Întind  o mână către tine...

Luceafăr drag al nopții mele!

Te chem, dar mi te frângi în mine

Ca o fantasmă între stele.

Trecut-au ani și vor mai trece

Cât pe pământ va ține firea,

Iar tu din cer, la fel de rece

Mă vei chema, doar cu privirea.

Eu voi căta să-mi stâmpăr…

noaptea și-a așternut plapuma

peste văile munților

doar câte un opaiț

mai luminează cerul



la ceasul ăsta

lelea Corbeanca de care nu știe nimeni ce vârstă are

iese goală pe ulița satului

și tot ce are sânge…

Printre nuferi și stele cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,

te strigam de pe țărmuri cu nume de foc,

cine oare mai știe s-aprindă

atâtea scântei

într-un joc?



Am urcat, sara pe deal, pe-o scară de dor,

pictam plopi fără șoț,

tot mai mulți - enigmatic decor,

rătăcită prin corul de îngeri cântam,

cât de-adânc, cât de sfânt și-nțelept

te…

Mai ții minte când gustam feliile de clipă?

Le țineam deasupra inimii,

Mirându-ne de ele ca de niște marțieni.

Mușcam din fiecare felie cu nesaț,

Deși nu știam când am început să tăiem din…

Dacă el nu ar fi existat,

Dacă el nu s-ar fi născut

într-o zi geroasă de ianuarie,…

la început
a fost mirarea…
o,
senina, rotunda
inocenta crăiasă
din turnul-alfabetar
a,
înțelegerea
a venit mult mai târziu
rănită-n lungi războaie
și veșnică vasală
circumspectului
e;
la năvălirea cernelii
ehei...
cuvântul,
deja băiețandru,
otrăvise izvoarele
pârjolise ogoarele
spânzurase noima-n plop
și se lungise, nud,
cu mâinile sub cap,
la soare.

Eminescu s-ar întoarce

România însă nu-i

stau la vamă nişte Parce

sare lira brusc din cui

România Doamne nu-i

teii i-au sacrificat

cerul este-al nimănui

nu mai e niciun bărbat

Teii i-au sacrificat

stau la vamă nişte Parce

ca poet la mine-n sat

Eminescu s-ar întoarce…

Trec trenuri și-acum

Treceau trenuri și-atunci prin acea gară

(Înghețate tun, fără a opri)

Pe peron o vedeam, cred, prima oară

Ca din Utrillo desprinsă! Alb-gri.

Din senin se porni vântul spre seară

Ploaia ridică un zid între noi.

Ce-ar fi fost ca din frânturi, bunăoară,

Să se-nfiripe-o poveste în doi?

Tâlhărea și un gând dus peste zare

Săgeți de gheață-mi înfigea în piept

Sfidând…

Oglinda lunii stăruie pe ape,

Răzbat din cer cântări sfâşietoare;

- E ceas de adorată sărbătoare -

Răsun-un bucium lin, tot mai aproape.

Închide codru' ostenite pleoape,

Când susur de izvor e-n adăstare;

Oglinda lunii stăruie pe ape,

Răzbat din cer cântări sfâşietoare.

Dorinţe care dor au să se-adape

La slova cea pe veci nepieritoare

A Regelui zidit, întru 'nălţare,

Pe care nemurirea îl…

(dedicată marelui nostru poet național, Mihai Eminescu)

Atunci când pe boltă-un luceafăr se stinge,

Prin urme de stele, ubicuul astru

Își reazemă umbra de veșnic sihastru,

Sfidând orizontul. Tăcerea îl ninge...

Ca rege-al himerei și rob al iubirii,

Revarsă în cosmos simțirile-i nude;

Când versu-i vibrează – și jertfă, și jude,

Se nasc diamante în sfera gândirii.

Pe inimi de ceară depus-a…

înainte de ora verii perfecte

refuz staționarea pe țărmuri de ceață

nu-mi oferiți la masa vieții un loc în picioare

n-am să-mi dau coate ”la împinge-tava”

cu toți dezmoșteniții

loviți de alzheimer



într-un război al fantomelor din…

Păsări rătăcite, de aripi cu vântul,

Își destramă-n ceruri țipete de-aramă,

Falii înghețate tremură de teamă,

Dihănii flămânde împânzesc pământul.



Frica răscolește prin tufari de nalbă,

Suflete din luturi, inimi de cărbune,

S-a umplut făgetul de stihii nebune,

Alb hoinar înjură, în sutană albă!



Se ridică umbre, pe spinări de tină,

Cerbii țin pe coarne, luna cea plăpândă

Trunchiuri se apleacă de-atâta osândă,

Ura sa îndoaie…

Fluture de plumb sub cascada de vise.

Grumaz strâns de geană și uitare.

Zâmbet infinit surprins în culise.

Mărgea rostogolindu-se cu mirare.

Lacrimi Crucișe.

Priviri izbăvitoare.

Fâșâit de aripi în colț de…

Plouă de şapte sute şapte zeci şi şapte de zile
În mine se deschid lotuşi
Ascunşi în geana musonului
Ne rostogolim clipele
Până se fac rotunde
Precum luna în pătrare
Timpul se dilată
Rotindu-se în flori de frangipani
Privirile – focuri bengale
Catapultează chemări
Dincolo de ziduri
Din inima lemnului de santal
În tine cresc ramuri
Printre ele se zbate în verde crud
Bucla infinitului.

se descalță noaptea

tremură umbra

până la glezne

mă-nfășori

în săruturi…

poartă uniformă SS

cizme din piele de suflet

și țeste de mort

cusute pe retină

lagărul acesta-i pustiu

sunt ultimul condamnat

din iubire

în celula strâmtă a minții

un soare murdar

cenușiu și necunoscut

sângerează iluzii

într-un ciob de gaură neagră

e atât de puțin loc aici

cât într-un sicriu

așezat în picioare

iar visele mele



se sufocă și ele

în propria durere

și mâine va începe undeva o…

Va ninge și mâine

Ninge ca în povești la Berca. Să tot cearnă!

Demult n-am mai trăit, noi doi o așa iarnă.

Chiar îmi închipui astăzi, deși din ce mai rar

Cum mai băteam cărarea sub luna în pătrar.

Sub bolta de salcâmi visam să-mi cazi în brațe

Și neaua ca de brazi în păr să ni se-agațe;

Și să mă scald ca marea în ochi-ți de turcoaz,

Din vara când pe fugă mă așteptai la iaz.

Dar te-ai pierdut…

fântâna din geană

Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist,

Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă,

Gonită prin ruine, la ropote asist,

Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă.

Prin site ancestrale mai scapără-un amurg,

Cu degete de smoală îmi sperie lumina,

Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg,

Cum pinul de pe creste își deapănă rășina.

Adastă, sub ispite, nămeții de tăceri,

Silabele-s obuze pătrunse de…