Ce faci cu viața mea așa, nebună,

Când țip pe limba ta în trup de jar?

 O! cum te-aș lepăda acum pe lună

 Sau ce te-aș adormi un pic măcar!



Dar te iubesc, în moarte și în ziuă,

Oricât de mult aș vrea să mă rescriu

Sunt condamnată, fără-avea vreo vină,

Să-mi fii, să-ți fiu secunda din târziu.



Mă simt o fructă coaptă fără lege.

Ce-mi faci de mă așez pe eșafod?

Ce limbă îmi vorbești? Cine-nțelege?

Cum pot să trec pe ape fără…

Pe firul Ariadnei mă chemi timid şi taci,

Ascult pianul tandru şi-n piept am câţiva raci,

Un pesimism lugubru se-amestecă în sânge

Cu năvălnicia calului ce-mi plânge.

Pe unde plictisite baţi la porţi închise,

Cheiţa ruginită e undeva prin vise,

Dorinţe-ncovoiate se zbat pe sub noiane

De zăpezi curtate cu braţe de baloane.

Mă vindeci de o rană şi alta-n loc îmi pui

În iarba dezmăţată,…

O inimă

din care cresc tornade,

vuiet

de tren dezlănţuit pe şine

fără mecanic

şi gri, mult gri, un continent de gri

prin care defilează, hoarde, adolescenţi

buimaci,

abia ieşiţi dintr-un război civil

calcă apăsat

fachiri moderni, indiferenţi

la rănile din talpă

alunecă graţios printre cuţite

fără să le pese că timpul

e-o spargere continuă de ceasuri

cu cadrane de…

Dimineţi de cenuşă

ceaţa

se strecoară şerpeşte,

într-o tăcere de cuţit

înfipt până-n plăsele

cade

o ploaie fină, îngreunată

de memoria atâtor ruguri

pe care-au ars de-a valma

astronomi şi vrăjitoare.

Sub nuc,

bătrânul şi câinele

marea

a murit

odată cu Hemingway.

Oraşul

îşi inchide uşa către verde

vuieşte ca un tren

dezlănţuit pe…

Cu stomacul

ridicat în gât,

cufundat

într-o neagră disperare,

nu putea

articula decât nişte şoapte.

Când era să fie pregătită,

viaţa avea

să-i iasă în întâmpinare...

În efortul

şi voinţa

ce se dizolvau,

revenise printre umbre

nedumerit

de şirul de pete rotunde

care pluteau deasupra.

Inima izbea

cufărul pieptului.

Am ochii plânşi, sufletul rupt în sute de fâşii

deasupra fulgeră ca-n basme din trecut,

am răni pe trup, am răni în gând ce nu le ştii

pentru că te-am ucis şi-n ele te-am crescut.

Sunt port la ţărmul unui vis trăit de amândoi

unde se-ntorc corăbii de prin larg,

mă las bătut de vânturi şi răvăşit de ploi

când valuri înspumate de suflet mi se sparg.

Te las răpită de furtuni când împotrivă-s toate

şi mut corăbiile-n port să nu pot…

ochiul îți este cuvântul care vede

și plânge

mâna îmi este cuvântul care atinge…

nu datorez nimănui nimic şi

nici nu ştiu dacă

ziua de la capătul săptămânii

e duminică sau luni şi că 

ar fi existat fără Dumnezeu

ştiu însă că-n fiecare zi

prin mine

trec Dumnezeii altor lumi

în care

moartea este doar una şi

se hrăneşte din sfârcuri de curcubeie

şi câteodată cu resturi de durere



în…

În ochii tăi, mă văd pe mine,

De trişti îti sunt, mă simt o umbră,

Să-i spăl cu dragoste îmi vine

Să piară-nchipuirea sumbră.



Când mă privesc blând, iertatori,

Par un copil senin ce-aleargă

În zbor de fluture spre nori

Iubit de tine-o viaţă-ntreagă.



De îmi…

din miezul altei cărni

iată-i cum sapă…

Mă vei uita. Un bob de ger există

Şi rupe blând din gând câte-un senin.

Am să-ţi rămân un punct, pe-o simplă listă

Pe care-o s-o citeşti tot mai puţin.

De vei aprinde cerul cu privirea

Acelei mări ce-n zbucium fremăta

Va pâlpâi a sete amăgirea

Şi-a nostalgie. Dar vor mai conta

Zăpezile de linişti înnoite

Sub semnul altei zodii-n risipiri?

Mă vei uita. Dar nu curând, iubite.

Un timp vom mai…

Trezit

într-o lume incertă,

s-a înălţat

spre lumina din întuneric

fără a putea

articula niciun cuvânt.

Scufundat

înapoi printre umbre,

se holba rătăcit

să simtă

trecerea timpului.

Linişte

să-şi recapete respiraţia

după nodul din gât

înghiţit.

Nu vroia

să se arunce

în caruselul promisiunilor

vieţii.

Îşi luă capul

în palmele

tăbăcite de vreme...

în dimineața aceasta

am azvârlit așternutul singurǎtǎții pe fereastrǎ

sub ochii luminii

fǎrǎ a ști

dacǎ o acopăr

mi-am aruncat apoi pe  jos

dezabieul

la fel

cum ȋși leapǎdǎ toamna frunzele ȋngǎlbenite pe trotuar

 …

Nimic nu se schimbă-ntre noi, nimic nu-i pierdut

apusul e încă ascuns prin păduri şi cuvinte,

doar plugul cu vise din noapte spre zori a trecut

lăsând între tâmple o brazdă-n aduceri aminte.

Mă seamănă mâine-n pământul stropit de lumină

şi lasă fereastra deschisă spre toate ce sunt,

statui fericite ce-şi strigă uşor trecutul la cină

servindu-i tăcerea păstrată-n al vieţii cuvânt.

Cuprinde-mă-n braţe…

Pe retina sufletului  mistuit de dor…

ascultă vântul 

prin ferigi suflă trist 

luna mucegăiește ca o amintire în cutia ei 

îndrăgostiții se plimbă de mână prin cerul sepia 

aproape tineri 

aproape noi ...

se joacă de-a viața 



de stai o clipă 

ai să vezi 

îndrăgostiții care se plimbă de mână prin cerul sepia 

aproape tineri 

aproape noi 

developați din…

cine ești tu
reflexia lui dumnezeu
când s-a privit
întâia oară în ochii mei
și nu s-a crezut...

eu sunt umbra ta
și mă-nchin ție după cum vezi
la lumina zilei
mă lepăd de toate nopțile trecute
și întunericul lor
în care nu m-am deslușit
niciodată
până la capăt