Adrian Erbiceanu's Comentarii - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T12:22:02ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanuhttps://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/9422910874?profile=RESIZE_48X48&width=48&height=48&crop=1%3A1https://insemneculturale.ning.com/profiles/blog/feed?user=3eauzxmoya47f&xn_auth=noGând mocnittag:insemneculturale.ning.com,2021-11-27:6515444:BlogPost:11884752021-11-27T16:30:01.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p><strong>Gând mocnit *</strong></p>
<p> </p>
<p>Se scurge apa chioară din ciubere...</p>
<p>De unde vin și încotro mă duc,</p>
<p>De nu găsesc Cuvântul să-l traduc</p>
<p>Și-apoi să-l scot luminii la vedere?</p>
<p> </p>
<p>Închis în mine, strâns de-un dor năuc,</p>
<p>- Ce-și vântură întreaga lui putere</p>
<p>Să lumineze vechile unghere, -</p>
<p>E semn că n-am pe unde s-o apuc.</p>
<p> </p>
<p>Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -</p>
<p>Ca umbra prelungită peste vreme,</p>
<p>Gândul…</p>
<p><strong>Gând mocnit *</strong></p>
<p> </p>
<p>Se scurge apa chioară din ciubere...</p>
<p>De unde vin și încotro mă duc,</p>
<p>De nu găsesc Cuvântul să-l traduc</p>
<p>Și-apoi să-l scot luminii la vedere?</p>
<p> </p>
<p>Închis în mine, strâns de-un dor năuc,</p>
<p>- Ce-și vântură întreaga lui putere</p>
<p>Să lumineze vechile unghere, -</p>
<p>E semn că n-am pe unde s-o apuc.</p>
<p> </p>
<p>Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -</p>
<p>Ca umbra prelungită peste vreme,</p>
<p>Gândul mocnit se zbate să te cheme?...</p>
<p> </p>
<p>Dar te-am visat, pe drumul lung de seară,</p>
<p>Plutind pe-o unduire singulară,</p>
<p>Și nu mai am, de-acum, de ce mă teme.</p>
<p></p>
<p>* (Din vol. "Însemnele nopții", Ed. Anamarol, București, 2016)</p>Fântâna Veaculuitag:insemneculturale.ning.com,2021-11-12:6515444:BlogPost:11874882021-11-12T08:13:06.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p><strong>Fântâna Veacului</strong></p>
<p> </p>
<p>e-atâta mâl ascuns în noi, că, dacă</p>
<p>aș scotoci în timpul-antipod,</p>
<p>cu fiecare pas tot mai săracă</p>
<p>s-ar face punga dată s-o deznod;</p>
<p> </p>
<p>tot mai puțină apă-ar da fântâna,</p>
<p>tăcerea s-ar întinde ca un val</p>
<p>atoateștiutor - strivind lumina</p>
<p>descătușată-n spațiul ancestral;</p>
<p> </p>
<p>tot mai puternică ar fi arsura</p>
<p>pe ochii închiși - ca-n țarină de lut -</p>
<p>de frica iernii, ce închide…</p>
<p><strong>Fântâna Veacului</strong></p>
<p> </p>
<p>e-atâta mâl ascuns în noi, că, dacă</p>
<p>aș scotoci în timpul-antipod,</p>
<p>cu fiecare pas tot mai săracă</p>
<p>s-ar face punga dată s-o deznod;</p>
<p> </p>
<p>tot mai puțină apă-ar da fântâna,</p>
<p>tăcerea s-ar întinde ca un val</p>
<p>atoateștiutor - strivind lumina</p>
<p>descătușată-n spațiul ancestral;</p>
<p> </p>
<p>tot mai puternică ar fi arsura</p>
<p>pe ochii închiși - ca-n țarină de lut -</p>
<p>de frica iernii, ce închide gura</p>
<p>pe șoapta clipei care a trecut</p>
<p> </p>
<p>și n-ar rămâne-n mintea ce refuză</p>
<p>băltite ape - nici cât fir de păr -</p>
<p>decât Fântâna Veacului: ecluză</p>
<p>Minciunii travestite-n Adevăr.</p>
<p></p>
<p>(Din vol. "De la Anna la Caiafa", Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2007)</p>Ești numai tu?tag:insemneculturale.ning.com,2021-10-15:6515444:BlogPost:11861142021-10-15T16:23:37.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p><strong>Ești numai tu? </strong></p>
<p> </p>
<p>Zac clipele în comă</p>
<p>Pe treptele bastarde.</p>
<p>Le-nvolbură prezentul</p>
<p>Și mânios le arde.</p>
<p>Le vrei sucite-n clește</p>
<p>Și încrustate-n plombă</p>
<p>Dar clipele mirific</p>
<p>Și îndrăcit sucombă.</p>
<p> </p>
<p>Să fie oare-acesta</p>
<p>Un semn pe-o cale mută?</p>
<p>Mai tremură privirea</p>
<p>Și clipa lung pierdută,</p>
<p>Și-n vatră stau să ardă</p>
<p>Pe…</p>
<p><strong>Ești numai tu? </strong></p>
<p> </p>
<p>Zac clipele în comă</p>
<p>Pe treptele bastarde.</p>
<p>Le-nvolbură prezentul</p>
<p>Și mânios le arde.</p>
<p>Le vrei sucite-n clește</p>
<p>Și încrustate-n plombă</p>
<p>Dar clipele mirific</p>
<p>Și îndrăcit sucombă.</p>
<p> </p>
<p>Să fie oare-acesta</p>
<p>Un semn pe-o cale mută?</p>
<p>Mai tremură privirea</p>
<p>Și clipa lung pierdută,</p>
<p>Și-n vatră stau să ardă</p>
<p>Pe trepte-ngemănate.</p>
<p> </p>
<p>Ești numai tu de vină,</p>
<p>Sau doar pe jumătate?</p>De prin ántice coclauritag:insemneculturale.ning.com,2021-09-26:6515444:BlogPost:11852232021-09-26T14:00:00.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p><strong><span>De prin ántice coclauri</span></strong></p>
<p> </p>
<p> </p>
<p><span>De prin ántice coclauri, ridicați cu osteneală,</span></p>
<p><span>Scoatem lumii adormite carapacea de sineală,</span></p>
<p><span>Val prin val trecând, cum vremea, dintr-un veac, într-o clipită,</span></p>
<p><span>Nu mai lasă nici o urmă de durere sau ispită.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Prinși în clește de un ornic ce se strânge și destinde,</span></p>
<p><span>Sprijinim Nemărginirea, făr'…</span></p>
<p><strong><span>De prin ántice coclauri</span></strong></p>
<p> </p>
<p> </p>
<p><span>De prin ántice coclauri, ridicați cu osteneală,</span></p>
<p><span>Scoatem lumii adormite carapacea de sineală,</span></p>
<p><span>Val prin val trecând, cum vremea, dintr-un veac, într-o clipită,</span></p>
<p><span>Nu mai lasă nici o urmă de durere sau ispită.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Prinși în clește de un ornic ce se strânge și destinde,</span></p>
<p><span>Sprijinim Nemărginirea, făr' a ști a o cuprinde,</span></p>
<p><span>Vis dând graiului și firii, vanitoși să tragem dâre</span></p>
<p><span>Peste treptele uitării - lung urcuș... spre coborâre.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>De genunchi atârnă greul, tot mai greu să îl suporte,</span></p>
<p><span>- Ca durerile, din faceri, adunate în cohorte, -</span></p>
<p><span>Când ajunși la poarta vieții, ea ne-nstrună și înhamă</span></p>
<p><span>De la Binecuvântare la Chemarea de-a da samă.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Și când ce-a rămas din toate, ne e peste a-nțelege,</span></p>
<p><span>Prorocirile din veacuri, încâlcite și betege,</span></p>
<p><span>Răscolite, dau să ardă pe colinele bătrâne...</span></p>
<p><span>"Toate-s praf...", spunea poetul... Numai dragostea rămâne!</span></p>
<p></p>Cu fiecare pastag:insemneculturale.ning.com,2021-09-11:6515444:BlogPost:11846262021-09-11T20:56:45.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p><strong>Cu fiecare pas</strong></p>
<p><strong><span> </span></strong></p>
<p><span>Cu fiecare pas pe care-l fac</span></p>
<p><span>Un cerc se mai încinge la copac,</span></p>
<p><span>O clipă se ascunde sub obroc,</span></p>
<p><span>Un vad se strânge ca să-mi facă loc.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Din cât, pe lume, fost-a să adun,</span></p>
<p><span>O umbră se mai ține de zăbun,</span></p>
<p><span>Un gând se despletește irosit</span></p>
<p><span>În căutarea fără de…</span></p>
<p><strong>Cu fiecare pas</strong></p>
<p><strong><span> </span></strong></p>
<p><span>Cu fiecare pas pe care-l fac</span></p>
<p><span>Un cerc se mai încinge la copac,</span></p>
<p><span>O clipă se ascunde sub obroc,</span></p>
<p><span>Un vad se strânge ca să-mi facă loc.</span></p>
<p><span> </span></p>
<p><span>Din cât, pe lume, fost-a să adun,</span></p>
<p><span>O umbră se mai ține de zăbun,</span></p>
<p><span>Un gând se despletește irosit</span></p>
<p><span>În căutarea fără de sfârșit.</span></p>
<p><u><span> </span></u></p>
<p><span>Cu fiecare pas, tot mai tăcut</span></p>
<p><span>Se pierde-n vise visul de-nceput,</span></p>
<p><span>Înșiruind printre firide reci</span></p>
<p><span>Nestinsul dor de-a adumbri poteci.</span></p>
<p><span>.......................................................</span></p>
<p><span>Și când credeam că totul este Tot,</span></p>
<p><span>Că n-a rămas fărâmă să socot,</span></p>
<p><span>Din neguri, glasu-ți m-a re-ntors, febril,</span></p>
<p><span>La dorul și la visul de copil.</span></p>Bătea același vânttag:insemneculturale.ning.com,2021-08-17:6515444:BlogPost:11827072021-08-17T16:32:28.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p><strong>Bătea același vânt * </strong></p>
<p> </p>
<p>Bătea același vânt, ca ani în urmă</p>
<p>- Premergător de antică baladă -</p>
<p>Când transhumant, ciobanul, lângă turmă,</p>
<p>Visa când noaptea-n văi dădea să cadă.</p>
<p> </p>
<p>Era o disipare de lumină,</p>
<p>Străfulgerată peste guri de ape,</p>
<p>Ca-ntr-o delimitare carpatină,</p>
<p>Sortită-n timp prin timp să se adape.</p>
<p> </p>
<p>Trecând prin ea cu tot ce-mi stă în cale</p>
<p>-…</p>
<p><strong>Bătea același vânt * </strong></p>
<p> </p>
<p>Bătea același vânt, ca ani în urmă</p>
<p>- Premergător de antică baladă -</p>
<p>Când transhumant, ciobanul, lângă turmă,</p>
<p>Visa când noaptea-n văi dădea să cadă.</p>
<p> </p>
<p>Era o disipare de lumină,</p>
<p>Străfulgerată peste guri de ape,</p>
<p>Ca-ntr-o delimitare carpatină,</p>
<p>Sortită-n timp prin timp să se adape.</p>
<p> </p>
<p>Trecând prin ea cu tot ce-mi stă în cale</p>
<p>- Detrimental la ordinea firească -</p>
<p>Amplificat-n sunet de cavale, </p>
<p>O port în mine, mie să-mi doinească.</p>
<p> </p>
<p>Cum codrul ce se scutură sălbatic</p>
<p>Regenerându-și frunza degerată,</p>
<p>Mă regăsesc în spațiul meu carpatic</p>
<p>Când bate-același vânt de altădată.</p>
<p></p>
<p>* Din volumul "Confesiuni pentru două generații", Ed. Tribuna, Sibiu, 2003</p>Act de prezențătag:insemneculturale.ning.com,2021-08-13:6515444:BlogPost:11822322021-08-13T20:32:14.000ZAdrian Erbiceanuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/AdrianErbiceanu
<p></p>
<p><strong>Act de prezență*</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p> </p>
<p>Nu-i piatră să nu fie răsturnată,</p>
<p>Nu-i val nedestrămat de câte-un mal!</p>
<p>Lumina ferecată-ntr-un cristal</p>
<p>Sigur, cândva, va fi desferecată.</p>
<p> </p>
<p>Din umbre nu poți face piedestal</p>
<p>Nici unei flori! Dar umbra te arată</p>
<p>Lumii cum ești… Lumina ție dată</p>
<p>Te face doar cu fapta ta egal.</p>
<p> </p>
<p>Doar amăgirea scormone vorace…</p>
<p>Când dreptu-i strâmb, strâmbul…</p>
<p></p>
<p><strong>Act de prezență*</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p> </p>
<p>Nu-i piatră să nu fie răsturnată,</p>
<p>Nu-i val nedestrămat de câte-un mal!</p>
<p>Lumina ferecată-ntr-un cristal</p>
<p>Sigur, cândva, va fi desferecată.</p>
<p> </p>
<p>Din umbre nu poți face piedestal</p>
<p>Nici unei flori! Dar umbra te arată</p>
<p>Lumii cum ești… Lumina ție dată</p>
<p>Te face doar cu fapta ta egal.</p>
<p> </p>
<p>Doar amăgirea scormone vorace…</p>
<p>Când dreptu-i strâmb, strâmbul răsare drept,</p>
<p>Prostia-l are slugă pe deștept</p>
<p>Și-ntre minciuni, când adevărul tace,</p>
<p> </p>
<p>Speranța stă cu mâinile pe piept.</p>
<p>Sub timp semințe negre vremea coace...</p>
<p>Dar eu cu starea asta nu fac pace,</p>
<p>Eu nu am timp... și n-am de gând s-aștept!...</p>
<p></p>
<p>* Reproducere din vol. "De la Anna la Caiafa"</p>