m-au împins cu putere
credeau că o să mă arunc în prăpastie
nu știau cât de adâncă e inima ta
într-un colț mi-am aruncat plasele
peștii mei îndestulau gura
flămândă a sângelui
ce-mi turna încă un pahar de vin
eu - ostenitul serilor tale
așteptându-mi osânda...

A

început

să plouă,

parcă ştia cerul

că eu nu mai am lacrimi.

Mă trece gândul

să-mi aprind o tigară

şi-n fumul

ce prin ochi

şi prin suflet iese,

îndreptam

inima spre tine

sau

spre neant,

nici eu nu mai ştiu.   

Săgeată putredă e pasărea cu aripi frânte,

În guşa ei mai macină speranţa,

Din când în când scapă  din plisc mălaiul

Şi nu vrea să cedeze, îşi dozează viaţa.

Mai prinde fulgi cu lacrimi…

Plouă apă udă. Unde-i iarna, oare?

Nourește-n gânduri și-i noroi pe cale.



Văd, mereu sunt garduri. Se despart destine;

Unde să te caut, ca să dau de tine?



Nu mai ești aceeași. Și eu sunt departe,

Iarna nevenită lumea ne-o împarte?



Nu există diguri. Revărsăm cuvinte

Peste mari întinderi-morți fără morminte…



Ca o rugăciune-mi este așteptarea;

Unde-i oare țărmul ce-ntâlnește marea?…

într-un colţ al cuvântului

prizonier 

te-ai lăsat pradă

ultimei măşti

nici măcar

culorii din asfinţit

nu-i întâlneşti zâmbetul



în vers



de-ai vrea

să-mi alungi viaţa

în albul palmelor

coborând aş fi om

reinventând lutul

în miresme s-aştept

braţele care au vrut sa plângă



dezmierdând



silabe te întâmpină

toate te simt brăzdând

cu uitare zăpezi …

A plouat, iubito,-n iarna noastră,

a fulgerat ca-n vara ce-a trecut

şi tunete în depărtarea-albastră

deasupra unor măguri s-au pierdut.

Un curcubeu ne-a sărutat privirea

minune-ntr-un ianuarie de azi,

când din zăpezi se duce strălucirea

şi plouă iarna în păduri de brazi.

Sunt fascinat de-această reverie,

de anotimpuri ce nu-şi regăsesc

un rost pierdut în falsa nebunie

de care azi…

lasă holdele acelea arămii și vino să ne amăgim

din același ram

unde fructele nu s-au pârguit niciodată

e singurul care oferă aromă îndrăgostiților

de lângă vii de peste râuri din ochii privighetorilor

descântecele trec șirag de la mine la tine

ne-au cotropit



noaptea își descheie cămașa îi simți respirația

ți-e dor de conturul foșnetului mov

prinzi stelele și mi le arunci pe piept

să ardă

știu ai făcut un foc cât Carpații ăștia de…

când am fost amândoi pe marte

tu aveai sânii verzi

din ochi ți-au crescut liane albastre…

Ne zâmbesc pe faţă de înduioşează,

În noian de vorbe ne tot dau târcoale

Şi teatral, cu tact, ne manipulează,

De părem a fi puncte cardinale.



Le deschidem uşa sufletelor noastre,

Îi lăsăm să intre... cum intră lumina,

Cuibăriţi ca şerpii fac prin noi dezastre

Răspândind otrava, provocând ruina.



Deghizaţi în flori chiar de-s mărăcini

Trag cu sete seva dragostei din noi,

O prefac în larve secerând tulpini

Şi ne pierdem…

îngăduie să-ţi cumpăr alt cer

să-ţi cos pe el

proiecţia rechemărilor mele

echinocţii nedumerite se vor ciocni

de dublul aşteptării noastre

prefăcându-se în halouri desfăşate

vino

şi îmbolnăveşte fântânile de recunoştinţă

vino cu toate nesfârşirile

şi mai pune o silabă pe ochiul dimineţii

tăcută risipire

ivită ca o rană

glisându-şi cazna prin labirint de ape

în tâmpla ta neadormire

cuib nevindecat de…

de noaptea

cerului fără cer,

era surâsul unei zile

cu soare şi razele

cădeau albastru peste

verdele ascuns doar

la mine

de negru.

Priveam adânc

în susul sufletului

să-mi găsesc

bucata mea de roşu.

Trăiam

iluzia vieţii

pe ţărmul timpului.   

un fel de atoateştiutor adică

cel care nu-şi mai pune întrebarea

cel care nu mai are îndoialã

nici moarte dar nici viaţã

.........................................

nu-i de mirare floarea nici sufletul care zboarã

din rai în rai prin mii de iaduri

poate doar vina aceasta de a cãuta frumosul

prin mocirlã

cutezanţa de a crede în nuferi

mã lasã însă pradã florilor…

Mănunchi de gând pentru Ulyse

toate femeile îndrăgostite
croşetează cuvinte
în Ithaca inimii
despică şi colorează
fiecare fir de gând
către Ulysele din suflet
plecat în căutări cotidiene

le transformă şi le aşează
pe un altar de închipuire
împletiri trasparente de iubire
cu speranţa că într-o bună zi
Ulyse va reface ghemul urzind

(Ne)întâmplător

culorile noastre trec prin același nume

oricâte valuri ne-ar rescrie gândurile

rămânem mai enigmatici

cu fiecare zi;

artiștii vorbesc în nuanțe,

îți spuneam,

drumul ne duce șevaletul

dincolo de valea aceasta

pâlcuri de stejari

mă odihnesc,

crezi că există un cer pentru azi

unul pentru mâine

așa cum cuvintele nu se nasc niciodată la fel,

cât albastru ai pus în suflet

nici…

  Dacă-n vara care vine,

  Cu belşug de poame dulci,

  Cu miresme aromate,

  Vei îmbătrâni o clipă,

  Aduţi doar un gând în minte,

  Că şi viaţa-i efemeră !

  Să te îmbeţi cu flori de câmp,

  Să săruţi iarba virilă,

  Soarele să te încânte

  Şi cu marea să valsezi,

  Ia iubita mână-n mână

  Peste câmpuri să te pierzi,

  Să te ascunzi în univers,

  Praf stelar să ai în bucle,

 …

să înec un tremurat

în văzduh de oţel

încremenit?

am încercat...



veşmintele

se-amestecau

cu albul pielii

în ploaie



se năşteau cuvinte

le-am decupat umerii

să nu simtă

greutatea tăcerilor



nedumerite

de-atunci cad

prin iertări

le-am regăsit sub degete



undeva

la marginea neştearsă a lacrimii

li s-a desprins vina

alunecand printre întrebări…

ceara se prelinge pe degete

șira spinării este moale ca o curbă la dreapta…

N-am despicat cuvintele în patru

să-ţi fie înţelesul mai uşor,

şi n-am jucat pe scena unui teatru

lăsând din suflet nopţilor decor.

Nu ţi-am vorbit cu replici regizate

trăgând cortina peste sentimente,

când spectatori din loje separate

vedeau pe trup armurile absente.

Iubeam doar ridul de sub pleoape,

eram sufleorul neputinţei mele

speriat c-aplauzele vor să-ngroape

frumoşii ochi in clipele…

amintire

mi-au rămas două păsări heraldice-n vie

pe dealul acela din visele mele

și-un nuc ce avea coroana cât cerul

la a cărui umbră stăteai, copilărie.

toamnele…

Am să brodez cuvinte pe-un evantai de flori,

Să-ți fie amuletă cu rime în culori

Când marea te adapă cu cel mai tandru val

Și ploile vrăjite se-apropie de mal…

Dă drumul la luceferi s-alunece agale,

Astăzi pianul cântă pe notele regale,

Din când în când se-nclină și caută cu foc

Un albatros sihastru cu aripi de noroc

Să ți-l așeze-n palme, ca flacăra să ducă

Poveștile-nrămate în zori și-n vârf de…