„Aşa ne petrecem veşnicia:

                                                                                                          azi Pământul şi o axă unisens a timpului,

                                                                   …

Lumina focului din sobă se zbate pe perete.

Dorul tremură în pieptu-i dezgolit.

Curată, o lacrimă își urmează drumul

Pe fața-i albă, pierind în păru-i răvășit.

Afară plouă liniștit

Și suspinul ei se risipește între lacrimi.

Genele-i negre sunt umede și moi

Tresăltând la răstimpuri, ca și sânii goi.

Stropii de ploaie sărută geamul rece.

Se aud înfundat pașii de pe drum.

Lumina focului din sobă se…

Dragostea nu are preț

dragostea n-are măsură

în cuprinsul unei vieți

ce capitol e de ură

Dragostea n-are măsură

dragostea-i imaginară

un îndrăgostit îndură

cât ai tortura o țară…

vreți să mă duc de-a tuturigu,

să-mi dau cu fundu' de betoane,

dacă-a plecat?...  s-o prindă frigu’

sau focul marilor cazane!...…

Albastrul care șade-n călimară,

Penița încercată greu de timp,

Se zbat să țeasă foii-o piesă rară

Cerându-i muzei tale anotimp.

Lacrimi amare, o dorință oarbă,

Se-arata-n diamant neșlefuit 

Somnul adânc și nechemat să soarbă

Vise din scrinul tău neprețuit.

Nu ai habar de Luna ce inundă 

Stele de jar aprinse-n jurul ei,

Cu inima bolnavă și flămândă,

Otravă din pahar ai vrea să…

Patinele îngână gheața într-o explozie florală,

Respiră în vitrina iernii, pe crengile ca o poemă,

E o plutire ca o boare, o auroră boreală

Sub reflectoare de sfială, tăcere-n curgerea boemă

Doar scrijelitul de visare aruncă liniștea în beznă,

Ermetic, pasul care vine se-ncolăcește fără milă,

Doi stropi respiră ideatic, sfidând scrâșnirea de pe gleznă,

Parc-ar fi carte în vibrații, care-și întoarce înc-o filă.

Doar…

Nopţile încep să aibă foşniri de mătase,

Moartea vinde trandafiri şi maci de argint

A sosit primul vânt din Sahara!

Vine vara!

Bat gongul de lună orbii

Să li se deschidă spre dragoste şi pace,

Sau măcar să simtă pielea femeii

Arzând asemeni iasomiei...

Nopţile se albesc de atâtea stele

Ce ne cad printre vorbe, ne minţim tăcerea

Cu surâsul unui noapte bună

Şi plonjăm în visele lui Mai, lui Iunie ori…

                                                                                                   după un motiv de Rainer Maria Rilke

Eu nu mai număr pe cer stele

Și nu mai vreau s-ascult povești

Ca-n visele copilărești

Când alergam prin lanuri

Să culeg maci roșii și-albăstrele

Credeam

Că frumusețea la timp culeasă

Curăță grâul de neghină

Și viața e frumoasă!

Când mă trezeam din somn

Într-o…

mă priveam în oglinda pe care moartea o ura

cel mai mult

îmi plăceau nopțile

înainte de ieșirea lunii din apele ce adăposteau vietăți mitice

în stare să facă bărbații să se arunce

de pe cel mai înalt catarg

îmi acopeream ochii și mă prefăceam surd

să nu mă strige vreun sunet

de parcă m-ar fi încercat o criză de stomac

mă îndoiam în fața ferestrelor de nu m-ar cuprinde rotundul

ponirii nestăpânite

de a…

Marea, ca o pendulă, numără clipele.

Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.

...Te ţin de mână:

Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt...

Eşti lângă mine.

Îţi sunt ca un gând...

Marea numără clipele,

Clipind, ochii tăi numără veşnicii...

Așteaptă inima să-mi bată,

Așteaptă-mă la colț de cer,

E vrerea ei să mai străbată

Drumul ursitei, efemer.

Uscați sunt ochii fără lacrimi, 

Gheața topită curge lent,

Din icebergul cuprins de patimi,

Subțire ca un pergament.

Mai lasă-mi  albul tău pe buze, 

Despică-mi umbra și-o să iert

Că m-am născut pe pat de frunze

C-un suflet gol, ca un deșert.

Rămâi cu mine la…

pe buza înserării

gândurile oamenilor fără o aripă

exersează zborul



amerizează des

în mări de poeme

cuvinte aurite

smulg luminii

făgăduințe



oglinzile joacă șah

sub pupile obosite

cedează visului



oglindă-oglinjoară

cine?



cine…

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

cine a creat viața a pus și moartea alături

s-a mai dus un poet ce vreme grăbită

poate că e un termen pentru a muri

sau poate că viața nu-i decât o moarte lentă

ca și când te-ar mângâia cineva pe inimă până țâșnește sângele

credeam că n-am să îmbătrânesc vreodată

dar în…

Inima întreabă în şoaptă

Dacă este noapte,

Dacă poate să tacă

Ascultând cum ploaia

Îi mângâie fereastra de miazăzi,

Uneori ea se simte o pasăre

Ce înalţă pădurile

Acolo unde deşertul cuvintelor

Încearcă să ne înveţe cum sisificul nisip

Ne clădeşte o scară

Până la gleznele lunii,

Să ne fie frică

De căderea în raiul tăcerii

De dinainte de cuvintele

Cu care sângele ne…

toate căințele te alcătuiesc

împreună cu lacrimile din zid

pe șevaletul timpului

cântec neînțeles de lume

însetat de idealuri

gândul sau sufletul

fără odihnă

în ropotul magic al pașilor

suspină ca o toamnă

sub mantia belșugului

mâinile trudite

ating sprânceana îngerului

veselind clipa care curge

ca un râu de munte

să ne încălzim inimile

din cărbunii tăcerilor

împăcați cu…