de mâine locuiai într-un ieri
gândul ți-era cu vedere la mare
despletită în vânt de păreri
ți-e sânul dulce de sare

și marea venea de balaur
s-atingă sânul plin de muze
doar vântul avea de ghiaur
gustul de sare pe buze

marea adânc de sătulă
se tot ducea se tot venea
de s-a întins de-atâta hulă
nisip de el sare de ea

 PODURI ÎNTRE SILABE

merg doar

pe aleea din faţă a sufletului

obstinat m-a dizlocat 

un rug

din peretele inimii

cap de pod

un mal de cer

 …

Am treecut prin vaţă,

îmbrăţişată mereu cu singurătatea...

ajunsesem să semănăm atât de mult,

încât chiar şi cei ce mă cunoşteau foarte bine,

nu ne mai putau deosebi.

Totul curgea liniştit în viaţa mea,

până într-o  zi,când pulsul vieţii crescu,

sub impulsul unuimiracol nemaiântâlnit

şi acel miracol ai fost tu...

tu pe care te numisem iubire,

neştiind ce alt nume sublim ţi-aş putea da.

Tu pe care te-ascunsesem în…

un tufiş de măceş stingher

întreabă iarba ce treabă are de nu înfloreşte

soarele e neotrăvit

sub fiecare pleoapă amar

teroare intră

mascată jefuind banca ta de amintiri



dragoste

tezaur al meu

nu râd

dinţii mei macină numai suspine

frivol e un tremur de zâmbet

lăcrimează o umbră împinsă…

se răzvrătesc în doruri dimineţile mele

aşteptând secunda să înflorească zborul

am somnul în gene

şi vise nevisate cu tine

alerg  căutîndu-te

                                                                                          în fiecare surâs de suflet          

în fiecare cer întâmplat în…

O auzea cum gâlgâie

într-o nesfârşită tăcere.

Cu o senzaţie de încleştare,

privea cu o neputincioasă fascinaţie

cum poarta era închisă

şi se lovea de piedici neaşteptate

în seria de gânduri...

Din dezordonata lui bucurie

ieşea fără răsuflare

într-o singură clipă

cu o mişcare încremenită de flux

încercând să suspende orice gând

cu ochi neexpresivi.

între răsărit și apus

pendulez

conjugând anotimpului întrebările

desprinse din corola florii de măr

și din mugurii proaspeți de pe un ram verde

crescut în sufletul meu

în cerc

se rotesc îngeri

conturând harta zborurilor

mânați…

Cad cioburi din oglinzi pe duşumele,

secunda îşi lasă umbra pe ziduri

doar şoaptele noastre se caută

pe umerii lăsaţi fără mângâieri,

gândurile au o crustă de gheaţă

rămânând captive între prezent

şi amintire,

trebuia să ne-mbrăţisăm până la epuizare

să ne muşcăm cuvintele,

să presărăm prin nimicuri plăceri,

sau anunţat furtuni

şi nu-mi las privirea mai departe de tine

uneori când o pierd căutându-te

se-ntoarce singură sub pleoape…

Au înflorit bujorii şi-au îmbrăcat grădina

Cu hainele de gală ca pentr-un  mare bal,

Pare-o mărită doamnă ce-şi pune crinolina

În verdele smarald, dantelării şi voal.

Pictată este-n  roşul  iubirilor aprinse,

Dorinţele din inimi în rozul diafan,

Par rugi arzând în flăcări de patimă încinse

Acompaniate-n noapte de vânt ca de pian.

Şi peste tot şi toate, parfum amestecat

De liliac, narcise, incandescenţi…

Uneori simţim în feluri diferite 

mirosul ploii-n zilele de mai, 

când toate ni se par grăbite

c-o șoaptă de lumină



în umbra lutului mă-nchid liră voalată

că-s prinsă-n stări prea pline de iubire

oarbă splendoare-ntre culori presată

cu-n ochi închis de grea închipuire



în strajă m-am supus la fiecare vină

de dor încătușat cu-ndepărtate astre

în mine-o altă lume se naște ca din tină…

Te iubesc dimineața 

pentru că-mi aduci aripi de îngeri 

la temelia izvoarelor 

să-mi fie aromă de zbor printre stânci, …

la marginea nopţii tăcerea păsărilor tresară albastru de prea mult dor de înalt…

A înghețat nectarul în cupa cu ninsori, 

vulturii și-au făcut rondul 

pe sufletul mării …

STRĂZILE INDIFERENŢEI

la colţul străzii

un copil murdar de griji

întinde mâna să cerşească dimineţi

ochii lui dospesc în lacrimă

absenţe

în loc de vise

cu daltă…

Cu un fel

de întârziere,

ora rămase

câteva clipe în prag

ca într-o nouă cădere.

Fără apăsare,

cu lacrimi fierbinţi

pe degetele înţepenite

avea o neaşteptată

siguranţă de gest

pe care

nu o gândise niciodată.

Întors

din depărtate gânduri, parcă

puţin şters de vreme,

trecea peste figura lui.

Rătăcind

printr-o mai adâncă noapte

în ameninţarea cuiva nevăzut,

în zâmbetul lui ironic,

gestul cu mâna rămâne făcut...

dimineața

îmi așez visele în spatele ferestrei

predându-le zorilor

ca și pe ultima întrebare ce-mi răvășește

conștiința

nu ți-am vorbit niarne*

de visul acela

protejat de-un duh

menit să mă separe de celelalte nimicuri

pulsând în…