Iertată să-mi fie şi azi, şi de-a pururi,

Şi graba aceasta, cu care mă-ntorc 

Prin spaime şi lacrimi ca boabe de struguri,

Prin slaba speranţă, mocnind în amurguri,

Prin scursa din mine şi arsă pe ruguri 

Putere de-a trage la mal, într-un port.

Iertat să îmi fie şi azi, şi pe viață, 

Leşinul de dor şi de preaplin de tine, 

Şi iedera minții, speriată paiață, 

Ce…

m-am trezit 

și parcă șuiera vântul prin suflet

nici să mai plângi nu mai poţi

mă priveşti speriată

cu ochii deja în ceruri

ţi-e trupul frunză veştedă

aninată în voia destinului

şi orice pală de vânt

te va scutura...

Creşte iarba, cresc copacii,

Urcă iedera pe poartă,

Urcă roşia pe-aracii,

Puşi de tine mai ieri, tată!

Creşte iarba, cresc copiii,

Creşte dorul vălătuci,

Urcă-n marginea câmpiei,

Şi se-agaţă prin uluci.

Creşte iarba, creşte frica,

Urcă-n noi fără oprire,

Că nu mai păstrăm nimica

Sub a timpului zidire.

Crescui eu, crescu şi iarba,

Urcă până-n cer la tine.

Îţi aud…

Ce complice ți-ai ales, fereastra căreia îi povestisem

cum ne-am împărțit drumurile,

cum praful din linia de start avea aromă de trandafiri sălbatici,  

mă asculta hipnotizată, uneori mă servea cu o cafea,

alteori deschidea un atlas și-mi spunea să mă pitesc unde vreau eu,

numai să-mi fie bine,

cu ea am împăturit inima într-un ștergar de vară și l-am cusut pe la colțuri.

Odată am îmbrăcat-o în roșu, am trimis-o în lumea…

oarecum ruşinată

încet

meticulos

aMorate şi-a strâns cortul

din curtea mea

şi l-a aruncat la ghenă

am sperat că vizita ei

s-a sfârşit aici

că îmi va face bezele

la poartă

dar ea

sfioasă

subţire ca un fum

s-a invitat în casă

cerându-şi scuze

 pentru deranj

umilă

mai întâi s-a aşezat

pe scaunul de la uşă

frământându-şi…

l-am zărit se vorbea pe stradă de mine

l-am zărit cu mâinile atârnându-i greu din umăr

trist rătăcit speriat de lume

cu ploaia șiroindu-i pe frunte pe gură

cu mersul nesigur de om rănit răpus târât

de învingătorii în straie de gumă și coifuri de lână

în urma lui doar ceață fum și ură

cui îi pasă zic urlu ca lupii în strungă cui?



trec trenuri de umbră

batalioane de corbi furtună

crivățul rupe din mine urme sânge și humă

treci…

cum să cazi de acord cu soarta

fără să-i şifonezi fustele

fără să te dai în grija ei de mamă vitregă

cum poţi face diferenţa

când ziua de mâine nu te mai ajută

singurul lucru bun te îngroapă de viu

între alte o mie de gânduri

cum îşi îngroapă albinele trântorii

fără ca cineva să-i întrebe

care le-a fost rostul pe pământ

nu poţi trece puntea

balansul e prea mare

nimeni nu-şi asumă rostul de bun…

Văzduhul alb, cad umbre ca de ceară,

Oftaturi reci în ceruri se aud,

Nori resemnați o să aducă iară

Din polul Nord zăpezi la Polul Sud.

De-atâta alb, plâng apele-n lumină,

Se oglindesc în țărmul înghețat.

Un ger polar încearcă să se-abțină,

Și ninge iar profund și-alambicat.

Un aisberg cu trenă străvezie

S-a disipat pe câmpul lucitor.

Ținutul alb e ca o fantezie

Și-au înghețat vapoare în …

să nu mori

mă ruga mama lăcrimând când mă punea la sânu-i

spălat în Iordan

să nu mori

mă ruga mama lăcrimând când mă-nfăşa în gluga

aspră de cioban a bunicului

să nu…

arunc telefonul, deschid televizorul, dau drumul la purici:

nesimțiții!

i-aș sfărâma între două rugăciuni...

stau pe fotoliu, îngrămădit, cu ochii în alb-negru, firesc,

televizorul se îndepărtează, iese pe ușă, dă bot în bot cu legiunea străină

și alunecă apoi în casa liftului:

ptiu!...

se auzi sonorul dat le maxim de inteligența serviciilor...

fără alte preocupări, fără alte…

 Cruci fără mormânt

 Țin sub brazde eroii

 Adormiți spre  mal.

 Ramurile prunilor

 Cern zăpezi peste veacuri

Când ochiul îşi suie oglinda către cer

am să te aşez

unde soarele se deşiră în seară

şi noaptea-şi învolbură lianele

peste ultima amintire

închis cu văzduhul în piept

ai să asculţi trecutul

cum curge dinspre azi spre mâine

şi-ai să-mi şopteşti…

     Dragii mei!

     Astăzi, după cum  aţi citit deja în dreapta  mea, am mai depăşit un prag de vârstă.

     M-am gândit să împărtăşesc cu voi, cu această ocazie, bucuria unei poezii scrisă cu ceva vreme în urmă, când mă pregăteam să „schimb prefixul”.

 …

am închis ochii 

de geană atârna o lacrimă, 

luncile plângeau sub tălpi 

cerul își filtra albastrul prin pletele copilăriei, 

dulce amăruie fructă a visurilor de ciobăniță

glasul dezmierdărilor prin ceața dimineților scăldate în ochii tăi 

când râul se scurge printr-o poveste cu greieri, 

murgul își scutură copita într-un lan de floarea-soarelui 

iar mărgelele orizontului îmi cad în poală 

acasă.

cuvântul care sângerează la…

Leagă-mi ochii

Leagă-mi vara!

Strigă-mi plopii!

Poartă-i seara ,

Pe sub tâmple

Să se scurgă,

Să se-ntâmple

Să n-ajungă!

Să mă cheme

Să m-adoarmă,

Pui de lele

Să mă cearnă.

Leagă-mi noaptea !

(Şi răscrucea)

Uită-mi şoapta!

Poartă-ţi crucea!

Peste dealuri

Peste sâmbre

Pe sub maluri

Valuri strâmbe,

Să mă ningă,

Să mă plouă,

Să m-atingă

Bob de rouă.

Teama-adună…

(pantum)

Insomniace lire tresar, șoptind cuvinte.

Vis verde se prelinge în alb ecou, tiptil,

Păuni de ploi cad ritmic, peonic ori dactil,

În târguri se vând lauri, iubiri și jurăminte.

Vis verde se prelinge în alb ecou, tiptil,

Uitări fluieră vântul, când își aduce-aminte.

În târguri se vând lauri, iubiri și jurăminte,

Se furișează lacrimi sub măști de vodevil.

Uitări fluieră vântul când își…

Ninge iar... şi a mea faţă

Sărutată-i de ninsoare,

În lumină mă răsfaţă,

Dulce, caldă-alintare.

Dar păşind în strada vieţii

Vraja zilei se topeşte,

Învelită-n haina ceţii,

Visul meu frumos sfârşeşte.

Cu privirile de ceară

Ca-ntr-un nesfârşit cortegiu,

Îngeri trişti mă înconjoară,

Trist, zadarnic-sacrilegiu.

Chipuri de-ntuneric stinse

Şi de ciuma unor vremuri

Poartă-n lut dureri aprinse,…

după ce s-a oprit ploaia
a strâns cioburile rămase pe străzi
și le-a așezat 
după chipul și asemănarea lui
în balta din care îl privea Soarele

apoi  l-a sărutat

toți cei care se vor privi în oglinzile lui

îi vor semăna

și se vor recunoaște:
Cei sărutați de Soare