Încurcat

de goliciunea gândurilor

în acest joc

de-a v-aţi ascunselea cu sine

când luna se ivise puţin printre nori,

părea că trecutul revenise...

Murise însă,

cu un zâmbet abia schiţat.

Cu fruntea

strălucind de transpiraţie

timpul părea

că se oprise în loc,

valuri de nervi

îi străbăteau trupul

cu vocea gâtuită

când cuvintele

i-au scăpat mai repede

ca el

să le fi putut opri.

ÎNLĂUNTRUL  LUI  O

aici nu mai răspunde

nimeni

mă privesc şi doar vertebra vântului

geme între palme de lut 

sarea din lacrimă a pietrificat

aşteptare oarbă

cu inima dragonului…

Te-adevereşti din spasmă de fantasmă,

Din jocul de-a avântul şi tăgada,

În ochi îţi fierb bulboane de agheasmă

Dar te pluteşti, să nu trezeşti zăpada.

Pe buze, coborând în rotocoale,

Iluzia iluziei concrete

Încremeneşte-n trupul clipei tale

Şi flori şi rugi şi tâmple de planete.

Durerea fi-va doar o desfătare

Căci răsuciţi în râset de hiene

Alunecăm pe rădăcini de sare

Cu pintenii uimirii-nfipţi sub…

se prăbușesc cărările din glezne

sub formă de potcoave și răscruci

cade drumul frânt în nemiloase bezne

crescute rotund în cuiburi de cuci

peroanele și gările se sinucid golașe

căci eu și trenul meu am deraiat

se șterg din harta ochiului orașe

spre care gândul prin revere a zburat.

mai stau un număr de jelanii pe aici

și-mi zic că este bine deși tremur

e lumea toată dezbrăcată de…

de marionete
mă ocupam cu foarfece
şi ace treceam prin fiecare personaj
voce gesturi
trucuri
ştiam perfect ursul păcălit de vulpe

ciopleam istoria copilăreşte
sub stejarul din borzeşti

chiar şi baiazid se împiedicase de mine
ca de un ciot

eroii m-au trăit
până am devenit o enigmă
un joc de-a inimile

odată amza mi-a spus că iau totul prea
în serios

de-atunci schimb măşti

Bisturiul meu liric încă mai vibrează în

mă priveam

pe furiș

în oglinda

ochilor tăi

poartă de intrare

a tăcerilor

prigonitul suflet

tiptil pășea

să nu trezească…

când o priveam 

simțeam adierea pinilor din culmi de munte 

un flux electric mă scutura din încheieturi 

cât de nemuritor poți să fii 

în brațe purtând albastrul revărsat din ochii ei 

cer pentru mine apoi iad 

mă simțeam înfricoșat de singurătatea lăsată în urmă 

zile la rând am vorbit cu ploile 

cu codrii întunecați 

cu…

Spune-mi cine ȋţi netezeşte diminaţa

şi ţi-o  aliniază la dunga

zilei ce nu ştii ce aduce,

unde drumul este frȃnt

şi trebuie să strecori răbdare şi ȋngăduinţă

pentru gestul nefăcut dar durut

Nebătuta cărare o doreşti şi tu

şi ţi-o aştern ofrandă la picioare

ca ȋnceputul să-ţi fie mereu verde

şi dor neȋnceput, patimă,

zbor tulburător,  peste anotimpul coacerii

Ghiceşte-mi ȋn palmă

ceea ce aştepţi să…

oricât aş vrea să-ţi iert infidelităţile

de dinainte de a mă cunoaşte

gestul de a nu ţine cont în viaţa ta erotică

de posibila mea apariţie mi se pare

un caz foarte concret de prostituţie

de răspuns avant la lettre adică te-ai răzbunat

pe inexistentele dar posibil viitoarele mele

relaţii extraconjugale

doar cu ştiuta mea sensibilitate

am putut trece cu graţie peste

nebleznicele tale comportamente

premaritale acte de…

                       "Regatul meu pentru un cal!"

                                      W. Shakespeare

Mercurul a urcat la  treize'-ş'-doi

De sus nu vrea să cadă nici o bură.…

Am ridicat o piatră de mormânt

şi mi-am deschis sicriul către soare,

m-au sărutat fuioarele de vânt

şi mi-a crescut în lacrimi câte-o floare.

Am scuturat ţărâna dintre riduri

şi-un salt măreţ spre viaţă am făcut,

urcând din nou pe-ale iubirii ziduri

lăsând trecutu-n negură pierdut.

Nici zei, nici sfinţii ce m-au vrut la ei

n-au arătat păreri de rău la despărţire,

pentru că moartea are crezul ei,

iar…

INVENTAR ÎN ABSOLUT  

* răspuns la o recenzie a lui Eunescu *

pe vertebrele spațiului magic

locul meu de joacă deschide floarea de lotus

petalele își scutură aromele

lacomă absoarbe pielea ta invazia de iriși

începe în flăcări să decojească-nțelesuri

prea mult prea…

Se mişca ca într-un clopot de sticlă

Cu vocea timidă.

Respira încet să nu tulbure vraja.

Ocupa un spaţiu

Unde ar trebui să fie aer.

Cufundat în el însuşi,

Nervii şi muşchii

Îi pulsau de o emoţie flămândă.

Învăluit

în întuneric

îşi ascundea timiditatea

sub sfidare.

Revenise, parţial, la viaţă.

Într-o expresie nouă

interpreta vorbe vagi

să reconstituie trecutul.

Cu simţurile

acutizate,

trupul lui nu ţipa,

doar...

arunca câte o ocheadă

printre gene

în tăcerea impusă

de tic-tacul ceasului.

Răguşit şi strangulat

îşi căuta…

întâi s-a produs implozia

zguduind și cei mai îndepărtați pereți

de liniște

n-am luat cu mine nicio imagine din acea clipă

vântul a-mprăștiat în neant

realismul vederii

câteva frunze

prinse cu-n pețiol firav

de inima unei amintiri

adie vremea…

poarta  la care

băteam  amândoi 

azi s-a închis

cerul  negru

ne spune

că fapta

deja s-a prescris

sorții…

lumea suferă
de cancer moare lumea
noi ascuţim cuvinte de
îndepărtat
căutăm doctori
căutăm remedii
ne căutăm
nicăieri
cerul nostru de tumori
s-a întins
dintr-atâta injectare cu oameni
îi vine să verse
potop

decoloraţi de-un oarecare soare
ne pierdem
aspectul nu mai ştim
decât
ne muşcăm limba să ne doară
mai mult
afecţiuni unii
celorlalţi

nu mai am loc ȋn cercul ăsta albastru

tăcerea ta urlă şi cuvintele

 nespuse doar eu le aud

timpul meu absent s-a speriat

şi s-a ascuns acolo unde ai lăsat

copilăria neterminată

visul şi-a rupt aripa

ȋncercȃnd o salvare de urgenţă

zile cu nopţi şi ploi

s-au scurs ȋncet din clepsidra ciobită

ce a lăsat loc unei poveşti nebune

senzuala dorinţă sufocată şi ucisă

 ȋn zori ce inundă un gȃnd

spaţiu…