Poezie preluată din atelierul de creație al autorului. 

mă doare Doamne

mă doare unghia mare

de la piciorul stâng...

oh Milostivule

abia am deschis gura către

Tine şi durerea de la unghia mare

ca prin minune

a dispărut

acum... acum mă doare tot degetul

Doamneee degetul meu Doamne

mda…

Carnea mea înainte de moarte,

carnea mea înainte de ziduri,

carnea mea cu pereții de plumb

aceeași carne care m-a hrănit la-ntuneric

și care m-a crescut în…

Doare despărțirea. Strigătul e mut.

Glasul cucuvelei mișună pe-aproape.

Port singurătatea ca pe un tumult.

Înnoptarea vine cu priviri mioape.

Glasul cucuvelei mișună pe-aproape.

Șuierul salvării, și el a tăcut.

Înnoptarea vine cu priviri mioape.

Somnul mă așteaptă cu ochi prefăcut.

Șuierul salvării, și el a tăcut.

A rămas doar luna - oglindă pe ape.

Somnul mă așteaptă cu ochi prefăcut.

Nesfârșite…

Poezie găsită în atelier. 

a dat peste mine

frigul de taiga.

– oricum, nu credeam că am atât de mult de trăit! –

miroase corola topită de ger, iubito,

şi…

ne-am născut pentru cer

dar pe Platoul Gizeh preoții caută stropi de viață-n mastabas 



te urmăresc bărbierindu-te

iar gameții încep să cânte la castaniete

corabia lui Keops merge înapoi

ridurile tale au fost afluenți ai Nilului…

A trecut şi ianuarie

cu

ochii legaţi

de

năframa altei melancolii

Omul

ochiul atavic

al

lui

Dumnezeu

doarme

sub

pleoapa

istoriei

recente

Zburaţi

pe

vârfuri

copii

Costel Zăgan, …

Și azi și mâine gândul meu sonor

Va să strice pacea tufelor de soc;

N-am să-mi port pe linii pasul calm, ușor,

Într-o viață surdă, goală la mijloc.

O să fiu adus ca violator

De tăceri seduse în prelungi litanii;

La proces, domniță, tu,…

Au re'nviat pădurile barbare

şi, din străvechi războaie de ţesut,

un stol de-albastre păsări stilizate

străfulgeră în zori văzduhul mut.

În linii înspumate și untoase,

urzeli de lână se petrec pe val,

iar rombici pești, spre apele sărate,

zvâcnesc argint din timpul hibernal.

Se țes geometrizat flori de iubire,

ce-au răsărit din ițe…

Matinal,

prin fereastra cât un perete,

înfruntă nordul

cu verdele-i lipit în naştere acolo,

pe câmpul cu lumină.

Crescuse cu răsăritul în sânge,

vremelnic prizonier ingenuu

în infraroşul fără perdea…

Spre stânga,

uşa din colţul casei,

precum o diafragmă,

perindă secvenţe umane

à la Lumière.

Măsoară cu ochii personajele,

fixează repere geometrice,

adună în vârful acului învelişul.

Plămădeşte frumosul,

frumos…

A-nceput furtuna,

Nu e chiar tot una.

Vântul își bea berea

Izbind din Siberea,

E antic și modern

În eterul etern.

Își varsă cafeaua

Spărgând cafeneaua.

Bocancii își bagă

Prin lumea întreagă.

Bate spre canapea

Mănâncă munca mea.

Bate prin Buciumeni,

Se-ntinde la pomeni.

Îi plac parastase

Mai dulci, mai gustoase.

Bate-n primărie,

Primă vrea, simbrie.

E tras pe un traseu

De însuși Dumnezeu.

Bate-n…

Eu încă te aștept, Ioane! În fiecare zi, în fiecare clipă! :((((

.

.

am trimis poezia

ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul

bine stabilit

nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung

nu ştiţi dacă o să ajungă...

o să mă aşez puţin la umbra

arinilor cu frunza

cerată şi amară

din care mănâncă…

Lăzărește-ne pre noi,

Și ne dă, Doamne, putere

C-am rămas de Lazăr goi,

Vulnerabili la durere...

Lăzărește-ne pre morți;

Fă-ne din oase cuvinte,

Și-om plăti cu mii de orți,

Vama către cele…

Tu ai plecat doar să colinzi pădurea,

Să vezi câte poteci și-a strâns la piept,

Să-i povestești că la viteji, securea

E pacea ce-și alege drumul drept.

Vei înverzi de-acum în altă parte,…

Sufletul rotește

Zbor de ciocârlii

Hidra cea hulpavă

Te-a smuls dintre vii,

Hoţi de monăstire,

Și hoţi de Cristos,

Te-au furat de viață

Și bobul mustos!

Amărâtă soartă,

Pentr-un bob de…

Viața-i o ecuație complicată,

cu plusuri și minusuri,

iar moartea-i marea (ne)cunoscută,

ce ne dă cheia spre un

misterios portal.

Timpul – răspunsul constant

la întrebările adevărului,

extrage rădăcina cubică

a clipelor de neuitat,

oamenii de lângă noi

lăsându-ne rest amintirile cu ei,

le putem multiplica iubind și dincolo de

algoritmii neînțeleși.

Trag o linie de compas spre un alt…

Se mlădie și azi în voie macii,
Asupră-le a soarelui trezvie –
Câmpia când se-ncinge, când îmbie,
În lutul reavăn adunând ortacii.

Acum, ca și atunci a ta povață
Punea pe gânduri pe mai toți tălmacii
Și tot ce mi-ai lăsat… azi mă răsfață.

Îmi prind o salbă de petale-n plete
Și beau nectarul strâns pe îndelete,

În tâmple-aud refrenul: „dii, viață...”.