N-aș avea de ce scoate din lămâi

Sâmburii cu luna umbrelor sâlhui

Să le-mplânt în rujul buzelor cu taier...

Poate mi le dai să le aprind în aer!....

Văd că-mi fac de lucru, altă brozbă nu-i!

Pamblicele, doamnă, nu le pun artiștii!

Pompierii, parcă?!... Ei și microbiștii

Au un fel ciudat de-a intra în…

cum scormonim prin măruntaiele timpului

ori ridicăm în spatele ochilor ziduri înalte

să nu iasă din noi fir de lumină



îl vezi vezi uliul cu pene pătate

cum năvălește peste noi până în ficați

cum smulge el amintiri ciudate

ca și cum ar fi ultimele noastre clipe

înainte de a ști de a fi de a cerși

câți ani am murit în zadar pe furiș

și nimeni nu-și va aminti de am fi fost

vântul flutură în tâmple aripi fără rost



vezi cum a…

La calu’ bălan

( după Miron Radu Paraschivescu)

A fost odată într-o şatră

Înger puţin, un drac de fată

Dar avea inima de fier

Ochioasa mea din cartier.

Refren: (ce se cântă după fiecare…

Nu tu porc, nu tu găină,

ba cei mai mulţi făr’ de serviciu

şi fără vreo preocupare,

în cutia de chibrituri

aşteaptă pensia

mărită la fiecare alegeri

cu un procent, două,

ca să iasă cine trebuie...

Păi!?

Închide, fă, uşa, că intră frigul!

(sări moş Bodrângă)

Nu tu ai vrut la parter!?...

(nu se lăsă Mariţa)

Poftim, iar oprişi centrala!

În loc să plăteşti gazu’,

cumperi gaz pentru spinare!

Al dreacu’ cin’ ţi-o mai…

De ce-aş spori c-un mugur

pădurea-n primăvară,

când scrisă-i toată frunza

mereu, întâia oară,

țesută-n spată deasă

pe-albume de smarald,

hrănind cu ochi de rouă

setoșii ochi ce ard

mirați, taina fecundă?

Dar algelor din prund,

la ce folos lumina

sticlind a verde crud,

când…

Langústă

(după Bacovia)

De-atâtea zile suspendat

Mă văd cum gem pierdut în pat

Cu gând la blonda mea din pustă

Cu ochi lascivi, la trup: flambustă.

Şi parcă dorm pe un vapor

La cap cu perna “Orbitor”

Tresar şi-mi pare că Ilonei

Nu i-am dat cheia din pridvor.

Un gol istoric mă apasă

Că Boc nu-şi ascuţi o coasă

Şi-n lan, ca spicul, să vă-ndoaie

Ca Barbu pe ai lu' Nea Oaie.

De-atâtea zile, tot aud

Tot…

Rondelul zăpezilor de altădată       Rondel fanat

Zăpezile de altădată                                Iubita mea puţin fanată,…

      Unsprezece petale, unsprezece noduri, ce ar trebui facă un întreg, un acoperiș care să mă învelească în mormânt. Un acoperiș parabolă din 12 petale dar cu o petală lăsată lipsă dinadins, pe unde să pătrundă ploaia, vântul, soarele și gerul, să simt că mai sunt viu



ACOPERIȘ 1



privirea mea îți străpungea ochiul până în ceafă apoi se prelingea pe umărul tău…

în seara asta norocul din cana de cafea

își face de cap și tu ești singură

liniile din palmă la fel ți-au prezis succesul

iar tu ești singură stai și privești un tablou

are forme omenești mâini umblătoare

buze umblătoare gesturi umblătoare de felină

domesticită

te urmărește amintirea unor zile

când prindeai razele de soare

și te acopereai cu ele alergând

dintr-un vis în alt vis

zâmbești în…

follow the track of the 75 wolves*

scrie pe fularul meu

și nu sunt singur pe urmele lor



pe scaunul din fața mea e un domn

cu o pălărie mare, neagră,

cât umbra nucului

privirea lui, mai rece decât umbra

ajunge până la capătul lumii

pare că ziua plecării

nu mai e demult o taină pentru el



cu noi în…

Cra-cra-cra!

I-auz’, vorbim aceeaşi limbă...

Numai că cioara e neagră, iar eu sunt alb...

Aşa a vrut mama natură -după unii

sau Dumnezeu-după alţii

(depinde de circumstanţă)...

Cum ar veni unul alb şi unul negru...

Cum aia mă-sii !? – ştii bancul.

E fumat?

O fi, da’ tot e actual!

Dacă zici!?

Păi!? Aşa zic sau aşa este?

Acu vin migranţii peste noi

şi să vezi atunci, nenicule!

Ce, ne pierdem naţia!?

N-avea grijă,…

În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,

Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;

Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,

Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.

Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,

A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame;

Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,

N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa,…

La Fontaine: Nevăstuica intrată în hambar

(originalul)

Adulmecând mereu şi dând târcoale,

o Nevăstuică, slabă ca un băţ,

sfrijită de pe urma unei boli,

pătrunse-ntr-un-hambar cu bunătăţi.

Şi dă-i…

azi noapte te-am visat

purtai acelaşi pulover verde şi acelaşi zâmbet

aerul mă iubea cu mâinile tale

din ochi îţi curgeau primăveri neînchipuit de frumoase

te ţineam în braţe ca pe un copil

zâmbetul tău clătina calea lactee

lucrurile pe care nu le atingi tu

nu mai ştiu să respire

nu ştiu unde s-a dus acum lumea mea

a fost luată pe sus de o tornadă

şi mutată dincolo de mine

uneori visez că mătur…

Urmuz: Cronicari (Fabulă)

(originalul)

Cică nişte cronicari

Duceau lipsă de şalvari.

Şi-au rugat pe Rapaport

Să le dea un paşaport.

Rapaport cel drăgălaş

Juca un carambolaj,…

Păianjenul musafir nepoftit mă salută-n fiecare dimineaţă
buimac intru-n baie şi-n plasa lui o plasă ţesută cu migală-
ntreaga noapte zadarnic îmi propun confuz negreşit azi
îi vin de hac căci pe dată ce-am ieşit din baie-am şi uitat
viaţă lungă va avea cu siguranţă paingul meu nevinovat

Când o fi să-nţeleg că iubirile mor

Răstignite pe cruci în piroane adânci,

Fără drept de apel într-un jalnic sobor

Cu-asfinţituri ce plâng peste suflete stânci,

Când voi şti că din scrum nu pot cerne scântei

Doar iluzii în ploi  şi nefaste izbânzi,

Că din piatră şi lut nu răsar ghiocei

Şi nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi,

Când voi vrea să-nteleg că speranţele sunt

Doar lumini ce se-aprind când căderile…

Fiinţă bătrână şi părăsită pe moment de suflet,

culcată în patul neurotic,

îmi părea un cămin de orfani locuit de cai,

un cimitir abandonat de strigoi.

,,Nu eşti real.  Reali sunt părinţii mei din cealaltă cameră,

de dincolo de tine. Cei care aşteaptă să plecăm acasă;

tu nu eşti cel care spui,           

nu eşti tu cel care priveşte, tu eşti o amărâtă de privire.

Dacă ai fi amintire, ai mirosi ca ele,…

Prin corzi de minți încinse ce sfârtecă-n comoții

erori, speranțe, vise, declin, urcări sărace,

prelung răsună goarna (răstimp vibrând emoții); 

explozii pironite ard pleoapele opace.

În răni se-ncheagă ploaia, suspină gârbov glodul

sub sfere uriașe de neagră-ncrâncenare.

De-a rostogolul urlă singurătăți - Irodul

sub cruce-nfige șișul, iubiri curg din trădare.

Sticloasa nesfârșire…

când o parte din tine îşi bea liniştită cafeaua

cealaltă a murit de mult

înveşmântată în alb

purta pe umeri cuiburi în care puii

viselor creşteau liberi

lucrurile se împart mereu cu precizie în două

unele se mută în icoane

împrumută sfinţenie

celelalte se zidesc în ţărâna din tine

îţi iei pietrele pe care le-ai urcat singură muntele

te aşezi la umbra cuvântului

până îţi cresc…