar Dumnezeu își spune

că  este

Cel…

Niciodată

nu a trecut pe lângă mine

ispita

de-a fi altceva decât om,

să zicem înger,

dar cel din dreapta mea

și-al umbrei,

îngerul:…

Mi-am achitat, umilă, tributul pentru zâmbet,

Sperând să fiu scutită de veșnice poveri,

Și am primit răsplată un iluzoriu plânset,

Al clipei sfărâmate-n crâmpeiele din ieri.

Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă:

La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer.

Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă

Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer!

Plătesc și pentru aer în fiece secundă:

Inspir,…

Răstoarnă-mi pământul în gânduri,

cu plugu-ntre gene loveşte-n surdină

şi scrie-mi în grabă uitatele rânduri

când sufletu-ajunge un arc de lumină.

Mă seamănă-n stele plăcere şi teamă,

despică-ntre zări un drum către flori,

cu fruntea plecată încearcă şi cheamă

curajul că mâine se-ntâmplă să zbori.

Mă strânge de mână şi spune de toate

pe vetre de rouă sunt mult mai sărac,

să port printre flăcări atât cât se…

Azi fericirea nu mă mai vrea,

Sunt o scânteie pe-o mică stea

Sau strop de rouă sub colț de cer,

Îmbrățișată-n aripi de ger.

Mă-ndrept spre-un spațiu nedefinit,

Păstrând, candidă, capul smerit.

Încovoiată de frig și ploi,

Mă cern prin sita cu vechi nevoi.

Din viață nu pot să evadez!

Pe țărmul morții să eșuez

Nu-s pregătită! M-agăț frivol

De clipa-ncinsă în vitriol.

Nu-i mai văd umbra…