Ca să culeg floarea,

ce niciodată nu s-a vrut în buchet,

mă aplec

ca la intrarea

cu șerpi pe coloane

din templul aztec.

Spre fără de grai

mă…

cum ar fi putut izvoarele să nu sculpteze văi

înspre fântâni înțelepte

cum și-ar fi proiectat peșterile

doar într-o pânză de stări

simfonia meridianelor ascunse

câte păsări s-ar fi odihnit fără să măsoare orizonturile

într-un…

tu pui punctul acolo unde

alții preferă o virgulă de care să-și agațe nopțile

nu-i nimic

dimineața vine pentru amândoi

cafeaua cu miros de anestezic încălzește traheea

cuvinte se poticnesc în gura ceștii

da

tu pui punctul acolo unde eu aș așeza o fereastră 

să respir bezna și să-i spun…

Aș vrea din trupul tău să-mi fac rochiță,

Să mă îmbrac în tine și să-mi fii

Veșmântul viu cu alb de romaniță

Prins în corsetul verilor târzii.

În falduri calde să mă-nvălui toată                                 

Și-așa gătită să mă duc haihui

Pe buza ta răsfrântă și pe pleoapă,

Pe drumuri nedeschise nimănui.

Astfel în alb, vreau să mă simți ușoară

Și-n fire de argint să te răsfiri,

Eu să m-alint și să mă…

cu mâinile crăpate o zână ce se scaldă

în ochii-nlăcrimați ai unui zeu uitat

înalță zmeie grele în ceruri piramidă

șenile ce despică un viitor pictat

pe mal pescarul tânăr cu tâmplele albite

în undițe agață neprihănit blestem  

iluzii îmbrăcate în rochii ponosite

fardează șters fecioarele-aceluiași harem

cărările virgine se împletesc în unde

la târguri pe tarabe la preț de perle vrac

noi încercăm în van…

buruiană de-ţi sunt

în inimă crescută

ilegal

imoral

şi mult prea neortodox

cu mănuşă

sau fără

dar fă-o iubito

la fel de rapid

precum un gâde experimentat

smulge-mă din rădăcinile timpului

fără regrete

şi lasă-mă să îţi putrezesc

 prin suflet

gunoi pentru o nouă iubire

ecologică

tratată

verificată şi de vecini

dar dacă totuşi mai…

În unghiuri de culoare se sfarmă-nchipuirea,

în alb și negru, viața - în prag de asfințit, 

surâs și cazne-alături pecetluiesc zidirea

acelui ce divinul cu moartea l-a-nfrățit.

Crezi c-o să-mi cadă steaua

după plimbarea ultimă sub tei,

tăindu-mi numele cu-o dungă,

hoțește c-am fugit din catalog?

Va trebui să-aștepte, cât mă rog,

lumina îndărăt ca să-i ajungă.…

urcușul mult prea abrupt capul meu legat de nori

pur și simplu învăluirea m-a legat la ochi 

și m-am trezit cu sufletul fisurat în mai multe locuri

am vrut să ajung la el să-l lipesc să-i pun robinet ceva

Cu greu înţelegi ce cuvintele-ţi spun,

armonia din gânduri e un soclu de piatră,

un spital cu un medic ucigând un nebun

atârnat cu privirea de-a tăcerilor vatră.

Ţi se pare târziu când pădurea-nverzeşte

pieptul tău învelit cu zăpezi se dezgheaţă,

doar nebunul ucis de sub pleoape priveşte

cum viaţa se schimbă în simplă prefaţă.

Şi nimic nu e sigur cu plăcerile-n palme,

scrijelită stă umbra peste trunchiuri de…

mai păstrez

şi aceea ridicol de subţire

ca un fum de durere mocnită

tu stăteai  pe umărul meu drept

şi credeai că mă poţi sfinţi

urcasem cu tine arzând

şapte milioane de trepte

turnul spre rai îmi părea infinit

eram aproape cenuşă

dar atât de mult voiam să te duc acasă

chiar dacă tu mă urai

din dragoste

cu fiecare treaptă urcată

o singură amintire păstrez

ca o fotografie pe…

am contract cu viaţa

s-a parafat mai demult

încercarea de-a fi

de-a păţi

de-a exersa un tumult

într-o zi de februarie

s-au aprins luminile scenei

costumul de om

părea a se potrivi

şi am început

a fi

aveam bună dicţie şi rosteam adevăr

zi de zi

dar publicul nu auzea

el învăţase-a privi

prin actul trei costumul se-ngreuna

replici strigam tot mai…

In loc să-Ți iau talantul

și-n doi, sau trei să ți-l sporesc,

puțin mai visător, dar mult mai mult zevzec,

poienii Tale, croitor

am încercat cu crinul să mă-ntrec,

din ițe și vatale,…

Bagă patul în viteză

să îţi scriu o scrisoare

lungă

cu litere adevarate albastre

şi miros de liliac alb

chiar eu aş putea fi

scrisoarea

dacă aş renunţa dimineţile

să mă mai trezesc din visul tău

ţi-aş scrie cum e să mori

într-o moarte necunoscută

una în care te faci că eşti viu

şi ceilalţi se fac că te cred

dar

mă gândesc că ar fi prea trist

să îţi scriu despre moarte

şi plictisitor…