Nu știu de ce, doream să pleci

Dar și cumva, să îmi rămâi

Să pot să mai culeg un răsărit

Din ochii tăi căprui

Să-ți las în palmă

Roua ochilor mei verzi

Cu mângâieri

Tăcerile-mi să le dezmierzi

Să îmi săruți

Neliniștea zvâcnind din tâmple

Povestea

Să o lași încet să se întâmple

Și-apoi cu focuri mari

S-aprinzi o margine de noapte

Vreascuri să îți fie depărtarea

Ce ne mână către…

Zăpada trage-ncet să moară

Abandonată pe trotuar.

Un soare  blând ne face iar

Promisiuni de…

descurajat de-atâtea suprimări
aluneci ca o șoaptă
în jurul coapselor
curtezi cuvânt după cuvânt
iar gura tragică și răzvrătită
pe-un colț al vălului cel mut
dezbracă linia-pură sărutând
negații succesive
încerci să definești
o iarnă glacială
orgie de suspine
prin uși întredeschise în destin
chipul schimonosit de-o strâmbătură mută
trăda tăcerea din trecut

          ''Ninlil: E adevărat, Enlil este regele tău,

dar eu sunt Regina ta!'' ( Tăblița de lut 9205, din colecția Nippur)

Iar în seara a șaptea,

din luna Apelor,

când îi pândea…

Motto:  ''Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.'' (Lucian Blaga)

E făurar. Pământul lâncezeşte,

Se-nchide ziua în prelung oftat,

Veşmânt de doliu satul a-mbrăcat,

Un cârd de ciori vremi grele prevesteşte.

O şură pustiită-adăposteşte 

Mâhnirea plugului, de mult uitat.

E făurar. Pământul lâncezeşte,

Se-nchide ziua în prelung oftat.

Dar cine, oare, se învredniceşte

Să iasă-n zori, cu Murgu la arat?!…

A fost demult, pe undeva,

Chipeş fecior prin cer umblând.

Dacă-l mai ştie cineva,

E semn că suntem într-un gând.

Năvalnicul! Un hoţoman

De mângâieri şi sărutări!

Mândru, puternic băietan!

Parcă era din alte ţări!

Dar e de-aici, de pe la noi

Şi l-am văzut…

E timpul desfrunzit şi demodat

secundele-s pătate de rugină,

din viitor se trage foc încrucişat

în zbor de fluturi spre lumină.

Se recrutează oameni fără vârstă

cu epoleţii prinşi între cuvinte,

acolo unde veşnicia-i mai îngustă

şi nu pot merge anii spre-naite.

Se fac măsurători printre destine

de croitori în univers pierduţi,

înstrăinând ce pot şi le-aparţine

la cei care le sunt…

diminețile se dezbracă de trandafiri 

mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini 

dorm pe geana curcubeului care plânge comete 

tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/ 

cu cerul din mine îți mângâi soarele tatuat în piept 

șchiopătez de prea puține cuvinte 

pe drumul albastru pictat mult prea lent

Natura-i pictor în lumini la ora dimineții,

Când cerurile se aprind și-și rumenesc pomeții.    

Nori albi ca niște vălătuci pornesc fără motive

Să se închine soarelui sosit la tratative.

Văzduhul pare zugrăvit în stropi de acuarele,

Curg raze albe pe pământ în linii paralele.

În aurore nelumești se strâng culori din soare

E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare!

Pe cerul ca un șevalet cad umbrele-n…

Eu n-am văzut vreodată

înflorind măslinii

și cum sfiala alba

le-o tălmăcește lemnul,

atâta știu

că untdelemnul

stors din zdrobirea de măslină

tămăduiește cu…

Când, trecut de faptul serii, împărţim totul la doi

Pofticios îţi cade braţul cu tandreţe şi nevoi;

Eu mă reazem cu privirea de fantasticul tău sân,

Importând, în exaltare, o plăcere de păgân.

Prin ferestre, raza lunii trece fără ezitare,

Levitând, din vinul roşu, erotismul în pahare;

Un potop de sentimente, la moment, denunţă scopul 

Cât pasiunile aprinse îşi fac treaba şi... scot dopul! 

Mai prudenţi sau…

La capăt de noapte

un albastru murdar

se răsuceşte fluid

înfiorare de reci chemări

între lumină şi întuneric

ţi-aud tristeţea

 neputinţa

să-ţi înfrângi

răscolirea furtunilor în adânc

lacrima aceea de înflorire

într-o tomnatică primăvară

desferecare de zbor să-ţi fie

sevă ultimului anotimp rămas

atinge-ţi gândul de inima mea

s-aprindem pe cer un zâmbet

până la cel…

Aici îngenunchez pe ale Tale trepte,

cu-amestec de sânge și sudoare:

Cine pe cine se moare

când cele două drepte

ajung întretăierii?

De ce punctul lor – Iscoditorul Învierii – ,…

Aș vrea să-mi îmblânzesc nefericirea,

Pe veci să facă sluj în fața mea,

S-alung și smoala nopții cu privirea,

S-o sting în ochii mei de peruzea,

Și-apoi să-mi exilez singurătatea,

Să o trimit pe insule pustii,

S-ating, măcar c-un vis, celebritatea,

Să scriu, în loc de drame, parodii!

Căci de-aș putea să-mi las dezamăgirea

Departe, pe un țărm de mult uitat,

Nu m-aș mai sufoca sub înrobirea

Aceluiași…

dinții lunii piaptănă iluzii 

se nasc stele în liniștea asurzitoare

licurici sclipesc ca la Buckingham Palace

în întunericul vibrant 

dansează-mi sentimentele cu zece picioare

nu îți aprinde farul nopții 

până ultimul licurici extatic moare 

Cu tine

mă despletesc în cuvinte

ca un rob secerând pe întuneric;

ochii, doar ochii au rămas ai mei -  

până la urmă fuga printre can(i)oane

aidoma gloanțelor în piepturile tinere

nu poate avea decât un singur final...

și totuși cineva întinde pe felia de viață

capcane timpului -

nebuni, ce nebuni să ne iubim

în…

Bunica împletea cu busuioc un dor,

Ștergea fereastra tristă cu ștergar brodat.

Bunicul odihnea în suflet un soldat

Din lungi războaie când purtate inimi mor.

În orologiul nostru bat sunete bătrâne

Iar noi pictăm decorul minutului ce curge

Bolnav, pe lângă ceasuri ritmatice, păgâne

Și-o liniște supremă și mistică ne-ajunge.

Bat sunete cărunte-n destinul omenirii

Și viața se dilată prin vremuri concentrate

În suprarealismul bătăilor purtate

De minutarul sumbru, ecoul nemuririi.

Acum…

Aud cum paşii plâng pe străzile pustii,

un frig cu suflet sângerând mă-mbie,

tristeţea din vitrine prinsă-n armonii

pândeşte focul sacru aievea să învie.

Un farmacist închide oblonul peste vise

doar ploaia spală zidul nopţii de tăceri,

când gunoierii strâng speranţele promise

să nu pot găsi mâine cărările spre ieri.

La tâmplă mi se-agaţă umbra unei clipe,

ninsorile din gând îmi troienesc uitarea

ca-ntr-un blestem al sorţii…