Din dezordonata lui bucurie

ieşea fără răsuflare

într-o singură clipă

cu o mişcare încremenită de flux

încercând să suspende orice gând

cu ochi neexpresivi.

între răsărit și apus

pendulez

conjugând anotimpului întrebările

desprinse din corola florii de măr

și din mugurii proaspeți de pe un ram verde

crescut în sufletul meu

în cerc

se rotesc îngeri

conturând harta zborurilor

mânați…

Cad cioburi din oglinzi pe duşumele,

secunda îşi lasă umbra pe ziduri

doar şoaptele noastre se caută

pe umerii lăsaţi fără mângâieri,

gândurile au o crustă de gheaţă

rămânând captive între prezent

şi amintire,

trebuia să ne-mbrăţisăm până la epuizare

să ne muşcăm cuvintele,

să presărăm prin nimicuri plăceri,

sau anunţat furtuni

şi nu-mi las privirea mai departe de tine

uneori când o pierd căutându-te

se-ntoarce singură sub pleoape…

Au înflorit bujorii şi-au îmbrăcat grădina

Cu hainele de gală ca pentr-un  mare bal,

Pare-o mărită doamnă ce-şi pune crinolina

În verdele smarald, dantelării şi voal.

Pictată este-n  roşul  iubirilor aprinse,

Dorinţele din inimi în rozul diafan,

Par rugi arzând în flăcări de patimă încinse

Acompaniate-n noapte de vânt ca de pian.

Şi peste tot şi toate, parfum amestecat

De liliac, narcise, incandescenţi…

Uneori simţim în feluri diferite 

mirosul ploii-n zilele de mai, 

când toate ni se par grăbite

c-o șoaptă de lumină



în umbra lutului mă-nchid liră voalată

că-s prinsă-n stări prea pline de iubire

oarbă splendoare-ntre culori presată

cu-n ochi închis de grea închipuire



în strajă m-am supus la fiecare vină

de dor încătușat cu-ndepărtate astre

în mine-o altă lume se naște ca din tină…

Te iubesc dimineața 

pentru că-mi aduci aripi de îngeri 

la temelia izvoarelor 

să-mi fie aromă de zbor printre stânci, …

la marginea nopţii tăcerea păsărilor tresară albastru de prea mult dor de înalt…

A înghețat nectarul în cupa cu ninsori, 

vulturii și-au făcut rondul 

pe sufletul mării …

STRĂZILE INDIFERENŢEI

la colţul străzii

un copil murdar de griji

întinde mâna să cerşească dimineţi

ochii lui dospesc în lacrimă

absenţe

în loc de vise

cu daltă…

Cu un fel

de întârziere,

ora rămase

câteva clipe în prag

ca într-o nouă cădere.

Fără apăsare,

cu lacrimi fierbinţi

pe degetele înţepenite

avea o neaşteptată

siguranţă de gest

pe care

nu o gândise niciodată.

Întors

din depărtate gânduri, parcă

puţin şters de vreme,

trecea peste figura lui.

Rătăcind

printr-o mai adâncă noapte

în ameninţarea cuiva nevăzut,

în zâmbetul lui ironic,

gestul cu mâna rămâne făcut...

dimineața

îmi așez visele în spatele ferestrei

predându-le zorilor

ca și pe ultima întrebare ce-mi răvășește

conștiința

nu ți-am vorbit niarne*

de visul acela

protejat de-un duh

menit să mă separe de celelalte nimicuri

pulsând în…

Drum închis

Dărâm podul de piatră
Creat de cearcănele-ascuţite,
Domoale şi-uscate,
Ce conduc viața
Pe drumul întoarcerii
Către neantul deschis;
Marginalizând puterea
De alegere a ritmului
De dans sălbatic
În traversarea
Podului de lut,
Dărâmat de riduri...
Și-ncrustat în obrajii
Goi, vlăguiți de putere.

Când serile trec pe aripi de vânt

şi clopotele bat printre stele căzătoare

se întâlnesc sufletele statuilor

vorbesc grăbite despre eternitate

lăudând măreţia clipei

a fost momentul meu potrivit

nici nu mai ştiu dacă mi-a fost teamă

paşii striveau aparenţele, era începută tăcerea

priveam cum se desprind liliecii de cer

cădeau ca nişte lumini negre

printre privirile noastre

sărutul tău păstra obrazul cald

aducandu-mi aminte cât de…

mă duceam ades ca să vânez

printr-o idee sălbatică

deschideam păsările…

Readus la trezire,

privea pe furiş

ca printr-o pânză.

Întâlnea fără să vrea

privirea rece de acolo.

I se părea

că noaptea nu avea ore

şi plutea fără zgomot...

Cu o privire vagă

se vedea cu o absurdă precizie

într-o umbră plumburie.

Cădea fără plutire

cu direcţia pierdută

într-un foşnet subţire.

Ar fi simţit gândul lui întreg

prin vasta încremenire,

dar nimic nu trecea…

Desculț am rătăcit printre mistere,

am mângâiat toți aștrii de-nceput

și am simțit suflând cu forță infinitul

ca un plăvan in ieslea lumii

unde a fost făcut,

atât de blând și simplu

mângâiat pe spate

se-ntoarce alene mistuind planete

și iscă din mișcări în libertate,

în mult prea vastul spațiu cuantic,

lumi neștiute dar complet uitate.

Mi-am suflecat, deci,

mânecile firii

și m-am luptat răpus

de neagra noapte,

mi-am…