Eu stau la apus de nopţi

sau poate la răsăritul din mine

uitat cândva în crângul

de la răspântie de drumuri

unde doar vestejirile se adună

în visul de verde

din ochiul închis

al fântânilor păsări…

ne va ajunge încet,
răbdătoare,
o slăbiciune făcută sul,
un zâmbet
obosit de plimbare,
o bucurie înecătă în mâl

şi tot mai frumosul,
stingher,
de acorduri nesimetrice,
vai,
se va topi în nunta din cer
în floarea mirelui,
de scai,

grăbit
voi lua-o în jos,
cu miresa furată din nuntă,
pe urme  va înfrunzi,
miraculos,
pădurea de mesteceni, căruntă.

suflete somnambule

ducem eternitatea de mână

singurătatea dinăuntru și din afară

descălțați de speranțe

ne scuturăm colbul

pe pragul morții

percepem realitatea (doar) în transă

coșmarul (ne)ființei

rânjește la colțul străzii

trecutul pășește ostil

în ghereta amintirilor

mucegaiul și-a extins rădăcinile

vise tenebroase

vin și pleacă

în stația dintre ele

nu e loc de…

Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeții

Junghierea de lumină, când perla se răzbună?

Măsură are moartea din calculul lopeții,

Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună

Când inima îi cere veciei moștenirea,

Când…

Dă-mi aripile tale

ce au lăsat contururi 

şi urme în timp

aşa cum diamantul taie

un vis înălţător în sticlă.

Ferestre de nemărginiri

se înfiripă,

însă ochiu-mi se uită 

însingurat în cuib.

O, mamă,

felinarele inimii s-au stins,

de când te-ai dus.

Stelele acum te dezmiardă

cu atingerea Raiului,

eu plâng în cuvinte 

şi cerşesc primăveri.

O, mamă, scutură un nor

şi trimite-mi ploi de lumină

să mai pot planta răsad de zâmbete.

Să fur iertare din clepsidră

Morţii, să-i spun: Te rog, nu fii haină!

Nu ştii că o mama e diadema vieţii?

Aş vrea să înţelegi cum e

să fii iubită de o…

Mai stinge-mă din când în când, 

Îi spuse-atunci fierbinte foc, 

că te sufoc 

şi-n al tău gând 

crezi că-i o glumă, că mă joc. 



Nu sunt un ieftin, de doi bani 

Când fierb îmi place să rânjesc. 

Fierbinte-aşa te-nebunesc, 

te-mbolnavesc. 

Crezi că te apar de duşmani?! 



Mai ştii migrenă cea de ieri? 

Ce blestemai sărmana vreme, 

aveai în cap mii de dileme 

că-i de la vremea cu extreme. 

Nu caută pe nicăieri …

 în palme de iubire

botez orgolii

şi urc cu gând curat

pe fir de busuioc

la inelarul minţii tale

ca să mă logodesc

în emisfere înalte

acolo unde se (în)cunună frunţile

la fiecare bătaie de iubire

sufletele (se) sorb potolindu-şi setea

şi se urmează în germinare

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!

Spre-un continent Vivaldi,-s catarg de zări flămând.

Cum porți dumnezeirea pe-altar fragil de humă,

Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,…

Mi se scurge pustiul pe stradă,

gândurile-mi stau ca la paradă,

mai jos, s-au spart nişte felinare

sub fluturi de amintiri cu soare.

Mi se scurge pustiul pe-o bancă

ce sufletu-i geme sub zăpadă…

de câte ori ninge în orașul acesta 

câinii au ochii sticloși 

ziarele șterg parbrize cu plumb 

iar țiganca aceea fâșneață 

alăptează pe trotuar 

și stinge țigara pe gheața lucioasă

de la fereastra aburită 

bătrâna care astă-vară uda flori 

numără trecători 

mâinile îi miros a azil 

dar în mintea ei este iarăși tânără 

și al nabii de cu vino-ncoace

ea zvârle zăpada cu fărașul rupt 

peste pervazul unde…

Pustia spre-nflorire profetului i-e dată,

Că-i văzător de pildă: În cactus, ce spun țepii

De zodia Iubirii? Că-n spini floarea-și arată,

Cum jertfă e cerneala ce-a curs cândva prin sepii?

Cum aș putea la alta-n răsfăț de…

pe nicovala timpului

bat ciocanele destin

în mansardă de suflet

departe de iernile neştiinţei

prin beteala răsucită în cuvânt

cu bulgări de lumină

pulsează în vene

viaţa

Se rup copacii 

în ţipete albe,

o maşină stă strivită 

pe caldarâm,

gânduri de plumb 

la gât puse salbe

atârnă spre cer, 

în jur,

nici un drum.

inelul are colțuri
dar la călușari
cântă mutul

cioplind o melodie
cu unghiile unui nor

e viscol
soacra luminii se-aplecă
și votează cu două bile
ambele  gri

ursul se uită la ceas

prin ochii lui

Străbat cu-nchipuirea prin veacul de-nceputuri,

când El, din inimi sterpe, apostoli a creat.

A suportat disprețul și răni din zeci de cnuturi, 

însângerat-a spinii ce fruntea i-au brăzdat.

Rondelul fulgilor de nea

Se-așterne-n pleduri iarna iar

Și satul petecește lin,

Aprinde gândul meu hoinar,

Cu amintirile ce vin.

Scânteile ca din amnar,

Valsează în decor divin,

Se-așterne-n pleduri iarna iar

Și satul petecește lin.

Ninge frumos, ca-ntr-un tropar,

S-aline dorul meu în chin,

Trimisă-i, vestit făurar,

Și peste dulcele-mi cămin,

Se-așterne-n…