vin

Învăţătorule

vin la nunta din Cana

vin vin să faci

din apă

de-or rămânea

din nou nuntaşii fără vin

de-oi cădea sub masă

tot Te voi recunoaşte

drept Uns –

nu-s dintre cei

ce

doar la picioarele-Ţi

pironite

Ţi se-nchină

vin

vin în Cana Galileii ca mire

să-mi blagosloveşti mireasa

şi de-or seca vasele

vin să faci

din lacrimile…

ca un izvor țâșnind din pământ

m-ai cules din valurile sparte pe stâncile destinului

eram pierdută-n mare

căutam soarele printre stele

și mi-ai șoptit

„ e acolo, lângă infinit”



m-ai dezbrăcat de lacrimi

cu petale de iubire mi-ai hrănit sufletul

și-am plâns cu vise de dor

ce au murit în irișii verzi



noapte de noapte printre stele

razele nu mă mai ard

doar cern stamine pe pământ

și cresc în pieptul meu amorul florilor…

De ce aș vrea să-mi neg destinul,

S-arunc povara unor pietre,

De ce refuz să-ngrop prea plinul 

În soclul anticelor vetre?

Când din adâncuri mi se iscă

Lumini și umbre deșănțate,

Văd cerul, parcă mi se mișcă

Și-n miez de sânge mă străbate.

Nu-mi seacă apele-n tumulturi,

Nu-mi sună clopote a moarte,

M-alătur zborului de vulturi

Și-mi duc tristețea mai departe.

Dar număr chipuri…

Poemul meu răsare ca floarea pădureană ce nu o știe nimeni;

E-acolo-ntotdeauna, în mintea celui care 

iubește veșnicia și solitara pace;

Când…

Și dacă cerul se răstoarnă

Și-mi lasă-n buze gust de toamnă,

Să-mi vii din nou în miez de noapte

Cu ochi de gheață pe sub moarte.

Să vii când se deschid izvoare,

Când urșii nu mai au hotare,

Când văile urlă-a durere

Și eu mă rog a reînviere.

Și rup altarele pictate,…

Dorul meu de Tine, Doamne, scormone în a mea carne

Precum vântul unei toamne ce ar vrea să mă răstoarne

Și apoi să mă condamne pentru toate câte-s taine

Ce au vrut ca să mă sfarme de-am rămas în triste haine.

Dorul meu, Doamne, de Tine e ca mierea de albine,

E un zbor făr de suspine…

la mezat

sânge preacurat

cine dă

cine ia

cine ne vede…

Pe cerul inimii mele sunt ochi care nu se văd.

Ochii în care cred,

Ochi care vorbesc,

În graiul dulce, sufletesc.

În peregrinările mele, printre lumeștile poveri

Sunt multe faptele de ieri.

Fapte care m-au rănit,

Fapte care m-au clădit.

Cuvintele rostite...

Câte au fost iubire, câte au fost iertare?

Câte au adus durere, oare?

Ah, cuvintele!

Dintre gândurile mele...

Câte au construit…

                                          gutui în floare

                                    mândru-n opinci

                                                        petale

                                                           albe

                                                          cinci

                                                                  gutui în floare

                                                     …

Îmbrăcaţi-vă imaculat să aveţi sentimentul

Că din acidul şampaniei gustaţi puritate

Adorabilă perversitate în miraj,

Egocentrism nesăţios şi teluric.

Umbra tot albă-i pe jos?

Sau praful

Ce se ridică din secunde călcate-n picioare

Praful  acela vă doare?

Când predicate imberbe trec pe buze crispate

 Între vreau şi se poate,

Între avataruri de nobilă speţă cu fraze sordide,

Egoismul subtil vă ucide…

chiar și dacă e suficient să trag o singură respirație-n piept, să mă lecuiesc de toate

bolile

lumii,

să te am, nu vreau să mișc aerul, nici măcar un deget să mișc,

să rod maluri ca apa, s-arunc pietre-n fluturi,

aerul însăși a muncit la nașterea pietrelor: -

uită-te! ce scumpe sunt, ce rotunde sunt,

uită-te la ele cum decorează grădina de parcă ar fi stele printre flori,

buze printre flori,

iar tu, monarh, zbori de parcă vrei să…

când s-a uscat și pata de sânge din urme

și lacrima cui a plâns nepermis de mult pentru mine

venise un trimis de-al morții să scurme

prin troacele mumii prin cântece vechi și faceri de bine 

eram și eu un baci moldovean cu tuleiele negre

și cu multe poveți ce le-aflasem din tindă

când muma cocea la porumbi iar eu mă priveam în oglindă

să nu mai aud de expresia caractere integre

și nu doar atât cât puteam să iubesc o…

obosită de lume

am ațipit cândva în podul copilăriei mele fără să număr poveștile

degetele se-ncurcau smerite în mătăniile inocențelor…

printr-un parc bolnav de toamnă

din orașul meu bolnav

a trecut, zâmbind, o doamnă

cu cățelul ei ligav;

a trecut seducătoare

spre-ncifratul meu serai

cu instinctele primare

desfăcute-n evantai...

când apar la orizont

clipele ușor cromate

și-'și dau vânturile ghiont

prin frunzișurile toate;

când îți sună, cu sentințe,

telefoanele-ndoielii

și tramvaiul cu dorințe

se cam duce-n dorul…

Mă doare cerul când respir lumină,

Când se-ntretaie stelele sub mine,

De talpa-mi goală, licurici se-anină

Să nu mai uit cărarea către tine.

Mă-nchid în sânul alb al dimineții

Vorbele cad, sunt pietre pe trotuar,

Domol pășesc în raiul tinereții

Cu pașii mici ca într-un  sanctuar.

Și  clipe număr pe-un bătrân abac,

Nisipul…

aveam o casă pustie și caldă

prin care vara trecea orbită de lumini

suportabile zile mergeau în vârful picioarelor

vorbind în șoaptă

nici durerea și nici plăcerea nu îndrăzneau să ridice glasul

nopți la rând îmi imaginam un film

în care-ți împachetam dragostea

și-n care te iubeam necontrolat

părăsind locul unde morala trăia comod

ceasurile torc umede în duminica aceasta

vorbim despre lucruri…

Se-ntind pe cruzii muguri cântători,

Ca niște zurgălăi cu nasu-n vânt;

Ce simfonii de aer și culori!

Răsar ascunse taine și comori,

Precum un alb diluviu pe pământ.

Se-ntind pe…