pentru că am venit să ne prăbușim

pentru că mă dau pradă vidului din tine

soarbe-mă



doar un om puternic mă poate cuprinde



eu iubesc cu brațele tuturor femeilor care te bântuie

o să-ți ating pântecul care fierbe bătăliile încă nepurtate

și dacă ar fi să aleg unde să te însemn

m-aș aduna într-un punct din ochii tăi

ca să mă reverși peste lume



știi că o să te am chiar în povestea de azi



am să te port prin mii de ani…

Tăticule de stea

Tăticule de floare

Acolo unde ești să știi

Că aici încă se moare.

Că mugurelul tău voios

E bine – a crescut – e tare

Acolo printre îngeri fii

Mândru, nevoie mare.

Să știi că-ți multumesc…

Vântul

poate fi îmbrățișat

zburând

doar cu degetele strânse

în încheietura inimii.

Și atunci rămâi

fără suflare, uimit,

doar o secundă

nisipoasă-ud

și plină de înțelepciune.

Doar așa

poți întinde pielea

pe dragoste

să se usuce frumos

a…

de ce te-avânți?

de ce te-avânți cu brațe temerare

către ținuturi dincolo de zare?

oprește-te la margine de crâng

și-ascultă doar tăcerea din adânc.

când unda serii cată să se-ntindă…

Trimite-mi din lumina ta
Aşa îţi spun
atunci când vreau să fim
pete în întuneric
te poezesc pre limba luminii
trimise de tine
sunt lumină acum
eşti mulţumită ?
cuvintele mele ard
buzele mele ard odată cu ele
e cald
acolo
între buze şi cuvinte
e locul opus hiperboreei
sahara se transformă in groenlande
cuvintele mele sunt mult mai fierbinţi
arse de atâta lumină
trimisă de tine…

ți-am spus niarne*

că am o inimă barbară

care-mi omoară idealurile

în privire mi se-ngrămădeşte neantul

rupt

făcându-i loc timpului

să curgă

mă îneacă spaima

când i se topeşte faţa în mine

ştiu că eşti bun…

Nu trebuie să caut o explicație care

să-mi definească nerăbdarea,

vino din plecările tale și crestează-mi

o felie de cer cu soare, cu zăpadă, cu albastru,

așează-mi-o într-un colț de pleoapă

să te pot privi în toate așa cum ești

fără să știu când zâmbesc, când visez

în unele nopți ce nu ne-au aparținut, încă,

vino din plecările tale și înzăpezeste-ți sufletul

în troienile mele mai albe că niciodată,

să lași cărări printre…

Răsturnăm desaga în care am ascuns

Timpul

Ceva îmi spune că vei lua

Şi tu din el

Îţi vei încărca poşeta cu secunde

Aşa va mirosi a tine,

Iubito

Ai grijă să nu se amestece

Cu fardurile!

Voi vedea pe faţa ta

Sclipind secundele…

Secundele alea ale aşteptării;

Secunde-zile, secunde-ani

Ar fi fost bine şi secunde-veşnicie

Dar

Eu mi-am ars veşnicia, iubito…

Scormonesc prin timp

Cum

Caută cerşetorii prin…

La tine ninge iarăşi cu ispite,

La mine plouă cu împotriviri,

Printre atâtea rânduri răvăşite

Ascundem urme de mărturisiri

Privesc pe strada ta cum se răstoarnă

O sanie de vis cu-mbrăţişări

Cum prunci de gând tot frigul îl întoarnă

Cu zâmbete şi calde sărutări               

Aruncă iar cu bulgări de lumină

Înspre fereastra sufletului meu

Mă strigă, să mă scutur de rugină

Ca să mă bucur de omăt şi…

Te-ai născut să-mi fii mie iubire

Eu câmp de maci, tu ploaia mea cu soare

Un curcubeu aşezi pe-a mea-nflorire

Eşti roua mea - sunt macul tău în floare!

Tu te-ai născut să fii ţărmul meu care,

Eu marea ta, mereu neliniştită,

O îmbratişezi când vezi furtuni în zare,

Iar eu îmi aflu tihna fericită!

Tu te-ai născut să-mi fii lumină

Când mă trezesc cu năluciri în noapte,

Mă înveleşti cu linişte deplină

Şi mă adormi în…

Privesc

cu atenţie în jur…

când obosesc,

îmi îndrept privirea

spre ceea ce nu se vede

îmi exersez auzul

în clatinarea firelor de iarbă

spre a învăţa s-ascult

ce nu se aude

Când tâmplele-s

pe cale să se spargă

precum paharele,

mă deschid tăcerii

şi merg…

urmez sinuozităţile drumului

drumul dansează

Eu,

cuminte, pun un picior în faţa…

Eu,

sunt o roată.

Tatăl meu

se numea Pygmalion.

Obtuză, încăpăţânată,

aveam tendinţa

să devin patrat.

Cu răbdare, tata

îmi şlefuia mereu asperităţile.

Umerii i se încovoiau spre pământ.

Într-o zi,

cineva l-a întrebat pe tata

cum se numeşte

şi tata a răspuns: Sisif.

În clipa aceea,

bolta cerească

a coborât pe umerii…

Văzduhul este plin de păsări și de nori

Ce se rotesc lovind cu umbrele-n pământ,

Frângând privirea albă în ochi de trecători

Legate între ele prin sacru jurământ.



Orașul e sărac în nostalgii de seară

Luminile-n vitrine se-aprind protocolar,

S-au anunțat ninsori când păsările zboară

Și vânt pe lângă tâmpla cu gândul în zadar.



Probabil e tăcere, probabil e dorință

În mine ruguri ard cu flăcările vii

De când într-o…

la sfârşitul rochiei tale pădurea îşi încolăcea braţele

păsărilor despărţite în silabe ca un cârd de răspunsuri

treisprezece cuvinte numărate în căderea unei alte mâini

în care am sculptat un glas de femeie

te-au scuipat într-un roi de cerbi cu tălpile goale

literă

neîmblânzită în niciun obraz îniubirea îţi curge strigăt

din răspântia coapsei unde ţi-am strivit lumina

şi cuvântul ascuns în piele

ce absurd este să fi om…

 In memoriam Ion Roată, deputat tăran in Divanul ad -hoc al Moldovei

Mai scoală-te Ioane Roată

Şi-n Sfatul Ţării vino iar

Să spui cu voce cumpătată

Obida bietului plugar

Cum munca ţi-este azi furată

Şi nu ai vite în coşar.

Mai scoală-te Ioane Roată

Şi-n Sfatul Ţării vino…

pregăteşti încă un poem

care să cânte suav

pe clapele albe ale iluziilor

dezlipeşti mai întâi umbrele autocolante

de pe toate emoţiile

ştergi motto-urile  desuete

şi orice iureş de zbucium

frivol sau răsfrânt

chi va piano, va sano  

îţi spui în gând

încercând în neştire să abreviezi vântul

să pui virgule

între valuri de culori diferite

şi accente-ascuţite

pe fiecare bulgăre …

Am clipit…

Aşa de repede am clipit

Încât timpul a rămas în urmă

Eşti iar acolo

În interiorul clipei mele

Numai că numai că nu mă recunoşti…

Ca după un accident

soldat cu pierderea memoriei

Sau, poate

Ai revenit în clipă

Înainte de a ne cunoaşte ?

Dar eu te ştiu

Tu eşti…iubito,tu eşti !

Atunci de unde starea asta de amnezie…

Eu te-am recunoscut !

Stai cuminte (cum nu ai stat vreodată) în

Interiorul clipei…

Ce frumos ne odihnim 

noi doi,

când apusul ne prinde pe-o coamă de deal…

mai sună un bucium, mai întoarce o vreme străveche,

când turmele-stele

împrăştie lumina,

 agonică sub vânt

târziu,

îngreunaţi de gânduri, coborâm

târând cu noi tristeţea,

ca pe o mantie regală

eu mai rup câte-o floare

tu îmi reciţi poeme

despre

melancolia florilor în vaze…

eu  o arunc,…

 CREATOR ÎN SPAŢIUL DIN INIMĂ

îmi spuneai

priveşte bine printre venele tale

crescută în camera vieţii

rădăcina albastră răsfoieşte pământul ce locuieşti

veşnicia se-ncalţă în magazine de lux

ca să-ntindă covorul roşu în…

Valuri înspumate

Colţii mării

Nisipul încinge creierii

Emisfera stângă dansează

Fulgere roşii

În dreapta

Trandafir îmbobocit

Din inimă ciuguleşte un pescăruş

Aripile lui

Pulsează în artere

Eu tu marea

Întrupăm cuvântul