Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții,

Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos

Și mi-am izbit durerea senilă de pereții

Aceluiași scenariu absurd, răutăcios.

Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă,

Din zările cernite, un Dumnezeu prezent,

Dar m-a izbit tăcerea-I hipnotică și crudă

Și-am înțeles: destinu-mi Îi e indiferent.

Nu am acces la zâmbet, căci i-am uitat parola,

Mormane de tristețe…

mi-au rămas în minte străzile întunecate ale urbei 

cu fricile aruncate la tomberon 

dintr-o crâșmă răzbătea un cântec de pick-up și hohote de râs 

ne luam adio ...

golul căscat de tălpile bocancilor în asfalt era plombat cu tăcerea ce se așternea 

în urma umbrelor noastre

Acele ceasonicului curg

jumătăţi de cuvinte;

la un capăt eşti tu,

la celălalt...

ploaia desenează în grabă, 

din stropii de cretă,   

o moină fierbinte;   

acele ceasornicului curg

jumătăţi de cuvinte;

plouă pe asfalt

cu iluzii,          

morminte,

acele ceasornicului curg

picături,

jurăminte.

aşa cum îmi scrii

fotografiază

pentru mine

 tălpile infinitului

şi aripile-ţi crescute indecent

când înălţată vei fi

acolo unde

doar visele nenăscuţilor pot ajunge

iar liniştea neîntâmplării asurzeşte

îngereşte-mă puţin

preafericito

trimite-mi un mms

cu sărutul lui dumnezeu

şi o hartă cu rugăciuni

să pot ajunge din nou

lângă tine

Mi-e dor de tine, simplu, cum erai,

Cu sete de-a munci și de-a petrece,

Prea adâncit în grija pentru trai

Și neatent că viața ți se trece.

Când vesel, când mâhit, când prea grăbit,

Ținând în fin balans firul de viață,

Ai râs, te-ai agitat, te-ai necăjit

Și-ai ars firesc zvâcnirile de gheață.

La ceas ce ticăia tot mai încet,

Cu inima dorindu-și să mai bată,

Te-ai resemnat și ai plecat discret

Spre…

urc muntele iubirii

dinspre cândva povestea mâinii tale pe glezna mea

către prima silabă

nepervertită

a gândului de fericire

adâncurile sunt pline de tăceri prăfoase

genunchii întârzie prin crevase

mai departe zic                  

coapsele îmi fac statuie în fiecare prăpastie

căci așa e pe muntele iubirii

trebuie să învăț bine toate pietrele

și cât de rar te ivești

să…

 Mai sunt așa puține primăveri

 În viața cu petale ofilite.

 Să le sorbim cu ochi închiși, iubite.

 Să respirăm speranțele de ieri.

 Să ne-mbăiem cuminți în verde crud,

 Iar cerul să ne spele de păcate.

 De ne-am greșit, uitate fie toate.

 Nu vreau să știu și nu vreau să aud.

 Curând ne-or viscoli numai ninsori

 Și nicio primăvară,  peste tâmple.

 Dacă-am putea să nu se mai întâmple …

Dar…

Eşti o corabie frumoaso cu toate fustele sus Şi

vântul îmi trânteşte un strat de ghiocei

taman pe autostrada Bucureşti-Mosco

va şi retur Pentru că nici eu nu m-am

pus niciodată rău cu vecinii Indiferent

de etnie interese publice sau găini tre

cute ilegal pe sub gard Şi-atunci de ce

firmamentul lăsat brusc la vatră Să-mi

orbească personalitatea mea de paysan

sadea Mamă oriunde te-ai afla Ai ultimul

cuvânt

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ…

să nu jeleşti scrijeleşti

dimineţile unui adevăr

în pupila răsfrântă a lui

se deschid maree şi pârguri

acum când pe umerii anotimpului

înfloreşte de două ori mai multă tăcere

veştile se întorc

îşi aşază târziurile

în fagurii unui somn mai bătrân

orice atingere alunecă

precum un descântec de adio

acesta este singurul drum

cu mai multe capete

pregăteşte o zare mai adâncă

pregăteşte altă linişte

vom lupta…

- Când salcia,

cu creanga părerilor de rău,

se-apleacă peste Eufrat

şi verdele-i sărută,

vom fi doar noi

şi nimeni să ne vadă...

Pe umăr lasă-ţi capul tău…

La umbra timpului nu-i loc de adăpost,

Înfruptă-te din vis pe săturate!

Durează din cuvânt demnă cetate,

Tocmeşte  ceasului din urmă vrednic rost!

Mâhnirii inimii oferă-i minim cost,

Îndură-te  şi de singurătate!

La umbra timpului nu-i loc de adăpost,

Înfruptă-te din vis  pe săturate!

La vreme de furtună fii în avanpost,

Povaţă celui rătăcit împarte!

Te-mpreună cu viaţa  peste…

De-aș atinge nemurirea, n-ar mai fi nimic de zis,

Desuetele secunde nu m-ar transforma-n proscris

Al destinului haotic, ce mă poartă ne-ncetat

Spre zănatice himere, cu eșecul garantat.

M-aș plimba la braț cu zeii pe sub norii de plăceri,

Aș uita de suferința ce mă-nvinse până ieri,

Mi-aș ascunde fericirea-n raze calde din argint

Sau sub lespezile nopții, între vise ce nu mint.

Prin crâmpeie de dorințe-aș înota ca un…

Eşti aici

lângă inima îmbrăcată-n

amurguri

mereu aici

şi niciodată la îndemâna

braţelor mele

eşti aici

fără formă fără glas…

dacă vei adormi

 întâmplător canonizato

în visele altcuiva

cu dorul mai rotund

și mai înalt

decât al meu 

iar  pleoapele îți vor rămâne

lipite de aripile somnului necunoscut

dacă nu vei mai putea face deosebirea

dintre irealitatea ta și a lui

dintre trecuturile derulate prea repede

 ar trebui să ignori alarmele fricii

telefonului

inimii

și să rămâi visul viselor lui…

eu îți port cămășile albe

tu îmi probezi carnea

cusută cu ață roșie

și pielea…

La un pas distanţă, valuri
Vin cu braţele deschise
Să cuprindă câte maluri
Le-au fost mărilor promise.

Nada lunii, în plutire,
O curtez cu ochiul minţii,
O răsfăţ cu o şoptire 
Cât îşi numără arginţii.

Împacat, în timp, cu mine,

Cad în plasa resemnării -

Privind pribegind cu sine

Gândul nud, pe apa mării.

De n-ai fi tu, iubire...

Ereşkigal, (1)

stăpâna pe umbre şi tânga

Subpământeanului Tărâm,

au unde poarta ei i-ar fi?

Ninlilul meu, Regină…

Mi-ai apărut în cale ca o primă rază de soare

ce anunță răsăritul,

așa de curată,

de pură,

dezbrăcată de haina întunericului.

Țâșnind din tăcerea ascunsă-n stele

mi-ai legat pasul cu sfoară din ghemul Ariadnei,

țintuindu-mă locului și

răsădindu-mă în primul strat de ghiocei

înveliți în zăpezile albastre ale întunecatului nord.

Culegându-mă,

am găsit alcovul ascuns în căușul palmei tale.

Chemarea caldă a celor o mie de sori…

Să-mi spui ce se-ntâmplă dacă mut adierile

de pe o frunză pe alta ca într-un balansoar

legat de stele pe care fuioare de nori îl împing

de la apus spre răsărit

crezi că voi avea senzaţia plutirii

crezi că mă voi roti în cerc ca un stol de păsări

zburând deasupra iluziilor

întreb să pot descătuşa gândul

prins sub lespedea amăgirii

vorbesc cu tine şi-mi picură plăceri pe buze

ireală noapte când visele sunt pline cu miresmele…

( fragment din tăbliţa de lut 007 bis)

Tu cea cu ochi de ametistă, Ninlil

vino la masă,mai toarnă-mi un chil

pune în cană din vinul curat…