s-a săturat să tot țină locul

infirmierei din bolnița cu ispite

operate pe suflet de îngeri.

Vorbește într-o limbă

străină cuvintelor-laude

pe care se-nghesuie să le audă

atâtea dureri...

Dimineața își dă cu cremă de soare

pe sunete

până ce iarba termină

să-și steargă somnul de rouă.

La nord

întunericul ranit de

bogăția luminoasă a zilei

bate nevos din copite.

Îngerii-chirurgi

îi pun…

lăsaţi-mă să tac

nu-mi dezveliţi rana

durerea-mi aparţine

Trăim o viață într-un furnicar,

Bătând din aripi – palidă zvâcnire,

Valsăm, într-o profundă risipire,

Pe note seci, expuse-n galantar.

Atrași de un cocteil periculos,

Azi savurăm arome de-ntuneric,

Cu izul lor tomnatic și eteric,

Într-un destin avar, nescrupulos.

Încorsetați de veșnice poveri,

Ne cocoșăm sub jugul neputinței,

Cedând, cu remușcări, făgăduinței

Că suntem, chiar în toate, efemeri.

mângâierea ta îmi întreabă pielea 

de toată lumina agonisită pentru zile negre

lacom nu știu cum să o păstrez mai mult

așa că-ți alung mâna de teamă să nu rămân fără

te chem să vii cu altfel de întrebări

și atunci 

ochiul tău mă întreabă de timpul înțepenit din ochiul meu

care se învârte-n cerc alandala și niciunde

nu vreau să-mi furi rețeta așa că las pleoapa

să te închidă într-o noapte lungă

de unde doar…

Din visuri multe am făcut statui,

le-am asezat pe socluri din zăpadă,

treceau călări soldaţii nimănui

luând arcada pleoapelor drept pradă.

Mi-au tremurat cuvintele-n ninsoare,

bucăţi de nori pe cer prindeau contur,

mi se furau statui la întâmplare

desenând pe soclu' al vieţii abajur.

Îmi troieneam privirea cu păcate,

muşcau din tâmplă gânduri neperechi,

se judecau tăceri pentru dreptate

ca un blestem…

 aromă de vise ofilite

 umezea ţărâna cu fiecare minciună

pe care ţi-o spuneam

tu să nu vezi împietrirea zborului

în absenţa braţelor tale

rămâneam cu o închipuire de aripi

mă temeam să nu ghiceşti

ceea ce este dincolo de zâmbet

să nu-ţi tulbur acel azi dureros

în care ne ascundeam rispirea reciproc

un  azi în care eu plecam cu tine

picătură cu picătură

fir cu fir

până când îngeri de…

sunt tânără și moartă, iubitule 

a sosit momentul să mă întorci cu fața spre ritualul acela 

unde se îngână întunericul tău cu întunericul meu 

să faci dragoste cu stelele și cu țărâna 

ca un rege care și-a pierdul calul în bătălie

Energiile gândurilor noastre

dorm acoperite intim

cu năduf de scripeți obosiți

să tot ridice,

în loc de nopți îndrăgostite,

goluri...

Au huruitul nins cu glas de cuvinte-

mpotrivă.

S-ar uni

într-un răsărit jertfelnic,

dacă ceva nu le-ar pune

să bată-n toaca frigului alb

cu depărtări interzise

jocului înflăcărat de-a penițele

bând fericiri albastre din

călimara cu șipot de…

Trec prin mine umbre de singurătate,

Din apuse clipe-mi cântă rapsodii,

Repertoriu-alintă, cu seninătate,

Pașii mei noptatici printre poezii.

Mai ascult o liră, chiar imaginară,

Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat.

Din mormânt, iubirea ta incendiară

Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat.

Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană,

Degete avide, lin, îl răscolesc.

Căutând năluca-ți blândă,…

M-am săturat de-atâtea bălmăjeli,

de baliverne-n rochii de mătasă,

de măşti, de farduri şi de sclifoseli…

Mă duc să beau o bere pe terasă!

Nu vreau să mai aud de eclectism!

de crocodili cu buzele-n poşetă;

m-am săturat, de-aşa postmodernism,

de mâine-l trec pe zero în…

Răsădesc urme-n irișii ruginiți
- cuprinsul alb al întrebării -

afară vânturile croiesc veșminte cuvintelor,
plecările s-au reîntors...
primenind arborii dezbrăcați de neliniști,
râurile se spală-n oglinzi de regrete.

M-am trezit înecată-n focul timpului, 
sorbind răspunsurile nespuse.

puţin mai rotund

neasfinţito

în noaptea  asta

când toţi pictorii dorm

cu monalise sub creier

să mă scoţi din mine

pe bulevardul spre Vegas

un ultim blackjack să-mi oferi

(înainte să mă leg de infern)

doar tu îmi mai ştii

parola sufletului hackuit

dezveleşte-mă de luna rece

prea goală

injectează-mi  în inimă sărutul suprem

şi lasă-mă în voia hazardului

pictură…

În mine cresc stânci, prăpăstii adânci,

cărări printre brazi ce urcă spre cer,

suave-aşternuturi în iarbă să-ţi culci

speranţele prinse-ntr-al lumii mister.

Deasupra mea norii tivesc curcubeie

să pară mai sinceri decât ar fi fost,

păstrând pentru noapte o cale lactee

spre care se-ndreaptă al viselor rost.

Izvor din adâncuri se scurge prin mine

tăcerea pădurii e murmur de stâncă,

şi toate din preajmă îmi…

Ca orice cuptor

inima ei plăsmuirea-și primi

din piatră

și din suferințele humii.

Nu a fost lemn

să nu ardă în ea.

Toate porțile…

Doamne, ce-ar fi să-mi aprinzi o ţigară

să-mi fac cuib albastru de fum

ar fi acum bunăoară

prilej de-a mă scrie din scrum

din cenuşă mi-ar rămâne-n vârtej

dansatoare cuvinte

acorduri spirale lungi cu bemoli şi diez

mi-ar vibra-n oseminte

dă-mi Doamne şi-un foc la poeme

să nu mai plângă nimic

cuvântul care mai stă în genunchi

şi geme

trimite-l la ceruri în…

Valsează clipele cuminți

Și pe furiș mai fură-un ceas;

Din anii care ne-au rămas

Minute se topesc fierbinți.…

jaluzelele cad în sensul invers de rotație al dimineții

bolborosește un pește oceanic într-un bol de sticlă

încovoiat pe jumătate în moarte caută ieșirea

biroul zace îngropat în poeme strâmte lumea iar n-a încăput

de aceea câinii nu-l latră

niciodată

doar luna miroase

a dragoste

a vampiri

a sudoare roşie

pentru că e goală

la fel ca şi tine mereu

în mintea mea

iar  lupii

o urlă noaptea

de foamea iubirii

soarele e mereu inodor

eu pe tine te urlu

lună de lună

în bezna aşteptării

lup singuratic

îngerul cade

între malurile unui țipăt neîmplinit

cu niște aripi mai vechi vreau să îngenunchez

și să-ți strig:

dă-mi să beau puțină sete de lumină Orfeu

și intră-mi în iad până la plăsele

dar nu mă mai aflu la mine în gând

inima mea desenează pe  ușa bisericii o jumătate de lebădă

și ochiul meu o împușcă

din lemnul frânt se-arată hirotonit sărutul