Clepcea!

 …

                        Înainte

                        totul era timp,

                        zbura în lung şi-n lat

                        fără teamă

                        că poate, într-o zi

                        se va găsi cineva

                        să-l închidă într-o clepsidră.

                        Acum

                        totul este…

Acum vreme de ceva ani

Am înfăptuit crima de-a mă naşte...

Aştept verdictul

Tribunalului adoptiv.

E linişte-n sală.

Sentinţa: condamnat

La urmărire generală pe viaţă!

Şi deodată, în spatele meu

Apare ea şoptindu-mi

Într-un colţ de pantof:

Învaţă să mă porţi cu tine,

Să mă uiţi

Şi-ai să vezi ca n-o să simţi

Sentinţa...

Cărării mele în spate.…

oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara

el bocănea atent să nu deranjeze moartea

o lăsa să intre să se asigure că îi încap şi picioarele

că stă comod cu mâinile pe piept răstimp îi vorbea

stai fetiţo să sculptez câteva flori nemuritoare

să fie din partea mea când te-oi duce

următoarea zi

oamenii din sat plecau dimineaţa se-ntorceau seara

el bocănea atent încă o moarte arvunise

lemnul de esenţă pentru veşnicie

o lăsa să se aşeze…

În zbor peste lume,

Cocorii se-nalţă

În cârduri uriaşe,

Lăsând cerul gol.

Lumina e frântă,

Tristeţea se naşte,

Cocorul din urmă

Mai dă un ocol.

Cu focul din aripi

Brăzdează văzduhul,

Făcând cenuşiul

Să pară mai greu.

Şi dorul din suflet

Îşi cere sărutul

Spre care iubirea

Tânji-va mereu.

Îmi reazem de noapte pornirea nebună

De-a-ţi umple văzduhul cu ploi de rostiri.

Pe umeri de frunze vin stele s-apună.

În rai de iluzii se-adună trăiri

Cu faţa întoarsă spre soare-răsare.

Verigi de migraţii strâng laţul de zbor

Şi-n fiece scâncet sau mers prin culoare

Citesc printre rânduri al toamnei izvor.

Atâta risipă de plâns mă-nfioară

Chem îngeri pe nume şi-alerg înspre „noi”

Dar stoluri de umbre mă…

Succes în noul an şcolar!

S-a dus vara caldă-ndat’

Unde s-a ascuns în zori,

Cu vacanţa a plecat,

Cărând soarele în nori?

Eu sunt supărată-acum,

Spunea Sanda spre Costel,

I-aş fi spus s-o-ntorc din drum:

Nu pleca, mai stai niţel!

Nu mă vezi ce tristă sânt,

O, te rog, mai stai la noi,

Unde pleci? Frig, ploi şi…

A venit aseara mama, ca şi altădată

a veni mama şi mi-a arătat

afară culoarea toamnei…

Eram îndrăgostită,

La cumpăna viselor am găsit

mustul fierbănd în doaga uscata de dor

A venit bradul din faţa casei,

A venit dinspre copilărie, ca si altădată

şi a pus pe masă primul fruct oprit,…

Tinȃndu-te de mȃnă dor,

ȋn anotimpul cu nume de poezie şi de ploaie,

toamna, numărăm iubirile plecate

precum păsările spre alte lumi

mai colorate, mai poveste.

Ȋmi iau cuvintele de mȃnă

Şi le aştern ȋn faţa ploii ce vine

negreşit doar pentru mine

cȃnd ştiu că tu nu o să ieşi să

le…

Cu gândul

de a-mi revedea viaţa,

mi-am luat albumul din raft:

pagini goale

se perindau prin faţă,

arătându-mi... netrăirea.

                      Amprentele lăsate

                      între păcat

                      şi rugăciune

                      mă împresoară

                      arzând tăcerile

                      unui trup mai larg

                      în care voi încăpea

                      cu semne de cuie

                      cuminţi

                      la vama durerii.…

Suntem doi călători pe-un munte de gheață,

Eu port lanțuri în piept, tu fuioare de ceață,

Poposim deseori în rezerva de…

E prima zi de toamnă şi-n tăcere

cad frunze veştede pe-aleile pustii

şi printre ramuri trece-o adiere

stârnind în suflet multe nostalgii.

Mă poartă paşii-n locuri neştiute

să te trăiesc cu felul meu de-a fi

şi-mi sunt atâtea frunze cunoscute,

că-mi este greu pe tine-a te găsi.

E toamnă azi, iubito, şi mă doare

s-ascund în viaţă vara ce s-a dus,

să nu te pierd cu visele-ntr-o floare

când soarele răsare…

Când pleci sunt mai sărac

şi drumul meu se termină

cu vocile de dincolo...

Când vin spre tine, curg.

Timpul fără tine e fluviu fără vad,

eu te măsor cu fiecare val.                              

Sunt mut,

şi-n aerul cu îngeri de-mprumut

strig. Un glas fără cuvânt.

Se prefirau prin anii nedecişi,

Din vagi plecări înveşmântate-n rouă,

Păduri ce ne scrutau cu ochi închişi,

De unde Dumnezeu se ruga nouă.

În graba fără astăzi, fără ieri

Şi-n veghea îmblânzitelor tenebre,

Se contopeau damnaţi cu temniceri

Iar ziua urca-n turnuri de vertebre.

Din când în când sub cer întredeschis

Serafi serbau măreaţa amăgire,

Eclipsele roiau prin Paradis

Şi gândul se-nspuma a…

Ai fost atât de-aproape că te-am trăit din nou

plutind cu tine-n braţe în visul meu trecut,

cu ochii-nchişi priveam al clipelor tablou

şi nu ştiam în care cândva ne-am cunoscut.

Şi-a pus amprenta timpul prin gândurile mele

lăsându-te frumoasă la poale de-amintiri,

unde din când în când mă rătăcesc prin ele

doar ca să-ţi fiu aproape când se clădesc iubiri.

Mă iartă dacă viaţa, m-a dus prin reci taverne

şi-n goana mea…

în seara asta caii coboară

tabloul se stinge în dor infinit

dar lasă iubite ei nu știu să moară…

Așa era atunci

fetele nu stăteau de vorbă…