Doamne doar cu ochiul stâng
vindec noaptea dacă plâng

  Costel Zăgan ,  Distihuri rebele

Omule,

brad falnic fost-ai cândva;

fruntea-ţi era sărutată de cer

iar curcubeul dragostei împlinite

îl aveai în braţe.

Scăldată faţa ta în fiecare dimineaţă

de bucuria trăirii.

Păreai a fi veşnic;

azi cerul şi-a lasat asfinţitul

pe umerii tăi.

Ochii abia mai zăresc drumul spre casă,

streaşină faci din mâna ta

să-ţi vezi nepoţii.

Furtunile ce ţi-au bătut cu putere,

te-au îndoit.

Poveri - troienind şi iar troienind…

nu are asemănare şi

nici formă

nu moare

dar are

trecut prezent şi viitor

înlăuntrul unui punct

desăvârşit

urmează propriile mişcări

nedespărţit de sine

devine artera

prin care

curge viaţa

spre alte simţuri…

cheia vieții

cheie a vieții, pierdută în timp,

te caut prin toate cotloanele,

prin ierburile înverzite,

prin cucuta crescută sub lună,

prin brume și visuri,

prin tragice-ncurcate abisuri.

se-așterne un văl,

îmi…

Ştii?

mi-ar plăcea să îţi fac fluviul colan

în jurul gâtului

dunărea aia albastră care nu e niciodată aşa

albastră…

dar ştiu că vei strâmba din nas şi vei spune

lăsaţi, poete !

figurile de stil nu ţin de foame…

de parcă ai fi mâncat vreodată

figuri de stil…

nu iţi voi spune despre colan

dar

să ştii că inventarul pescăruşilor mei

tot îl voi face !

aşa !

ca să stiu câţi voi înhăma la poezie

şi câţi îţi voi…

Ești singur printre genii

“Și bate miezul nopții”

Și triști sunt “Epigonii”…

stelele înfipte în cer ca nişte căpuşe 

parazitau întunericul 

lumina lor ca o infuzie de puroi 

plana deasupra arborilor de sequoia 

de crengi atârnau spoite

cadavre de îngeri

şi tu Alice înconjurai cu bandă reflectorizantă 

locul sinuciderii

un sunet sacadat ca respiraţia unui muribund 

reverbera printre rădăcini uscate şi oase

horcăitul s-a întrerupt 

la ora două 

când mi-am aprins ţigara pe balcon 

am ars toate…

cuvintele s-au răzvrătit

și au ieșit să fumeze

erau prea bătrâne pentru a mai face dragoste prin cărți

trăgeau cu nesaț din țigara de civilizație fără filtru

și se sălbăticeau

pe garduri de sticlă

pe coajă de copaci pe dosul madamei aceleia multiplicată

într-o legiune

căreia îi căzuse plomba de neuron

încă de când păștea oile tratatelor de …

Mă simt mereu mai marginalizat

Ciudate zvonuri mă asediază

Mass-media cu  tonul elevat

Noi informaţii imi implementează

Bugetul incă nu e finisat

Bruxellesul iar ne monitorizează

Mă simt mereu mai…

Moto:

„Trecutul şi viitorul sunt doar nişte noţiuni abstracte, un fel de proiecţii ale imaginaţiei filtrate prin starea de spirit a fiecăruia dintre noi” (Octavian Lupu)

iubesc trecutul

mi-e dor de prezent

vreau să las viitorul

amintire strămoşilor

vreau să intru în joc

dar nu înţeleg

care sunt butoanele

de comandă

încotro să întind mâna

pentru a ţine iluziile

în frâu

o clipă doar

o…

Pleacă femeile din toamna ta

Ești singur, răsare dezolarea

În visele goale, se aude austrul mânând

Herghelii ciudate de gheață

De-acum vor veni păsările de iarnă

Din nord și vei învăța silabele frigului

Umbra ți se va scurge mai mult în pământ

Din ŞCOALA DE ÎNGERI, vor veni nopțile

Scurte sau lungi să-ți spună încet

De rănile tăcerii, nedezlegate de nimeni.

,,CERUL CĂZUT PE GÂNDURI și copacii

Se vor clătina, oase…

În aripi, zbaterea e scrisă. Mereu, pasărea

încearcă să străbată marea,

deşertul viu de spume şi albastru. Scrâşnesc furtuni.

Pasărea cade. Luciditatea clipei o doboară.

Contra-timpul. Devine

statuie de sare şi-alabastru,

legată-n lanţuri de mătase. Amintiri

atârnă greu. Faruri triste

în calea armadelor învinse

                                  Curgerea continuă.

Ne…

VOCABULE ÎNTRE SPĂRTURI DE TIMP



timpul şi-a deplasat ochiul orb

sângerează marginea fărâmicioasă a serii

pielea tatuează stigmate

în pat de memorii retrocedat de şarpe

fotogramele regilor

licitează tabla de şah dintre sinapse

cobor lumea în mine vitralii de cer pisează

călcâi de ahile

cangrene de lut pudrate de lotuşi

sfredelesc găuri de vierme…

La cerul tău, eu  mă ridic

Te caut printre stele

Neant și haos și nimic

Sunt drumurile mele

TU cel născut din duhul sfânt

Și mamă pământeană

Te-ai pogorât înspre pământ

Să  mori far’ de prihană

Și lungi cărări ai perindat,

Cu pașii goi în viață

Și toată  lumea s-a-nchinat

Văzându-ți  a TA  față

La steaua de la răsărit,

Vin magii de se-nchină

Și tot poporu-i mulțumit

De nașterea-ȚI…

Unde oare se închid cuvintele

Când am nevoie

De ele

În zadar le strig prin ungherele cubului

Doar umbra lor persistă

Pe buzele mele

Umbra lor

Pată unsuroasă neştearsă

După festinul de acum

O mie şi ceva de veşnicii

Melcul nu-şi mai închide spirala

In cochilie

A lepădat-o

Devenind un limax homeless

Geaba îl întreb de cuvintele mele

Nu mi-ar răspunde

Poate doar mi-ar pecetlui buzele

Cu o dâră de…

foarte bine

mai dă-i un bacșiș pianistului din colț

să păstreze ultimele acorduri

cu noi…

Pe trotuarul plin de ceaţă,

În arcuiri de asfinţit,

Trecea un cerşetor prin viaţă,

De la apus spre răsărit.…

Trec ciute prin zăpadă una câte una

 La marginea pădurii desfrunzite,

 Copacii-s albi și albă este luna

 Și frunze sub zăpadă stau neliniștite.

 

 Se-opresc din loc în loc ca să asculte

 Înăbușite zgomote din crâng

 Și-n ochii lor sunt temerile multe

 Când sub picioare ramuri mici se frâng.

 

 Pericolul pândește calm în jurul lor

 Iar clipele sunt veșnicii amare,

 Pe arcul zării stele se cobor

 Și cresc cu teama lor prin…

Simți?

E noapte de beție

Unde-mi umbli haimana?

Nu cumva la vreo chindie

Sine die!

Miezul nopții, bate în amvon

Lipsa ta,

O simte careva?

Amețit de spirturi și gudron,

Sine qua non!

Vino la-ntâlnire să te prindem

Pe-un  argint te-om da

Vom scăpa de tine de te vindem

Semper idem!

Pasăre a nopții, colibri ori…

Îmi porţi dragostea în spate

Ca pe o geantă încărcată

Cu zeci de conserve

Din cele luate dintr-o cămară

A bunicilor

Trecuţi dincolo

De multă vreme…

Conserve cu grija faţă de mine

Cu nerăbdarea întâlnirilor

Cu speranţa că

Ziua de mâine va veni mai repede

Şi ne vom revedea

Oare nu cumva greutatea lor

Te împovărează ?

Dacă le vei arunca

Una câte una

Să poti continua mersul

Mai uşor …

Ştiu…îmi vei…