baie

fierbinte să mă răcorească

mi-am zis că-mi trebuie,

nu ştiu de ce şi cum,

doar văzul îmi rămăsese

intact

când mă priveam,

eram eu

şi miroseam a tu,

mă săpuneam de zor

cu palmele ce păreau

că te ating pe tine,

nu pe mine

să mă eliberez

de gândul

ce nu-mi da pace

şi…

din acest nimeni
a înflorit o iarnă
mai albă decât pescărușii tăi
alungați în buza unei mări surde și reci

când absențele scriu hrisoave
istoria tremură
când zăpezile înmuguresc
eu tac a vremelnicie
și nu uit că-n gura pământului
vom încăpea la rând
ca într-un cuptor azimele
într-o zi de sărbătoare

nu mi-am luat rămas bun

am modul meu de a vedea dragostea

mori într-un colț din mine

renaști într-un poem

la întâmplare

niciodată finalul nu e cel pe care-l alegi

limitele sunt în afara timpului nostru

pot să te iubesc azi

să te port în mine precum o haină

mulată pe coaste

când obosesc te scot din respirațiile mele

te agăț într-un tablou;

iubirea nu e acel oftat 

după ecoul unui te iubesc…

Prea multe flori, iubito, culese-n dimineţi

de îngeri fără vină trimişi de Dumnezeu,

de parcă n-ar fi soare şi-n clipa altei vieţi

şi n-ar rodi pământul în lacrimă mereu.

Vreau să rămână umbra păcat necunoscut

cu greul ei blestem de-a te iubi pe veci,

să leg între cuvinte nostalgicul sărut

zărindu-te-n oglinzi cu visele când treci

Să- nmugurească pomii în nopţile cu lună

să-ţi dăruiesc potopul…

nu ştiu dacã iadul e pâlnia

îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta

parcã nu-mi mai ajunge doar o moarte

pentru câte durere este pe acest colţ de lume

şi tu ştii doamne cum te sufocai aici

câte nevoie de spaţiu ai avut

sã mai respiri un cer pentru inima mea de poet

la urma urmei mã voi întoarce în liniştea ta

dupã ce-mi voi strãbate întunericul

.................................

spaţiile asigurã limitele dintre douã creaţii

şi…

drumul spre inima ta a fost închis
între nămeţi de pasiune sub avalanşe de dor
în strâmtoarea timpului se zbat blocate
într-o numărătoare inversă corzile destinului

cu însufleţirea arderii deszăpezite sentimentele
se topesc prematur într-un ceasornic limitat
ca un tribut neplătit pârtiilor noi de amintiri
 primenite în sâmbăta pomenirii cu iubire

Bate-mi în cuie dimineața asta

iubite, să nu fie niciodată zi,

să nu moară niciodată-n noapte.

Cât de puternică să fiu,

ca să nu mai  încep drumul

așteptând tainica dimineață

de dinainte de orice nu știam,

că oricum nu există și moare,

înainte de a fi seara vieții,

oricând o…

Iubito, flori de mac au colorat pământul,

E roşie natura-n jurul lor şi este foc,

Se simte mai profund când fredonează vântul

Şi parcă mai plăcut e-al fluturilor joc.

Acum apus şi răsărit acelaşi nume poartă,

E ca un vis feeric la tâmpla unei flori

Iar ochii tăi îmi sunt cărarea către soartă

Ce sufletu-o străbate de mii şi mii de ori.

E prea frumos, iubito, în câmpul plin cu maci,

Se simte-o armonie între suspin şi dor…

să taci

nu vreau

să-ţi vorbesc

despre nimic

s-a scris prea mult

să mă săruţi

nu vreau

să crezi în ceva tern

patru buze

frământate de necuvânt

cine sunt mă întrebi

cine sunt mă întreb

orb te-aş găsi

după vis

surd te-aş şti

după lacrmi

iubito

iubito

nu doresc să te vreau

să te vreau nu doresc

să te am

să mă ai

taci ceva

orice poţi

mângâie-ţi palma

de fruntea…

Era singură

Şi palidă ca toamna.

Noaptea, venea pe ţărm

Şi briza caldă o desfrunzea încet

Şi-o dăruia talazurilor grele, să-i sărute

Lumina de stamină a trupului curat.

Mânca lămâii şi le-asculta surâsul ,

Cânta în ritmuri stranii, cu privirea

Umbrită de-nserări îndepărtate

Şi somnul ei era o linişte

În care ancorăm mereu corăbii albe

Cu marinari uitaţi de mult, în porturi

Şi-n anotimpuri tâinuite-n…

iubesc primul om

şi liniştea scrisă din lacrima luminii

mai e şi ţărmul

înlăuntru lunecarea

cu pliuri…

Cuvintele se spală în lacrimi,

Se usucă pe…

gând şi ultimul

cu timpul între ele,

era al meu

şi-n noapte vis

cu tine toată,

mă alunec

printre clipele

cu ochii deschişi

prin ceaţa

ce dezbaieră cerul

de stelele căzute

fulgi

în ziua-n care

ca doi copii,

cu sania pe pârtia

drumului dintre noi,

aruncam cu bulgări

să-l scurtăm.…

versul acesta dă într-o fundătură

trebuie șters

din celălalt lupii urlă-a mesteacăn…

Mama, tata-s gânduri bune:

Numai dragoste în lume,

Îşi dau flori şi au copii…

Din tot ce fi-va să se-ntâmple între noi

A mai rămas o nedeschisă poartă,

La care-aşteaptă fluturi cu aripile-n ploi

Şi-un anotimp uitat la început de soartă.

Ne-am rătăcit prin flori şi sute de cuvinte

Uitând că sunt zăpezi şi friguri ce ucid,

Şi nu ştim unde-am pus aducerile-aminte

Pierzându-le mireasma prin fiecare rid.

Prin jurăminte sacre şi zâmbete bolnave

Am tot sădit pustiuri şi ţărmuri fără mari,

Sperând ca…

 - după o idee a basmului lui Al. Mitru "Lacul Zânelor" -…