era sufletul

în marea de alb

şi rece bătea

vântul pe creasta

din munte

cu flăcări ieşite

prin gândul dorinţă

să-mi topească

amintirea de mine,

să mă umple

cu visul de tine

troienit pe cărări

de cerul necer

m-aşez

în genunchi,

privirea ridic

din timpul trecut

în clipa

ce-şi…

lasă tot omul

plugu’-n șopron și treburile-n

prepeleac…

l-aş împãrţi

l-aş înmulţi

aş face cumva sã-l declin

l-aş rãstigni în felul meu

mecanizat

primitiv

din când în când cu iertare

mi-ar prinde bine o lacrimã

înainte să-i dãruiesc spinii puterii lumeşti

l-aş zidi în temelia vieţii

i-aş cere minuni

în prime time

cu martori i-aş cere sã învie

sã vezi atunci publicitate

otv-ul ar crãpa de invidie

elodia ar rãmâne o…

copilul meu

tu mai ştii cine m-a uitat în trupul acesta

obosit

bolnav şi bătrân?

sunt o păsăre fără cer

                      fără aripi

(şi

da

chiar respir numai amintiri)

uite

toate străzile pe care le cutreier inutil

 sunt pline de tine

puştiul acela blond

 puţin creţ eşti tu

te purtam la grădiniţă pe umeri

râdeai

cântam amândoi ceva despre…

când instituţiile domnului sunt din ce în ce mai mari

aproape invers proporţionale cu bunul simţ

întotdeauna ca o încercare de a ne substitui cerului

înalţãm turle cât mai aproape de stele şi cât mai aurite

apoi zugrãvim sfinţi fictivi şi dumnezei bãrboşi

iar popii învaţã la seminar marketingul credinţei

mai dihai decât orice tatãl nostru

parcã în loc de toleranţã şi…

mă întreb

cât de mult vei îndura

amărăciunea

de a fi considerat…

Mama-şi face omul de zăpadă ,

Nimeni nu-i vede inima goală,

Vijelia voiniceşte pe ridurile ei,

Ţurţuri de lacrimi se sfarmă în poală.

Un trandafir e cu ochii pierduţi ,…

m-a trezit înotând

printre cuvinte

pe un întins de cer

cu banchize răzleţ aşezate

ici şi colo

între

pauzele de respiraţie

ale braţelor

să le prind,

să-mi odihnesc picioarele

obosite de alergatul gândului

pe lanţul ce mă trage

la capătul lumii

ţi-ai găsit să-mi laşi

jumătatea mea de suflet

să rabd,

să…

mi-ai lăsat sub zăvoare grânele inimii

apoi ai trimis invazie de culegători de pe altă planetă

i-am salutat cu mâna la frunte nu știam cum să-i dezorientez

aveam nevoie de mănușile tale

pe frontieră era frig nu-mi rămăseseră decât curajul grăbit

și un colț de…

Sticla murdară, ciobită-a crăpat

 Dar își vede în ea privirea pierdută

 și chipul și părul și trupul pătat.

 și pielea și buze le vede scârbită

 Prea multe mâini pe ea au umblat.

 Ar rupe-o pe toată, ar rupe si părul

 Cu unghii ar rupe  si carnea să sară

 Să piardă, să rupă, să spele rușinea

 Ar scoate și suflul cu suflet din ea

 Să nu mai cunoască dezgustul și sila

 Ar scoate urechea să uite…

legată de pietre
fără aripi
la marginea lumii
respir cu privirea
agăţată de tălpile norilor

strivesc parfumul

în cascada
cuvintelor risipite
fire de gând aurit
pe buzele întunericului
inima

se-oglindeşte

în truda degetelor
lanţul pietrelor
fără aripi

în suflet

scriu acum zborul

1. Cât de bogată

Postat de gina zaharia în Aprilie 21, 2013 la 8:52pm

Vezi blog

Am pornit să caut malul îngropat în rădăcini

Unde mi-am ascuns coroana timpului fără de spini;

N-am merinde-mbelşugate, doar un colţ de…

Pe sub cărunte  stânci de nea peroanele florale dorm

Puţin piper la  rădăcini şi pleacă visele diform.

În sarea cupei  de lalea se-amestecă parfum de crin

Se cuibăreşte-ameţitor  în sânul ei un peregrin.

Trezitele suplicii  fac ravagii-n mistice dorinţi

Cu toată larma  de viori sculptează primăveri cuminţi.

S-or amăgi  nevinovat în ultimul decent largo

Şi pe un fir  de borangic s-or zbânţui-ntr-un allegro.

S-au copt …

când nu mai am loc în mine

şi nici cerul nu vrea sã-mi ofere

fereastra prin care sã mã duc luminii

mã întorc bucatã cu bucatã în inima mea

fãrã sã mai sfredelesc pãmântul

cu întrebarea mea temãtoare

apoi mã aşez în poziţia de fetus

şi-mi ascult viaţa de dinainte ţipãt cu ţipãt

fãrã nici o şoaptã precum o lungã…

Nu ai să-nţelegi vreodată taina lucrurilor sfinte

dacă vii şi pleci din mine într-un haos nedescris,

dacă nu păstrezi cuvântul în tăcerea lui cuminte

când privindu-te-n oglindă retrăieşti acelaşi vis.

Nimeni nu-ţi va pune-n palmă adierile trecute

şi pe umeri gingăşia din ochi trişti şi-nlacrimati,

undeva-ntre două gânduri amintirile pierdute

vor trezi din nou ecoul multor paşi însinguraţi.

Cum să dăruieşti iubirea dacă-n trecerile-ţi…

Din lunga cergă-a lumii în noapte se ridică,

Din tainiţe celeste printre cuvinte rupte

O lume de poveste pe-o lună ce abdică,…

Trăim rigid și-mbătrânim subit

Și locuim sub poduri netrecute,

Cuvintele le gâlgâim în gât

Lângă ruina fostelor redute.



Că ne-am iubit, o spune un ecou

Când turnul bate-n orele exacte;

Vechimea mea a tot plecat din nou

Și iată-ne stingheri în propria noapte.



Închiriind o limbă de-mprumut

Ne facem semne pe la porți închise;

Nu căuta cenușa prin…

 Puteam vorbi despre ninsoare

Ore-ntregi

Sau despre satul tău natal

și despre ciocârlii  puteam vorbi

de  jarul care arde-n sobă

aveam adevărate enciclopedii

nimeni nu pomenea nimic în schimb

de  jarul inimii sau despre ochii tăi

ștergeai cu grijă praful

semănat cu grijă

dar niciodată lacrima

din ochii mei

puteam să umplem…