Vino, copilă din lume,

Cu brațele pline de flori,

Să-i dăm albastrului nume

Să-nchidem în el sărbători.



Să mergem la case uitate

În flacăra stinsă pe zori,

S-aprindem lumina-n cetate,

Să scriem cu drag pe ninsori.



Cu paşii de ieri să petrecem

O clipă de taină pierdută,

Vino copilă să trecem

De mână, prin roua cernită.



Ne-aşteaptă o uliţă-ntreagă

Şi plopii ce-n vânt…

Să vină întelepţii lumii, îi rog

Frumos să mă înveţe să nasc un cer.

Mama gravidă o fi furat unul de undeva

Eu m-am născut cu un stigmat.

Port un hău adânc pe umărul stâng

Îmi plouă în inimă când plâng.

Păsările îşi depun ouă ca în cuib

Şerpii venin, albinele miere. Zeii nu vin.

De la un timp roiesc şi libelule

Cum tu…

Noapte, pictezi cu picuri de neagră catifea

urmele pașilor abandonați,

pe alte cărări de culoare.

Nu m-ai întrebat ce am ales,

ca să mă găsești, 

nu ai știut că noapte și zi,

sunt una și aceeași, în calendarul dorului

și doar așteptarea se rostogolește

prăbușind anotimpurile peste noi...…

în epoca pixului și a hârtiei 

când facebook nu se inventase iar telefoanele erau fixe 

poeții publicau cărți 

care (da, ați ghicit) erau de hârtie 

și mirosea a litere proaspete pe strada Tipografiei și a pâine de la brutăria din colț 

și mai lătra un câine prin curtea bisericii de pe strada Dumnezeu 

cum adică nu există strada Dumnezeu?

Suflarea e din suflet, când sufli-n lumânare.

Dar șoapta-i mai înaltă, că-i suflet de cuvânt.

Cu fiecare frunză cerșesc o sărutare,

Că-mi înfloresc salcâmii din lut și duhul sfânt.

M-auzi când bat? Deschide! E-al inimii bătutul.…

*Lui Ioan Lazăr da Coza*

 valsul perfecțiunii

”victoria cu orice preț” profețește moira de pe lamelă

la cumpăna vremii se cere un bilanț perfect

ca să se știe noțiunea aceasta e fără acoperire pe toate dimensiunile

respirul îngroapă genunea mai adânc de orice geneză

pântecul geme lasciv sub contracții de bezne



orizontul…

- Cine va veni la tine?

- O să vină cineva!

- Când va veni, tu, știi bine!

- Sigur va veni cândva!

- Ce va fi când vei afla?

- Nu știu, dar va fi ceva!

- Cum va trece vremea ta?

- Vremea va trece cumva!

- Cui va da adresa ta?

- Apoi, o va da cuiva!

- Cât va fi, cât va dura?

- Cred că o mai fi câtva!

- Care va fi, vei afla?

- O să fie careva!

E. M.                          …

Sunt zile în care mă îmbrac în otravă

când frica de necunoscute ţărmuri muşcă

din inima prinsă-ntr-un mâine incert

pornesc la vânătoare

cu o fărâmă de adevăr

îmi topesc gândurile

înflorite într-un descântec

să le aud cum urcă în miez

şi eu dezgolită să…

tot iarnă

tu îţi vei alunga singurătatea

prin cafenele

cu prieteni de unică folosinţă

îţi răsfoieşti versurile

nu te mai opreşti la iubire

cauţi poezia pe care ţi-o doreşti

îţi numeri  mărunţişul

peste câţiva lei vei râmâne singur

şi iar mă vei scrie

eu

mă voi retrage în colţul paginii

voi concura cu timpul

nopţile de iarnă sunt prea lungi

nu am atâtea litere

să-mi umplu…

Ai amestecat rugina cu aurul,

de aici toate intersecțiile memoriilor nescrise,

drumul spre soare e pletos,

uriașul cu maniere sălbatice are palmele verzi,

vântul duce în exil oceane fardate,

unu-doi-trei,

mereu îmi ies în plus,

teama implică răsfăț dublu,

ce să zic,

încă mai dorm în mirosul de cetină.

Oare toți lupii cu blana peticită au drum pe aici?

Siberia e în sens opus,

se zvonește că-s ierburi…

veniseră toate stelele

să se odihnească

în părul ei

erau obosite

să tot strălucească

noapte de noapte

și se odihneau în sfârșit

pe un pat de șoapte

răvășit de țipătul amurgului

oamenii nici nu observaseră

pentru că ochii ei

pe cer

lângă lună erau

atunci a venit un bătrân

și la toți le-a spus

vedeți oameni buni

sunt doi luceferi

priviți spre cer

prin ochii unui copil

doi sunt acum

ca…

cobor pe spirala sorții

la subsolul dorințelor

cu gândurile putrede în așteptare

sunt femeia-soldat din războiul nopții

fac pace cu întunericul

până la următoarea rază

îmi construiesc scut din cuvinte

număr secundele pe degetele timpului

le port ca pe niște bijuterii de preț

din mine cresc aripi de mucava

zborul mi-e condamnat la sol

pe buze simt sărutul rece al fricii

gustul morții e…

Revino te astept la gară

Pe-acelaşi îngheţat peron

Unde priveam cum trece iară

Un tren cu ritmul…

îndrăzneşte

urneşte-te odată

atentezi la onoare

la dreptul la viaţă chiar

când mi te înfăţişezi goală şi zăludă

cu ochi holbaţi şi sticloşi

în mantia-ţi de culoarea granitului

nici nu ştii câte planuri mi-ai dat peste cap

momeală depresiilor târzii

puşcărie pentru  inocenţi

lasă din orgolii

şi arată că poţi

hai exersează-ţi deprinderea

de a picta pe…

- Atât de vii în cântec, fără de toamnă struguri,

V-a miruit păcatul pe boaba-n vârf de vină?

- O, nu, cum poate focul întinerind în ruguri

Să nu aducă jertfă din rodul de lumină?

Doar Dragostea-i rostirea din două firi zidirii,…

pe când lenea mai era virtute,

în lipsă de păreri preconcepute,

adam era prieten c-o furnică

şi-şi beau cafeaua…

ba nu, lapte,

vizavi de una mare,

ba nu, mică...  

şi încă de atunci buna furnică

îi  licărea din feromon

că-n iarba verde, ochi de sticlă,

luceşte pielea de…

Mă credeam nemărginire

Timpul mă amăgea

cu eternitatea

dacă voi curge laolaltă cu firele

de nisip din clepsidră spre negurile

vorticoase ce se revarsă în nemărginire.

M-a zidit în clipele ce alergă

inexorabil, în cursă fără întoarcere

și m-a înghițit într-o clipire.

Mă crezusem o pasăre curcubeu

iubită de voracele zeu

și eram doar o fărâmă de clipă

într-o infinitate de epoci apuse.

Mă visasem val de iubire

într-un…

”once upon a december”