Într-un miros de praf umed

cu privirea rătăcită,

gândurile se tulburau

în colţurile buzelor umbrite

în lumina tremurătoare

a stropilor de apă care răcoreau

şi se uscau la vânt

legănându-se la infinitul orizont,

în nopţi blânde

şi luna creştea din pământ

în cerul gol

cu valuri de umbră

într-o teamă de necunoscut,

de obişnuinţe părăsite

pierzându-se în…

În chinuri e marea și valu-i nebun
Și barca-n cascadă, se zbate acum,
O volbură-o cheamă-n negrul adânc,
Pe mama o strig și-ncep iar să plâng...

Și țărmu-i departe, arunc din comori,
Ferecate în lanțuri, legate cu sfori,
Plutesc în derivă, nădejdea dispare,
Secunda se duce și veacul apare...

Se-nalță ecoul, veghează durerea,
Peste toate, acum se așterne tăcerea...

Între ceruri
și pământuri
umbre, forme,
patru vânturi.
Între minus infinit
și pământul rătăcind
gând, cuvânt
și mult zenit
într-o cruce răstignit.
Între plus și minus
eu,
adâncimea unui zeu,
umbra cea tremurătoare
la hotarul către soare,
cu chip și asemănare.

 beția bunei veșnicii

la căpătâi am sfânt cuvântul prins în gând

prima lumină rând sau poate vrând nevrând…

Viscolul s-a lovit de pleoapele mele

o lacrimă sângera dor de tine

ningea pe străzi un alb de primăvară

friguroasă

doar sufletul se-ncălzea în mâinile tale

în rest frigul îngheţase timpul

mutam fiecare picior într-o cadenţă

necunoscută în doi

privirile noastre prinse-n colivia

unei oglinzi aburite

mi-am strâns cuvintele şi-am plecat

la capătul iernii

când voi ajunge am să te-anunţ

printr-o stea căzătoare

şi ca să mă găseşti…

de rele mă ferești când mâinile noastre 

pier într-o atingere nepământeană? 



lasă-mă lângă țărm 

drumul de corali duce spre tine …

Prin ger străin mi-e rece căutarea

Şi nici nu ştiu ce zi în tine sunt,

Ne-am rătăcit în ceaţă, iar chemarea…

Frigul sporovăie a gheață

La o șuetă printre streșini

Condamnând decisiv frunze

La moarte prin nemișcare.

Soarele mimează lumină

Dezbrăcat pușcă de raze.

Pesemne au fugit de-acasă

În țările gălăgios de calde.

Surd, sticlește…

Ce ascunde, oare,

Negrul dintre stele

Alte lumi abstracte

Cu făpturi rebele?

Oare este lava caldă

O lume-n miniatură

Ori de mină floarea albă

Lumea fără de măsură?

Viața-i vis ori visul viață

Noi aici ne ispășim

Vreo amarnică pedeapsă

Vis e viața sau leșin?

Universul e atomul

Ori atomul univers

Cugetând și eu ca omul

Cu al meu prea simplu…

Cum să te strig si cum să mă auzi

Când totul este împotriva noastră,

Toţi cei din jur sunt mult prea cruzi

Dacă deschizi spre suflet o fereastră.

Trăim printre ninsori de primăvară

Călcând pe umbre de cireşi în floare

Şi ne dorim a nu ştiu câta oară

Să căutăm noroc în stele căzătoare.

La ţărm de vis stau perle-ntunecate

Sunt tulburi apele care le-au strâns

Şi nu ştiu care şoaptă ne desparte

Sau care ochi de dorul tău…

semne de primăvară

trupul lui cronos geme peste această

 primăvară capricioasă cu întorsături și reveniri

precum fasoanele unei femei când este

prea curtată de mai mulți bărbați

se reîntorc parcă metopele iernii

care nu prea a plecat de pe…

Mama a decupat soarele şi l-a depus în contul meu

Ea este roua florilor

Dospeşte bunătatea în cuptoarele inimii

Degetele ei împletesc chintesenţele 

vieţilor noastre.

Deseori vorbeşte surzilor,

cheamă, atinge

sufletele moarte

aşteptând să se întoarcă...

Acestea sunt fericirile.

De la o vreme tata o ţine închisă într-o cutie

ca pe o  mare comoară.

Ea trăieşte poezia ca pe o viaţă.

Îşi dorea să devin o…

În privirea

tulbure, pierdută,

venită pe neaşteptate,

cuvintele au trezit

noroiul prefăcut în pulbere

în eterna monotonie

de buzele desfrânate

cufundate… nemişcat.

Stăruiau în aer

sub o pală de vânt

în belşug de iluzii,

suspine,

regăsiri

învăluite în linişte,

pete de lumină

tremurând.

Când tristeţea îşi lasă capul în palmele mele

Împrăştii petale violet peste pânze de păianjen

Şi las zidurile încăperii să se apropie.

După ce vor trece de mine, le voi vopsi

Înmuind aripi de păsări în albastru şi clipe.

Clipe naive, crezând în promisiunea amintirii veşnice.

Cât despre lumina amurgită...

Ea susură pe vitralii de opal,

Păşire unduioasă…

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

soarele se rotea în jurul aripilor

liniştea creştea în pântecul zilei

(umbra era umbra mea)

cu apă vie trezea  ochii pietrelor

paşi albi atingeau sufletul ierbii

un înger venea pe cărarea săpată-n umbră

cu aripa-i dreaptă contura zboruri înalte

cununi de stele aşeza pe tâmplele nopţilor

(umbra era umbra ta)

din nemişcare se trezeau frunzele

copaci goi alergau după…

                     De mi-am zidit în suflet veşnicia

                     Şi-am ispăşit pedeapsa de-a muri

                     În lacrimile-am înecat furia

                     Azi imi doresc sa pot să-nvăţ a fi

                    Bolnavă-mi pare-acum o viaţă goală

                   Şi chinul unui dor nemărginit

                   Când visul e strivit sub paşi de smoală

                   Pe când picioru-n alb este…

Crezământ

E trist să fii rănit fără vreo vină,

Lovit de duritatea pietrelor de moară…

Eu nu ştiu să arunc în jur pricină,

Nicicum nu pot să-ntorc spre ei vorbe de-ocară.

Atunci…