Tăcerea mea e forma în care reușesc

să nu stric ce e fragil între noi

n-am plecat niciodată de tot

m-am transformat în aburul care iese din gândurile tale

când adormi cu ochii țintiți spre tavan



am devenit ecoul unei uși care nu se închide

un ceas fără limbile timpului

un cântec care se aude doar când plouă



te privesc din spatele umbrelor

unde zâmbetul tău se curbează

ca o lună care refuză să răsară



dorul meu are formă…

 glonțul final

era un han, mai știi? - pe undeva-n Lactee

și chiar un țărm de mare unde-am sperat să vii!

„eu doar știam că scrii!” ai spus tu ca idee,

dar și credeai, bag seama, că toate-s fantezii.

dar poate știi un iaz ceva mult mai aproape

și-o lebădă ce-ntreabă de ce nu am noroc.

în gândurile cui, pe luna-n plină noapte,

să-mi fie scrisă soarta, cu glonț din primul…

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,…

Îmi este dor de atingerea macilor rubinii,

De coloritul viu al florilor de câmp,

De viersul păsărilor scăldând verzile câmpii,

De tine, cel ce  m-ai uitat în timp.

De la marginea primăverii urmăream amintirea,

Gândul negru, crud  îmi umplea retina

De imagini trecute, ce-mi închideau răzvrătirea

Într-o închisoare ce-mi consuma lumina.

Eram prinsă în plasa veninoasă a orbirii,

Spuneam că pășesc…

Copilăria-ntârzie-n cuvinte

copilăria-ntârzie-n tăceri

nimicul nu-și aduce-aminte

nici viitorul ziua cea de ieri

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Fiecare zi împletește o nouă cunună

de incompetență. Încoronat tardiv,

în imperiul meu de erori,

giulgiul alb absoarbe, nesățios,

cuvintele negre.

. 

Poate să mai intru-n joc, să dansez

cu strălucitoare umbre...

Dar orice bilet are prețul

unui neadevăr. Nu au existat

nicicând salvări intermediare.

. 

Încă o dată, somnul

îmi sapă gropi în memorie.

Trezirea, un act de violență –

jucăriile…

La umbra lui cu-arome-mbătătoare,

cu foarfeca din ghem mai tai secunde.

Deşiră Parce-n voie, zâmbitoare,

alt ghem sub pin, nu ştiu ce îmi ascunde...

Inflorescenţe-n piramide crapă,

se-nalţă-n dimineaţă către soare,

menirea lor e-o taină ce îmi scapă

şi tac, din gând îmi curge o-ntrebare:

Ce leac e-n conul plin de romburi etajate

şi ce tristeţi din noi va fi s-alunge?

Neştiutori şi răi…

acest plin 

                  până la refuz,

ca o mamă surogat, caută linia orizontului

                                                                     fără speranță,

ce poți să-i spui când rămâne cu…

Nimic nu este adevăr

Decât cel al tăcerii

Porumbeii durerii

Cocoţaţi pe sârmă ghimpată

Privind dânsul, râsul în gloată

Nimic nu este mai presus

Decât un înger la apus

Bătând gongul de noapte între lună şi moarte

Nimic nu este mai pustiu

Decât deşertul viu

În care aşteptăm o caravană

Sau poate măcar un beduin cititor de stele

Un vânzător de pietre

Când sufletului ȋi e sete

Nimic nu este…

Dragă Kitty nici duminica

nu apuc să mă plictisesc

mă salvează agitația din jur

și prejudecățile oamenilor

cică fetele nu gândesc

ai auzit vreo prostie mai mare

în afara faptului că m-am

înălțat cu doi ani…

despre tine...

despre tine îmi vorbește

tot mai rar câte-o știre în cotidianul local

cu care mă întâmpină de o vreme

femeia din ghereta cu ziare de la poarta crângului,

dar preferă să-mi spună orice minciună

numai să ia de pe mine

povara acestor dimineți gata să-mi repete

că visele mele sunt iluzorii,

ori lacrimile din icoana făcătoare de minuni.

despre tine mai vorbesc și…

Motto: Totul își are apusul, doar noaptea se termină cu zorii.

Vladislav Grzhegorchik

🌟

Ca o taină ce s-a spus, într-un surâs tatuată

Umple urna cu tăceri. Tei se clatină la poartă.

Caut în amurg sosit și nu știu măcar ce caut,

Sufletul e tot un cântec semănând cumva… a flaut

Și în liniștea firavă, ca un fruct – singurătatea

Se oprește, ascultă-ntinsul.…

SONET VII 

Cărările mocnind de feeria

Acestei seri cu clipele fecunde,

Lumina lunii vine să inunde,

Cu razele țesute, broderia

Fantasmelor, căci astrul mă ascunde.

Minutele se scurg în reveria

Atâtor frunze, reintrând în vria 

Nuanțelor, din nou, acum, rotunde.

Timid, în astă clipă, înc-o noapte

Plăpândă, rătăcind între dureri,

Dau aripi unui vers cu rime…

Simt cum secundele pier neîmplinite,

într-un iureș sălbatic, tumultuos.

Se iau de mână și încep dansul auric,

topind lacrima zilei, mistuind nisipul

clepsidrelor întoarse, oare de câte ori ?

Țipă în mine sângele crud, își urmează

trăirea, și împacă mugurii din

cutia Pandorei, ce stau să se deschidă.

Când ajungi, fantomă albastră, la poarta mea,

să nu intri, să-ți lași doar umbra 

să se așeze sub coroana uriașă a…

Revin amintiri cu parfum de zăvoi,

copilul din mine-mi apare în vis –

ajungem deodată, mirați amândoi,

pe-o umbră de karma-n vrăjit paradis.

În suflet aducem păduri…

După noaptea de Înviere Isus în Duh s-a arătat

ucenicilor în casa locului de adunare

„Pace vouă! fii mei, rănile s-au vindecat,

luaţi Duh Sfânt şi-L semănaţi peste zări, peste popoare!

Toma a lipsit din casă şi n-a crezut ce i s-a spus:

„Până nu voi pune mâna peste coastă nu voi crede!”

Dar când cu mâna L-a atins, Tomei cu har i-a zis Isus:

„Fericit e cel ce crede chiar şi atunci când nu vede!”.

Tu eşti Toma,…

În neclintita pace vesperală,

îmi curge-n amintire tot trecutul,

cu gânduri ce se-nvârt ca-ntr-o spirală,

prin nostalgie caut începutul –

când palma ta îmi desfăcea destinul

și din cuvinte-mi zămislea cărare,

când viața ne servea întreg festinul

și ne iubeam cu zâmbet, plâns, suflare.

O, și ce vară caldă, nesfârşită,

strângeam la piept printre atâtea ploi,

cum fremăta în noi clipa trăită

și…

vin spre tine

știu pe ce drum

știu printre ce mlaștini voi zări cozile crocodililor

mă aștepți cu un rictus în colțul stâng al buzelor

…..

uneori profesoara îmi cânta

legănând între sâni o pasăre…

Cu sau fără? Cum să zici

că-i mai bine pe aici?

Cu mai gol în alfabet,

fără scrupule-n fişet?

Cu-apetit de furăciune,

fără de înţelepciune?

Cu mai mult, fără hotar,

fără acte la notar?

Cu hoţia în hambare,

fără pic de resemnare?

Cu un iz de şmecherie,

fără simţ de datorie?

Cu relaţii în divan,

fără jenă la ciolan?

C-un…

Domnilor așa se poate

să trăim și noi în rate

o pauză facem - un pic

sus ori jos de la buric

În oglindă ne privim

acont pentru țintirim

cine știe să vorbească

va purta o altă mască…