Dacă în părul tău s-a rătăcit un nor,

Şi-n cristalinul glas, un râu de munte    

Şi două stele vii sunt ochii tăi,

Iară luceafărul ţi-a coborât pe frunte,

Dacă-n priviri, săgeţi de foc tu ai,

Şi mângâiată, zămisleşti un…

Toamna vine în galop,

vânt de nostalgie

îi bate în faţă,

vara îşi pierde paşii,…

nu fug de tine

niciodată nu am fost mai mult decât o cascadă

care râde și plânge în hohote

fără să îți usuce sângele



acum experimentez mersul împreună în tăcere

fără să mă tot întreb

de ce imaginea ta are o așa reflecție în mine



undeva am uitat legile

au alunecat lângă mal

când nu atingeam pământul

în seara asta stâncile s-au cățărat

și au mușcat laguna unde iarba se pierde în lumină



mi te-ai scurs ca mirosul de…

motto:…

O tensiune explozivă

îi lumina

colţurile întunecate

ale minţii.

Privitorul

putea vedea

şi simţi

criza.

Cu genunchii

strânşi sub bărbie,

îşi încleşta dinţii

lipiţi de buza lui mare

şi-şi lăsa capul pe spătar

ascultându-şi propria voce

primitivă şi ţeapănă,

când picioarele

întârziau înainte.

sunt vânt

printre frunzele plopilor fără soţ

paşii mei rătăcesc  urme

opreşte-mi risipirea

doare prea tare ziua de ieri

ca să pot respira dimineţi.

Piei din calea mea femeie!

Mereu mă lovesc de dorurile tale!

Ce vrei? Iubitul meu?

N-am să-l împart cu tine,

De-ar fi să-ţi plângi în versuri

Şi-n suspine,

Întregul greu.

Tu nu-nţelegi că două suflete

Nu-ncap pe-aceleaşi palme?

Şi-acolo-i locul meu!

Vrei alinare,

Când inima-ţi e-o rană

Şi te doare?

Îmi pare rău,

Dar cată-n altă parte

Iubirea panaceu!

Opreşte-te,…

Pictez norii
cu o ploaie de gânduri neînţelese
în pliul ce umbreşte setea de tine
ascund visul
lampion de dorinţă
între Luceferi

Rătăcim în clepsidră
nedescompuşi
ferecaţi în curgere
cu mirosul libertăţii din noi
ca două fire de nisip
protejate de vânt

umilinţe

sub tălpi descuamate de sentimente
la mal de mare
în agonia valurilor
sufocaţi
rătăcim
iubiri
şlefuite

din jos spre înaltul ființării

ai turnat în mine ne-nțeleasă licoare…

Între ciuturi de aramă

S-a spart soarele pustiu…

Să nu mă-ntrebi nimic în astă noapte

Nici de-s rănit şi-mi geme sentimentul,

Mai bine să intrăm, direct, în fapte

Şi-nchide geamul, că m-a tras curentul!



Aprinde focul, vremea n-o mai pierde

Cu vorbe-n vânt şi lucruri inutile,

Că pot oricât, să stau, dacă m-ai crede,

Pe cheltuiala ta, şi-un an de zile!



Îmbracă-te ’n cămaşa transparentă,

Că e mai simplă, nu se face ghem,

Şi…

 ca o lebădă 

 pe luciul apei

 din ochii mamei 

 se oglindea 

 un pui de viață...

Hai sa ne intrecem în ghicit

Dup-un an ratat de guvernare

Care dintre noi s-a păcălit?

Care dintre toţi e cel mai tare…

Cu o voce molcomă

din cuvinte potrivite,

se înfiripa gândul...

Cocoţat

îngenuncheat

pe marginea lumii

cu soarele

încălzindu-i faţa

cu trăsături grosolane

într-o tăcere profundă

fără nicio fărâmă de suflet,

controlat din umbră

îşi umezi buza de jos

într-o dispoziţie blândă...

motto…

Sunt în mâinile tale Doamne
cu tot ceea ce însemn
acum şi mereu
puterea şi harul Tău
la simt urcând în mine
prin trupul obosit
străbat prin oase
imperceptibil
asemeni uleiului
din candelă
ce devine Lumină
prin fitil
învăţ să luminez